Înainte să îşi îndemne conaţionalii să colonizeze America, John Smith a fost rănit la Alba Iulia, a luptat împotriva turcilor şi a fost înnobilat de un principe transilvan. Şi-a consemnat periplul balcanic în mai multe cărţi.

John Smith se află în cartea de istorie a Americii. În 1608 a dat numele „New England" regiunii din nord-estul SUA unde au ajuns cei mai mulţi cona-ţionali ai săi englezi. Până aici, însă, încercările vie-ţii l-au purtat până în Ardeal şi ţările româneşti, unde a luptat alături de Mihai Viteazu şi Sigismund Báthory.

Smith s-a născut în Anglia, în 1580, în ţinutul Lancashire. Urmează cursurile Şcolii de Gramatică înfiinţată de Edward al VI-lea la Louth până rămâne orfan de tată la 16 ani. Rămas fără sprijin material, decide să îşi ia viaţa în propriile mâini, renunţă la educaţie şi porneşte pe mare. Luptă ca mercenar în armata regelui francez, Henric al IV-lea, împotriva spaniolilor. Îl găsim, apoi, în războiul olandez pentru indepen-denţă, de partea regelui spaniol Filip al II-lea. La terminarea bătăliei, pleacă din nou pe mare, în Mediterană, unde se angajează pe vase de piraţi. De aici porneşte în campaniile antiotomane din sudul Ungariei şi apoi în cele din Transilvania şi Muntenia.

Báthory l-a înnobilat

Astfel a ajuns, la un moment dat, şi în oastea lui Mihai Viteazul. Pentru că s-a evidenţiat în lupte, domnitorul român l-a ridicat la rangul de căpitan, în anii 1600 - 1601. După moartea voievodului, John Smith a luptat sub Radu Şerban, în Ţara Românească împotriva vasalului otomanilor, Ieremia Movilă.

Neînfricatul englez s-a ales cu un renume de glorie în urma bătăliilor, şi anume că ar fi învins, ucis şi decapitat coman-danţi turci în trei lupte. Graţie acestor fapte principele transilvan Sigismund Báthory l-a fi înnobilat, făcându-l cavaler, oferindu-i un cal şi o armură, plus o sabie încrustată cu bijuterii despre care vorbeşte şi publi-caţia „U.S. News & World Report", în anul 2007.

Faptele de vitejie ale lui John Smith au fost curmate, în noiembrie 1602, când este rănit într-o bătălie purtată cu tătarii lângă Alba Iulia, unde a fost capturat şi vândut ca sclav. „Toţi am fost vânduţi ca sclavi, ca nişte animale în piaţă. Fiecare negustor ne studia braţele în căutarea eventualelor răni dobândite în lupte cu alţi sclavi, pentru a ne încerca puterea", a scris Smith în memoriile sale.

Fostul mercenar a fost cumpărat de un nobil turc şi trimis în dar amantei sale Charatza Trabigzanda, grecoaică din Constantinopol, menţionează Smith. El mai sugerează că amanta nobilului s-ar fi îndrăgostit de el. După o perioadă ajunge în Crimeea. Reuşeşte să scape din ţinuturile dominate de otomani şi porneşte spre Europa. Revine în Anglia în 1604.

Desemnat să conducă o nouă colonie

Întors acasă, se implică în planurile de colonizare duse de Virginia Company cu sediul în Londra. În 1606 obţine o împuternicire din partea regelui James şi porneşte în expediţie peste Ocean, cu trei vase mici. Avea propriul paj, un băiat de 12 ani. Vasele acostează în aprilie 1607 la Cape Henry în SUA, moment în care sunt deschise ordinele sigilate ale companiei. Din ele află Smith că este desemnat să fie liderul noii colonii.

Ca principală aşezare pentru colonie alege zona unde se va înălţa oraşul Jamestown. Condiţiile sunt foarte vitrege: vremea este aspră, apă puţină, ţinutul este pustiu şi mlăştinos, iar o ameninţare în plus este tribul Powhatan care atacă până la distrugere noua colonie.

Întâlnirea cu Pocahontas

În bătăliile duse cu tribul Powhatan John Smith este din nou capturat. Războinicii îl duc tribut şefului comunităţii amerindiene. Este condamnat la moarte prin decapitare. Liderul Powhatan îl eliberează. John Smith spune că salvarea i s-a datorat fiicei acestui şef de trib, celebra Pocahontas, care i-a cerut tatălui ei să îl ierte pentru că vrea să îl ia de soţ. Prin această poveste, Pocahontas a devenit simbol al reconcilierii dintre cele două civilizaţii.

De-a lungul timpului mulţi istorici s-au îndoit de cele descrise de aventurier, autorul fiind bănuit că îşi asumă prea multe cuceriri în rândul femeilor întâlnite. Charles Dean este unul din primii istorici care pune sub semnul întrebării, în 1860, memoriile scrise de căpitan cu puţin înainte de moartea sa. Suspiciunile sunt legate de faptul că în memoriile lui Smith unele evenimente şi date nu concordă cu realitatea istorică.De aceea,  Dean crede că totul este exagerat. Totuşi, profesorul J.A. Leo Lemay de la Universitatea din Delaware atrage recent atenţia în volumul „Did Pocahontas" că Smith, în scrierile sale s-a aplecat mai mult spre descrierile geografice şi etnografice, decât pe cele din viaţa lui privată. Controversele sunt multe, deloc de neglijat şi continuă.