» Johann Benjamin Frucht a supravietuit in mod miraculos ororilor celui de-al doilea razboi mondial.

» De origine evreu, el a pretins ca este roman get-beget ca sa scape de lagarele naziste care i-au ucis confratii.

» De-a lungul vietii sale, Johann Benjamin Frucht a trecut prin 26 de inchisori si lagare.

Una dintre cele mai captivante povesti legate de personajele celui de-al doilea razboi mondial este cea a lui Johann Benjamin Frucht. Este vorba de un evreu roman din Cernauti care a ajuns, in doar sase ani, sa fie mobilizat de armata romana impotriva rusilor, apoi sa lupte in Armata Rosie impotriva Wehrmacht-ului german, sa devina angajat al Cailor Ferate Germane si, in final, sa fie deportat de sovietici dincolo de Cercul Polar pentru tradare de patrie, inainte de a deveni cetatean german cu acte in regula. Povestea acestui evreu roman este o adevarata odisee.

Buium Frucht, zis si Frucht Buium Davidovici, zis si Machevici Ivan Dimitrovici, s-a nascut in nordul Moldovei, la Dorohoi. De aici a fugit la Bucuresti, unde a urmat un liceu comercial si, dupa stagiul militar, a intrat in lumea boema a Bucurestiului. In perioada 1934-1939, i-a cunoscut personal pe Tudor Arghezi, Gala Galaction, Ilarie Voronca si pe alti mari scriitori romani. Insa in anul 1939 el a fost mobilizat de Armata Regala Romana si trimis la frontiera Bucovinei de Nord. Cel de-al doilea razboi mondial incepuse si nori grei se aratau la frontierele Romaniei...

De straja la frontiera de nord
Benjamin Frucht isi aminteste acele zile din 1939 cand trupele romanesti asteptau o confruntare iminenta cu armata sovietica. "Noi ne gaseam pe malul drept al Cernautiului, iar rusii pe cel stang. Aici ne-am instalat bateriile de tunuri. Unele cu care inca Maria Sa Regele Carol I trasese asupra turcilor la Plevna in 1877, altele purtau marca Putilov si erau ramase de la rusi dupa retragerea lor din tara noastra in urma izbucnirii revolutiei din 1917. Cat a domnit familia imperiala era nevoie de tunuri spre a lupta pentru tara si Patrie, dar cand bolsevicii au proclamat libertate si drepturi pentru toti, ce sa mai faci cu arme si cu tunuri?", scrie Benjamin Frucht in memoriile sale, intitulate "Un evreu in slujba lui Hitler", publicate la Editura Mondan.

Dupa cateva luni petrecute sub arme, unitatea lui Benjamin Frucht a fost demobilizata. Romania a cedat URSS Basarabia si Bucovina de Nord, inclusiv orasul Cernauti, acolo unde locuia familia Frucht. Primele efecte ale ocupatiei au aparut imediat. "In oras, magazinele au fost toate pustiite si inchise, luand apoi fiinta numai cateva, aprovizionate cu marfuri rusesti, putine si de foarte proasta calitate." Despre binefacerile ocupatiei sovietice Frucht mai scrie ca "dupa cateva luni au inceput deportarile in Siberia: intr-o zi, in zori, cand orasul mai dormea inca, un numar mare de familii, mai cu seama instarite, cu numai cateva lucrusoare, pe care le puteau cara, au fost incarcate in trenuri cu vagoane de marfa si duse au fost", isi aminteste Frucht. La doar cateva luni de la inceperea deportarilor, Germania nazista a atacat URSS. Benjamin Frucht a fost din nou mobilizat, de aceasta data in Armata Rosie, si trimis sa lupte impotriva fascistilor.

Pentru sovietici, anul 1941 a fost un adevarat dezastru militar. Unitatea lui Frucht a fost incercuita in Ucraina si acesta a fost luat prizonier. "Ne aflam intr-o padure, rasfirati in grupuri mai mici. Armele le aruncaseram, ca atunci cand ne vor zari, nemtii sa nu traga in noi. Cand ne vor observa, asa ne inteleseseram noi, cei care formam grupul nostru, ridicam mainile inainte de a fi somati cu acel «Hande Hoch!». Asa ca nemtii sa vada ca ne supunem fara impotrivire." Dupa cateva zile de prizonierat, evreul Benjamin Frucht a reusit sa evadeze in confuzia si haosul care domneau in teritoriile proaspat ocupate de germani si si-a procurat acte rusesti false care atestau ca se numeste Marchevici si este roman din Cernauti. Benjamin Frucht isi aminteste ca "numai in cateva zile am reusit sa ne facem rost de cate un Ausweis nemtesc, care adeverea ca fuseseram eliberati din prizonierat.

Din zecile de mii de prizonieri capturati de nemti, cei originari din teritoriile ocupate, in majoritate ucrainieni, erau eliberati si trimisi pe la casele lor. Drept legitimatie primeau acest Ausweis". Pentru ca la acea data romanii erau aliatii germanilor, Benjamin Frucht reuseste sa se angajeze ca translator la Caile Ferate Germane, pentru ca el cunostea, din Cernauti, limbile romana, germana si rusa. Initial, el trebuia sa fie talmaci feroviarilor germani care lucrau cu muncitori ucraineni. Frucht a fost angajat in localitatea ucraineana Smerinka, pe atunci un important nod feroviar. Aici el a fost trimis de conducerea Cailor Ferate Germane sa cumpere alimente din Transnistria, controlata de administratia romaneasca, pentru muncitorii ucraineni. Evreul roman ajuns feroviar german a inceput sa cumpere alimente din Odessa.

In acest oras el l-a cunoscut pe un invalid de razboi roman, Tunsanu, care detinea o autorizatie de comert pentru zonele ocupate. Frucht s-a asociat cu Tunsanu, cu ajutorul caruia a inceput sa faca specula cu alimente cumparate ieftin din sudul Ucrainei si vandute scump in nord. In Transnistria, Frucht i-a intalnit pe o serie de cunoscuti de-ai sai, evrei deportati din Romania. Asa ar fi fost inginerul Martin Rachmut, absolvent de Politehnica in Bucuresti, Solomon Izidor din Bucuresti sau verisoara sa, Coca Rozenblat, din Campulung Moldovenesc. Toti acestia traiau in mizerie cumplita.

Intermediarul speculant
Benjamin Frucht a servit, dupa ce a castigat increderea sefului sau, Oberinspecktorul Schirmann, drept interpret si in negocierile dintre Caile Ferate Germane si Caile Ferate Romane. Astfel ca el a ajuns de mai multe ori la Cernauti si la Chisinau. Micul sau comert derulat cu romanul Tunsanu nu a scapat autoritatilor germane. Frucht povesteste ca a scapat de Gestapo dupa ce a dat mita un ceas unei secretare din Cernauti care a confirmat ca el este roman. Totusi, el era pe punctul sa ajunga dupa gratii din pricina circumciziei pe care o sufera baietii evrei la nastere. Benjamin Frucht a scapat ca prin urechile acului de arestare pentru ca a pus operatia pe seama unei boli numite fimoza.

Povestea din memoriile sale este presarata cu escapade amoroase, mese in restaurantele romanesti din Odessa si mici afaceri, de la cereale la ulei si sapun, de pe urma carora Frucht si Tunsanu s-au imbogatit. "In afara de sticla de vin, Tunsanu mai avea si un pachet, cum spunea el, cu delicatese. In pachet erau un «salam de Sibiu», doua cutii cu sardele portugheze «Robert», branza «Braila» si un pachetel cu masline grecesti «Volo». In conditiile de razboi aceste alimente erau raritati."

Din nou sub cizma ruseasca
Povestea evreului ajuns feroviar in slujba Reich-ului hitlerist continua cu retragerea armatelor germane de pe frontul de est. In primavara anului 1944, Benjamin Frucht a ajuns din nou la Cernauti. Aici, el a dezertat din armata germana si s-a ascuns pana cand orasul a fost preluat de rusi. Marcile sale germane, obtinute in timpul razboiului din specula, nu mai valorau nimic. Insa, la scurt timp, el a fost prins, judecat si condamnat la zece ani de inchisoare pentru tradare de patrie. Evreul scapat de lagarele de concentrare naziste a ajuns sa isi ispaseasca pedeapsa dictata de judecatorii comunisti intr-un lagar de dincolo de Cercul Polar, unde trebuia sa taie piatra de var. "Dupa o calatorie de aproape o luna de zile, am ajuns in lagarul de triere "Peciora". Asa se numeste toata regiunea pana la Oceanul Inghetat de Nord.

Aici se afla bazinul carbonifer Peciora, din care este alimentat cu carbune Leningradul inghetat", isi aminteste Benjamin Frucht. Carbunele, varul si lemnele taiate de detinuti erau trimise spre sud pe o cale ferata. "Multe mii de vieti omenesti a costat aceasta cale ferata. Detinutii veterani spuneau ca, sub fiecare traversa de cale ferata, zace cate un trup omenesc si, pe alocuri, chiar cate doua trupuri. Tot ce s-a cladit e cladit cu pretul vietilor omenesti ale ocnasilor, dusmani ai poporului." Conditiile din temnita comunista erau ingrozitoare. "Mijlocul de corectare este munca grea de ocnas. Fiecare trebuia sa taie si sa scormoneasca in munte, pana facea o gramada de un metru cub de piatra, ceea ce reprezenta indeplinirea normei in procent de suta la suta. Drept care, a doua zi, primea cele sase sute de grame de paine. Altfel, i se dadeau numai cinci sute de grame de paine sau mai putin."

Dincolo de Cercul Polar, detinutii traiau in conditii menite sa ii extermine. "Inzestrarea baracilor, afara de lavite suprapuse, injghebate din scanduri cioplite, mai cuprindea si cate o soba de lut plasata la mijloc, in care sfaraiau cateva lemne ude. Intr-un colt, o candela fumeganda imprastia mai mult fum decat lumina." Dupa ani de calvar, timp in care a trecut prin 26 de inchisori si lagare, slabit si bolnav, Benjamin Frucht a fost eliberat, iar apoi a ajuns in Germania de Vest, unde a devenit agent comercial. La batranete, el si-a publicat memoriile in Romania.

Evreii ardeleni s-au salvat refugiindu-se in Romania
Cazurile de evrei care s-au dat romani ca sa scape de represaliile germanilor nu sunt tocmai putine. Istoricul Leonard Horvath spune ca o mare parte a acestor povesti s-au intamplat in Transilvania. "Chiar bunicul meu a fost implicat in asa ceva. El era calauza pentru evreii din Transilvania de Nord, care s-au refugiat in Romania ca sa scape de deportarea la Auschwitz. Chiar daca el era maghiar, nu era de acord cu exterminarea evreilor, decisa de nazisti si de fascistii maghiari din Partidul Crucilor cu Sageti."

Caz asemanator la Cluj
Un caz asemanator cu cel al lui Benjamin Frucht este cel al clujeanului Victor Moscovici. Acesta a reusit sa insele autoritatile horthyste din Transilvania de Nord, ocupata de Ungaria pana in martie 1944. Atunci el a fost prins, dus in ghetoul de la Fabrica de caramida din Cluj si apoi deportat la Auschwitz. Aici, el a fost eliberat de Armata Rosie si s-a intors in oras. Nu a durat mult si a fost arestat de sovietici, care l-au trimis in Siberia. "Acolo, cojile de cartofi erau considerate delicatese", povestea acum cativa ani Moscovici. Barbatul insa a supravietuit si s-a intors in Romania.