Unele zone izolate din Munţii Apuseni păstrează tradiţii care au rădăcini precreştine. Una dintre aceste comunităţi este Mărişel, cel mai mare sat de munte din Europa, un sat izolat în care au supravieţuit o serie impresionantă de tradiţii precreştine. Una dintre aceste tradiţii este reprezentată de colindele specifice zonei. Până în anul 1970, aceste colinde nu făceau referire deloc la Isus Cristos. Pe melodia cunoscutei colinde ”Florile Dalbe” erau cântate versuri de genul ”Cucoşi negri cântă-n cruce”. Colindele cu mesaj creştin au fost introduse în repertoriul cetelor din comună de către preotul din sat, şocat de mesajul precreştin ale cântecelor intonate de colindătorii care îl vizitau în Ajunul Crăciunului, spune etnologul Răzvan Roşu, care îşi pregăteşte un doctorat la Universitatea din Viena tocmai pe tema acestor colinde.
Ceata Junilor
Un alt obicei specific Mărişelului este cel al Junilor. În fiecare an, în Mărişel se formează două cete, compuse din câte 10 tineri. Fiecare ceată este condusă de către un bărbat mai experimentat, numit staroste. Acesta adună bani de la tinerii din sat şi angajează ceteraşi şi clanetaşi, acordeonişti şi trombiţaşi, care cântă muzica pe care colindă Junii. De fapt, colindatul Junilor este precedat de săptămâni intense de repetiţii. În seara de Ajun, cele două cete se strâng în curtea bisericii, unde se întrec în măiestria versurilor şi a dansului. ”Junii nu au voie să doarmă până când nu colindă fiecare gospodărie din Mărişel, aşa glăsuiesc vechile tradiţii”, spune Viorel Pleşa, preşedintele Asociaţiei Pelaghia, care promovează turismul şi tradiţiile locale din zona comunei clujene. Etnologii spun că jocul Junilor are un triplu rol. În primul rând, este vorba de un ritual de purificare. Zgomotul făcut de Junii care chiuiesc şi dansează are rolul de a alunge spiritele rele. În al doilea rând, prin urările pe care le fac fetelor de măritat, jocul Junilor are rolul unui ritual de fertilitate. În al treilea rând, prin versurile pe care la rostesc Junii, acest joc are şi semnificaţia unui ritual de trecere în noul an.
Gastronomie tradiţională
Dincolo de aceste tradiţii care vin vremuri imemoriale, zona Mărişelului păstrează şi nişte feluri de mâncare mai puţin întâlnite în alte regiuni ale ţării. Pe lângă preparatele din carne de porc, există şi brânzeturi frământate cu leuştean ori cu chimen. De asemenea, pe lângă tradiţionala pălincă din Transilvania, moţii din Mărişel mai prepară şi secărică sau wiskey-ul de Apuseni. Este vorba de o băutură a cărei reţetă a fost adusă în Transilvania de către moţii care au emigrat în Statele Unite ale Americii în perioada Imperiului Austro-Ungar, pentru a-şi agonisi banii necesari pentru înjghebarea unei gospodării. Apoi, în perioada interbelică, atunci când Transilvania se unise cu Regatul României, moţii s-au întorsc acasă şi au adus cu ei şi băutura preparată din secară. Chiar dacă gustul şi culoarea băuturii diferă de cele ale wiskey-ului tradiţional, din Scoţia sau din Statele Unite ale Americii, secărica moţilor are proprietăţi care au fac deosebit de agreabilă pentru locuitorii Munţilor Apuseni sau pentru oaspeţii lor.
Mărişelul rămâne un tărâm de basm, în care tradiţiile sunt păstrate la mare cinste
