Deficitul de ploi afecteaza toate continentele. In Africa, 20 de milioane de oameni au nevoie de sprijin alimentar. Daca seceta continua sa fie imprevizibila, impactul ei nu tine de fatalitate, scrie marti cotidianul elvetian Le Temps, citat de Agerpres.

Pe lacul Travis, in centrul Texasului, cele 12 rampe pentru vapoare au fost inchise in august, dupa ce au devenit de nefolosit in aceasta zona turistica care furnizeaza apa potabila si orasului Austin si care si-a pierdut 55% din volum in "cea mai rea seceta din ultimii 50 de ani".

In Mexic, scriitorul Francisco Moreno scrie in "Mexico sediente" ca in 2010, anul bicentenarului independentei si al centenarului revolutiei, tara va trece printr-un razboi civil datorat lipsei de apa. Sigur ca e o simpla fictiune. In schimb, proiectele care vizeaza strangerea prin toate mijloacele a apei de ploaie - insuficienta - din capitala de 12 milioane de locuitori sunt o realitate.

Seceta are multe fete. De imagine, cum au fost norii de praf rosu care s-au abatut la sfarsitul lui septembrie asupra orasului Sydney. Dramatica, cum au fost incendiile care s-au soldat cu peste 200 de morti in sud-vestul Australiei tot in acest an. Are si diverse consecinte, in functie de continentele pe care le afecteaza. In Europa, se masoara scaderea nivelului apelor. In Argentina, se calculeaza declinul, important, al productiei de cereale si al carnii de vaca. In Africa, este vorba despre vieti omenesti. Peste 20 de milioane de oameni din estul continentului depind in prezent de ajutorul alimentar, considera FAO.

Oare anul 2009 va intra in anale ca "anul de referinta pentru seceta"? Tinand seama de numeroasele fenomene de acest tip observate in ultimele luni in lume, se poate considera ca avem de-a face cu un fel de avertisment al ""Mamei Naturi"" inaintea Conferintei privind clima din decembrie, de la Copenhaga, unde sefi de stat din peste o suta de tari vor incerca sa adopte o foaie de parcurs pentru a combate incalzirea globala. In acelasi timp, trebuie sa ne ferim de impresii subiective si de simplificari. Mijloacele de informare au tendinta sa considere "seceta secolului" importante scaderi de precipitatii, care nu sunt insa exceptionale daca se iau in calcul datele pluviometrice pe o perioada lunga.

In cazul Africii, "efectele cumulate duc la o situatie dificila, explica Ahmed Shukri, senior economist la FAO. Seceta din 2002 a fost mai severa decat cea din 2009, dar impactul asupra preturilor alimentelor este mai mare in acest an, caci se adauga la cresterea masiva constatata de zece ani, de la explozia pretului petrolului si a materiilor prime." Sa te hranesti acum in Kenya, Somalia sau Uganda este de doua ori mai scump decat in 2006, iar familiile sarace care aloca 4/5 din bugetul lor alimentatiei sunt primele afectate.

In plus, conflictele si deplasarile de populatie pe care acestea le provoaca complica si mai mult situatia. Seceta este rareori singurul factor care rupe echilibrul alimentar, dar ea exacerbeaza tensiunile, mai ales in Kenya, Sudan sau Somalia. Aceste tari se confrunta cu "cea mai grava criza umanitara pe care au traversat-o in ultimii 18 ani ", avertizeaza FAO. Aproape un locuitor din doi - adica 3,8 milioane de persoane - primeste ajutor alimentar de urgenta.

Confederatia Oxfam lansa acum zece zile un avertisment. "Anotimpurile ploioase se scurteaza, influentate tot mai mult de schimbarile climatice. Frecventa secetelor creste - de la o data in zece ani la o data in doi-trei ani, spune Paul Smith Thomas, purtator de cuvant al organizatiei pentru Africa de Est. Numarul tot mai mare de oameni afectati - dublu fata de cei afectati de o astfel de seceta in 2006 - subliniaza gravitatea situatiei si nevoia urgenta de fonduri pentru a impiedica agravarea crizei."

Dar aceste fonduri nu apar. In bugetul pe 2009, de 6,7 miliarde de dolari, stablit prin Programul Alimentar Mondial (PAM) al ONU, care vizeaza 102 milioane de persoane din 78 de tari, au fost varsati sau promisi pana acum numai 3,7 miliarde. "Este foarte greu sa colectezi fonduri chiar in ani normali. Imaginati-va ce situatie grava exista cand statele trec si printr-o criza financiara", afirma Emilia Casella, purtatoare de cuvant a PAM.

Numeroase zone de urgenta apar pe harta - Guatemala, unde sute de mii de copii sufera de subnutritie grava, sau Uganda, unde 90% din populatia provinciei Karamoja trebuie sa fie asistata, actiune care costa 66 milioane de dolari in sase luni - si nu poate fi vorba de a le abandona pe celelalte, in care ajutorul este inca necesar. Emilia Casella adauga ca, din pacate, "trebuie sa reducem ratiile alimentare in multe locuri".

E adevarat ca seceta este imprevizibila, dar trebuie sa actionam pentru ca impactul ei sa nu tina de fatalitate. O parte importanta a activitatilor FAO consta in popularizarea unor culturi si tehnici de irigare cu consum mic de apa.

India a reusit sa-si mareasca productivitatea agricola pe importante suprafete prin asemenea tehnici de prevenire. Nu este poate intamplator ca actuala seceta are un impact destul de limitat pentru moment: daca autoritatile sunt criticate pentru ca nu au elaborat din timp un plan strategic in eventualitatea unor cantitati mici de precipitatii, tara dispune totusi de stocuri de 19 milioane de tone de orez si 33 milioane de tone de grau, potrivit analistului Devinder Sharma.

Un alt mijloc de intarire a securitatii alimentare este scaderea dependentei populatiilor prin furnizarea de informatii si credite pentru diversificarea activitatilor, cum face FAO in Etiopia. "Aceasta munca cere timp, iar rezultatele nu sunt vizibile imediat. Este mai putin tentant decat operatiunile de urgenta, dar probabil mai eficient pe termen lung", adauga Ahmed Shukri.

Vestea buna e ca agricultura, multa vreme neglijata, devine din nou o prioritate politica. In 2050, vor exista 2,3 miliarde de persoane in plus care vor trebui hranite, mai ales in Africa subsahariana, unde populatia va creste cu peste 100%. Productia de alimente va trebui sa se mareasca cu 70% intre 2005 si 2050. Exprimata ca nevoie de apa pentru irigatii, cifra reprezinta 286 km3 - un cub a carui latura ar avea aproape latimea Elvetiei.

Lupta impotriva secetei nu este numai o necesitate umanitara, ci o miza strategica majora, incheie cotidianul elvetian Le Temps.