A făcut puşcărie pentru că a vrut să organizeze un miting anti-Ceauşescu în '83. A alergat cu securiştii suflându-i în ceafă. A fost torturat pentru că a persistat în dizidenţă. Dar şi-a asumat toate acţiunile şi nu a cerut vreun leu despăgubire de la statul român. Într-un interviu acordat pentru "România liberă" în proiectul "2112 - poveşti despre Revoluţie", Radu Filipescu spune că vedea în protestele începute la 21 decembrie 1989 în Capitală o repetare a revoltei chinezeşti din Piaţa Tiananmen. Se aştepta la vărsarea de sânge deoarece înţelesese pe ce se baza regimul Ceauşescu: pe teroare.
Dizidenţă de dragul dizidenţei. Nu al faimei, nu al banilor. Pe scurt, Radu Filipescu. "M-am înverşunat să demonstrez că nu sunt de partea regimului comunist", spune cel care conduce Grupul pentru Dialog Social, la mai bine de 27 de ani de momentul în care a fost arestat pentru "propagandă împotriva orânduirii socialiste".
În ianuarie 1983, Radu Filipescu şi un prieten au încercat să organizeze, în mod democratic, un miting împotriva regimului Nicolae Ceauşescu. Într-o singură noapte, au distribuit, în mai multe cartiere din Bucureşti, 10.000 de manifeste realizate cu un aparat de imprimat pe bandă de plastic.
Zâmbetul dizidentului
"Români, veniţi să vă demonstraţi nemulţumirea faţă de conducerea Ceauşescu, duminică, 30 ianuarie, între orele 15 şi 19, în Piaţa Palatului. Veniţi să scăpăm de năpastă. Semnat: Strada". Aşa suna textul compus de un tânăr inginer care, ajuns la 27 de ani, se gândea deja de multă vreme la ce putea să facă pentru a scăpa de compromisurile impuse de viaţa în comunism.
"Mi-am cântărit argumentele care m-ar fi putut opri să fac ceva. Erau îngrijorarea faţă de ce ar fi urmat să păţească ai mei, frica pentru ce puteam să îndur eu şi, desigur, îndoiala faţă de reuşita acţiunii. Dar în acelaşi timp m-am gândit că niciunul dintre eroii cărţilor pe care le-am citit nu a dat înapoi de la ce voia să facă pentru că avea tatăl bolnav, cum de exemplu era cazul meu", precizează Radu Filipescu pe un ton calm, însoţit uneori, aparent ciudat, de un zâmbet.
Zâmbetul avea să tot reapară pe tot parcursul interviului, fără să transmită haz sau încordare nervoasă, ci detaşarea unui om împăcat cu sine.
Stare de fapt greu de atins în cazul cuiva care a făcut, în mod nedrept, trei ani de închisoare. Pentru că asta s-a întâmplat cu Radu Filipescu după tentativa eşuată de miting.
"Închisoarea nu este cel mai rău lucru"
A fost arestat în mai 1983. Uimeşte însă când spune că procesul de care a avut parte după arestare a fost "o surpriză plăcută".
"Mă aşteptam la orice. Se crease deja un folclor care spunea că cei luaţi în vizor de Securitate pur şi simplu dispar", explică Filipescu. În schimb, el a avut ocazia să le răspundă, într-un cadru oficial, acuzatorilor comunişti. "Judecatorul mi-a reproşat că am fost influenţat de 'Radio Europa Liberă' şi de alte instituţii de presă din străinătate. Eu am replicat că în aceeaşi măsură am fost afectat de ziarul 'Scânteia' sau de 'Televiziunea Română', care nu erau deloc credibile", a rememorat dizidentul.
A primit o condamnare de 10 ani. Reacţia sa din prezent este aproape incredibilă: "Nu cred că o asemenea pedeapsă e cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla în viaţă. Atunci când stai printre alţi condamnaţi, situaţia personală nu este cel mai mare şoc".
Şi continuă: "Nu vreau sa minimizez situaţia din închisoare. Am avut momente în care nu mai suportam. Dar cel mai greu era că nu ştiam nici ce se întâmplă, nici ce urma să se întâmple".
Paradoxal, semnele pe care le primea dinafara detenţiei îl făceau să se simtă oarecum liber în închisoare. "Când ajungeau ziarele comuniste la cei condamnaţi, mă îmbărbătam la vederea realităţii pe care trebuiau să o suporte oamenii aflaţi în libertate. Propaganda de stat îmi dădea încă o justificare pentru ce făcusem", punctează preşedintele GDS.
Torturat 10 zile
În închisoare a suferit de foame şi de frig, dar nu a fost bătut. Mai mult, în aprilie 1986 a fost eliberat, ca urmare a presiunilor pe care le-au făcut asupra autorităţilor comuniste mai multe organizaţii internaţionale pentru apărarea drepturilor omului, în frunte cu Amnesty International.
Tortura a venit după ce a fost pus în libertate. Motivul: a încercat din nou să cheme lumea la proteste împotriva lui Ceauşescu. În luna decembrie 1987 a fost ridicat de Securitate şi sechestrat 10 zile, timp în care a fost bătut sistematic. I-au dat drumul cu puţin înainte de Crăciun."Acum mă întreb ce e de preferat? Trei ani în inchisoare sau 10 zile de tortură?", ridică Radu Filipescu o întrebare la care răspunsul este imposibil de dat.
