Există 3.500 de specii de ţânţari, dintre care cel puţin 200 se hrănesc fără nazuri cu sânge uman. Se află peste tot pe planetă, mai multe fiind în tundra arctică din Canada până în Rusia. Ouăle lor eclozează când se topeşte zăpada, insectele devin adulte în trei săptămâni şi sunt atât de numeroase încât formează adevăraţi nori. Dispariţia lor bruscă ar putea reduce numărul păsărilor migratoare care îşi fac cuib în tundră - despre care s-a crezut întotdeauna că se hrănesc cu ţânţari - dar biologul Cathy Curby a constatat că există mai ales musculiţe în stomacul loc iar ţânţari puţini.

O altă consecinţă ar putea fi schimbarea rutelor renilor din Canada (karibu), care astăzi se deplasează împotriva vântului pentru a evita roiurile de ţânţari. Miile de karibu care sapă terenul şi mănâncă licheni ar putea altera echilibrul ecologic. Cel puţin în Antarctica. Unii peşti care se hrănesc cu larvele lor ar trebui să-şi schimbe hrana. Cel mai trist ar fi peştele Gambusia affinis, atât de lacom de ţânţari încât este crescut în orezării, pentru a-i stârpi. Este posibil să aibă de suferit şi rândunelele şi liliecii, chiar dacă un studiu recent a demonstrat că numai 2% din conţinutul alimentar al stomacului liliecilor a relevat prezenţa ţânţarilor. Mai ştim şi că există iazuri în care concentraţia de larve de ţânţari este atât de mare încât mişcările lor provoacă valuri. Se hrănesc cu frunze putrezite, resturi şi microorganisme. Dar, potrivit experţilor, dacă ar larvele ar dispărea, paguba ar fi minoră, căci există multe alte microorganisme care procesează resturile organice.

Beneficii vs prejudicii

Altfel spus, în urma eliminării ţânţarilor, ecosistemul nu va suferi mari prejudicii, dar omul ar avea enorm de câştigat: vieţi salvate, mai puţine maladii, mai puţine cheltuieli pentru sănătate şi spitale. Totodată, PIB-ul Africii Subsahariene ar creşte cu 1,3%, arată calculele făcute de oamenii de ştiinţă. Rareori însă un articol publicat de Nature a suscitat atât de multe critici. „Înainte de a dori stârpirea a 3.500 de specii de ţânţari pentru ca omul să fie avantajat ar trebui să avem mai multe date despre faptul că acest lucru nu modifică echilibre încă necunoscute. Mai bine să nu se facă acest lucru, să fim prudenţi'', spun criticii. Dar cum să fie stârpiţi ţânţarii? „Dacă ar trebui să folosim insecte pe scară largă, să asanăm mlaştinile sau să folosim specii de animale modificate genetic, prejudiciile aduse mediului ar putea depăşi avantajele", mai avertizează criticii. Există însă şi critică la critică: dacă ar trebui să alegem între un milion de copii care mor anual din cauza ţânţarilor şi 500 de specii de broaşte sau lilieci, normal ar fi să alegem să salvăm copiii. Comentariul final îi revine entomologului american Joe Conlon: „Dacă am reuşi să stârpim ţânţarii mâine, ecosistemul ar sughiţa, dar apoi viaţa ar merge mai departe".

Stop febrei tropicale dengue!

Programarea extincţiei ţânţarilor, propusă de revista Nature, rămâne un exerciţiu teoretic. Totuşi, Malayezia va încerca - pentru a stopa răspândirea febrei tropicale dengue care, potrivit OMS, afectează 50 de milioane de persoane pe an şi care a provocat moartea a circa 100 de persoane în 2010 - introducerea în două state ale federaţiei a unui ţânţar modificat genetic. Se vor elibera între 2.000-3.000 de masculi de ţânţari din specia Aedes Aegypti, asupra cărora s-a intervenit genetic astfel încât, după împerechere, generaţia următoare să moară rapid.