Potrivit cotidianului britanic The Indepedent, chiar dacă guvernul francez a invocat în favoarea expulzării faptul că taberele de romi au devenit un focar al traficului de persoane, al prostituţiei şi al infracţionalităţii, criticii au detectat în spatele acestor măsuri încercarea preşedintelui Sarkozy de a distrage atenţia publicului de la problemele cu care se confruntă conducerea sa. Dacă acest lucru este adevărat, atunci nu ar fi nimic nou sub soare, crede The Independent, citat de Agerpres. Imigranţii ajung adesea să fie consideraţi ţapi ispăşitori, mai ales în perioadele de stres economic.

Franţa nu ar fi prin urmare singura ţară care ar recurge la o astfel de strategie. Italia, spre exemplu, şi-a hărţuit şi deportat imigranţii romi de mai mulţi ani. De asemenea, în SUA se poartă în acest moment o dispută legală cu privire la o lege adoptată de către guvernul statului Arizona care oferă poliţiei dreptul de a cere actele de identitate în scopul detectării imigranţilor ilegali din Mexic.

Ipocrizia este mare, scrie cotidianul britanic, amintind că tatăl preşedintelui Sarkozy a fost un aristocrat maghiar, care a fugit în Franţa după cel de-al Doilea Război Mondial. Dar ipocrizia nu se limitează la politicieni. Cele mai multe naţiuni avansate din punct de vedere economic - Australia şi America mai presus de toate - au fost îmbogăţite de imigranţi, adaugă The Independent.

Adepţii unei abordări politice dure au parte de o vara agitată, scrie şi Der Spiegel, care atenţionează la rândul său că 'Sarkozy şi-a găsit un ţap ispăşitor' şi că ofensiva franceză împotriva romilor nu este străină de calculul politic. Ministrul de Interne, Brice Hortefeux, unul dintre campionii expulzărilor, şi-a trâmbiţat succesul răsunător. Guvernul vrea să afişeze o determinare încapăţânată în politicile sale vizând romii. Hortefeux nu este singurul membru al cabinetului care afişează astfel de atitudini severe.

Un alt membru al cabinetului de la Paris, Christian Estrosi, ministru al industriei şi totodată primarul oraşului Nisa, a abordat la rândul său un ton hotărât. 'Oraşele care nu îndeplinesc normele de securitate trebuie să fie forţate să plătească penalităţi fiscale dure', a propus el. Cu alte cuvinte, scrie Der Spiegel, municipalităţile care îşi arată simpatia faţă de romi vor fi sancţionate. La începutul acestei săptămâni, Estrosi a fost chiar şi mai clar. El s-a declarat deosebit de îngrijorat de faptul că oraşele controlate de primarii Partidului Socialist (PS) 'nu îşi îndeplinesc complet atribuţiile atunci când vine vorba de prevenirea infracţionalităţii'.

Pe de altă parte, politica de repatriere a romilor nu este nouă în Franţa. Anul trecut, aminteşte publicaţia germană, Franţa a trimis aproximativ 10.000 de romi înapoi în România şi Bulgaria. Aproximativ 70% dintre aceştia s-au întors de bunăvoie, în condiţiile în care guvernul francez le-a oferit un ajutor pentru a se reinstala. În acest an însă, Parisul a părut că vrea să se folosească de expulzări ca de un instrument politic. Comentariile de tipul celor făcute de Hortefeux şi de Estrosi sunt utile pentru a ţine prima pagină a ziarelor. De altfel, Hortefeux, un prieten personal al lui Sarkozy încă de la începutul carierei sale politice, a cerut în mod repetat legi mai stricte.

Aliaţii preşedintelui au avut succes în menţinerea problemei siguranţei naţionale printre priorităţile de pe agenda politică, folosindu-se de tactici bine-cunoscute: un amestec de propagare a fricii şi de xenofobie. Amestecul s-a dovedit antidotul perfect la popularitatea în cădere liberă al guvernului Sarkozy, dar şi un instrument util pentru a-i pune pe oponenţii lui Sarkozy în defensivă, în condiţiile în care opoziţia socialistă plănuieşte să îşi prezinte propunerile privind siguranţa internă abia la începutul anului viitor.

Pe de altă parte, măsurile lui Sarkozy au generat un val de proteste, nu doar din partea opoziţiei ci şi din partea membrilor propriului partid. 'Este o politică şocantă', declara Francois Goulard, un parlamentar al UMP, în timp ce colegul său Jean-Pierre Grand susţine chiar că arestările amintesc de arestarea în masă a ţiganilor din Franţa ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Este o dezbatere care arată, de asemenea, cât de puţin succes a avut guvernul lui Sarkozy în lupta împotriva bandelor organizate şi a infracţionalităţii obişnuite.

Reprezentanţii poliţiei au declarat că Sarkozy este în primul rând de vină pentru acest eşec. Ca ministru de interne, Sarkozy a fost popular în rândul poliţiştilor pentru că le-a crescut salariile şi le-a oferit echipamente noi. Atunci când a devenit preşedinte, Sarkozy a redus bugetul poliţiei. Totodată, în ultimii trei ani, autorităţile au dispus tăierea a 9.120 de locuri de muncă în rândurile poliţiştilor, iar alte 3.500 sunt aşteptate să fie reduse până în 2012.