Unirea din 1859 reprezintă unul din cele mai importante evenimente din istoria României, iar Alexandru Ioan Cuza este considerat ca fiind cel care a pus bazele statului modern. Istoricii sunt de părere că imaginea lui Cuza percepută de marele public este decupată din cărţiile de literatură, însă realitatea istorică este mult mai complexă.

„24 ianuarie reprezinta una din cele mai importante date din calendarul nostru istoric. Pe de-o parte este data Unirii mici fără de care nici Unirea mare din 1918 nu s-ar fi realizat. Pe de altă parte este momentul în care statul roman intra în perioada sa moderna, inclusiv prin reformele pe care Alexandru Ioan Cuza avea sa le inceapa ulterior, chiar dacă nu pe toate avea sa le duca la capat. Numele lui Alexandru Ioan Cuza rămâne legat de ideea de reformă şi de modernizarea statului român”, ne-a explicat istoricul Adrian Cioroianu.

De asemenea academicianul Dan Berindei a descris acest eveniment ca punctul de plecare al statului naţional şi modern român.

„24 ianuarie 1859 şi-a dovedit viabilitatea. Statul naţional şi modern, care s-a constituit prin dubla alegere, a devenit magnetul desăvârşirii unităţii statale a românilor. Împlinirea a 150 de ani de la această zi memorabilă ale cărei urmări au marcat profund istoria devenirii românilor confirmă tăria îndrăzneţei, dar şi inteligenţei căi care a fost atunci aleasă. Graniţa nefirească de la Milcov a dispărut pentru totdeauna, iar acel moment istoric a rămas pentru generaţiile următoare un exemplu însufleţitor”, a scris academicianul Dan Berindei, în Cuvânt înainte  în  Unirea Principatelor Române. 150 de ani – catalog de expoziţie, Bucureşti 2009.

Domnitorul Cuza, prea puţin cunoscut

Istoricii spun că figura lui Alexandru Ioan Cuza domină acest eveniment important din istoria românilor, dar aceasta este extrem de controversată şi puţin cunoscută.

„Personalitatea lui Cuza încă pune probleme în istorie pentru că fost o domnie extrem de controversată , în sensul că a început cu multe speranţe, dar s-a terminat într-un conflict cu elita politică din vremea lui. El a fost acuzat că vrea să impună o dinastie proprie şi acesta este motivul pentru care, după ce s-a certat cu Parlamentul din vremea lui, s-a pregătit împotriva lui un complot, o Cabală politică, care a lucrat la destituirea lui şi la înlocuirea lui cu Regele Carol 1”, a spus pentru romanialibera.ro, Adrian Cioroianu.

Cuza a fost mai popular în literatură şi în rândul ţăranilor, care au fost împroprietăriţi.

„Imaginea lui Alexandru Ioan Cuza a fost populară mai mult în literatură. Popularitatea lui a fost la nivelul poporului mai ales prin reforma agrară prin modesta împroprietărire a ţăranilor şi pentru că el a luat din pământurile bisericilor şi mânăstirilor. Este la fel de adevărat că în momentul în care a fost debarcat prin acel complot nu a existat o mişcare de rezistenţă în favoarea lui. Noi când vorbim de popularitatea lui noi ne bazăm pe celebra oca a lui Cuza, ne bazăm pe povestea lui Creangă cu Moş Ion Roată şi Unirea.

Cuza a reuşit să îşi îndepărteze unii oameni cu care a pornit la drum, printre ei s-a numărat şi Kogălniceanu,  şi din acest motiv a eşuat.  Cuza nu a fost un personaj comod. În epocă el a fost acuzat de porniri dictatoriale, cât şi de intenţia de a crea un titlu dinastic cu familia lui. El este un personaj mult mai controversat decât credem noi. Noi l-am înregistrat din perspectiva unor lecturi de manual de la Limba română, dar în istorie lucrurile sunt puţin mai nuanţate”, a conchis Cioroianu.

Date istorice

La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se astfel unirea celor doua ţări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii de către puterea suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvârşirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova şi Ţara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur guvern. “Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa Coaliţie, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacţionat astfel faţă de manifestările autoritare ale domnitorului”, potrivit Oanei Ilie, muzeograf Secţia de Istorie, Muzeul Naţional de Istorie a României.