Problemele cu care se confrunta Grecia sunt doar inceputul. Tarile care fac parte din zona monedei unice sunt in deriva in continuare iar falimentele nationale sunt o posibilitate distincta. Bruxelles-ul este confruntat cu o serie de alegeri, niciuna dintre ele bune, scrie Der Spiegel, citata de Agerpres.

Oameni ca Wilhelm Nölling, fost membru in Consiliul Bancii Centrale Germane, si Wilhelm Hankel, un profesor de economie critic al monedei euro, s-au aflat in lumina reflectoarelor ani de zile. In anii 1990, ei au luptat impotriva introducerii monedei comune, facand chiar apel la instanta suprema din Germania pentru a impiedica crearea zonei euro. Dar niciunul din demersuri nu a functionat. Acum, ambii sunt solicitati din nou, iar viziunea vechilor critici ai euro este mai relevanta decat oricand. Sunt din nou de actualitate scepticii ca atunci cand au spus ca Europa nu era pregatita pentru zona euro? Au fost diferente prea mari, iar politicienii prea slabi pentru a asigura un curs strict si stabil?

"Euro ar trebui sa fie intr-adevar numit Icar", a sugerat Hankel la vremea respectiva. El a prezis ca moneda va avea acelasi sfarsit ca eroul din legenda greaca, care a platit pentru visul sau de a zbura, cu viata lui. S-a sfarsit oare si cu zborul in inalturi al euro? Vestile din aceste zile sunt alarmante. Au provocat agitatie pe pietele financiare si discutii aprinse in capitale din Europa, precum si la Frankfurt, sediul Bancii Centrale Europene (BCE).

Bruxelles-ul a adoptat o linie dura fata de Atena saptamana trecuta. Grecia trebuie sa reduca costurile in mod drastic sub supravegherea indeaproape a UE, ceea ce reprezinta o sacrificare a unei parti a suveranitatii sale. Primele de risc pentru obligatiunile guvernamentale elene au crescut considerabil si tara trebuie sa plateasca taxe tot mai mari.

Acumularea de datorii devine din ce in ce mai costisitoare si pentru alte tari din zona euro, printre care Portugalia si Spania. Membrii sudici ai zonei euro sunt in mod special supravegheati, cu neincredere. Se pariaza ca obligatiunile vor continua sa scada si ca, in cele din urma, tarile nu vor mai putea imprumuta mai multi bani. Falimentele de stat sunt vazute ca o posibilitate.

"Am ajuns intr-un punct in care este posibil sa dai unor tari individuale o lovitura mortala prin degradarea creditului lor si boicotarea obligatiunilor lor guvernamentale", avertizeaza Nölling.

Multi se intreaba acum cum ar trebui sa reactioneze tarile mai puternice din zona euro - daca este posibil sa le ajute pe cele mai slabe fara a se pune in pericol pe ele insele si moneda comuna. In plus, exista riscul ca membrii zonei euro sa continue sa creasca separat din punct de vedere economic, o tendinta ce ar putea cauza un colaps al uniunii monetare, in cele din urma.

A nu face nimic nu este o optiune. Avand in vedere datoria nationala a Greciei, Portugaliei, Spaniei si Irlandei, zona euro este in pericol de a se transforma dintr-un "destin comun intr-un handicap comun", spune Nölling.

Comisia Europeana intentioneaza sa dea fiecarei tari o tema pentru acasa, de finalizat in urmatorii ani. Executivul UE nu considera Grecia singurul responsabil pentru calamitatea actuala suferita de euro. Expertii din anturajul comisarului european pentru afaceri economice si monetare, Joaquín Almunia, spun ca aproape fiecare tara participanta este pe cale sa compromita coeziunea si stabilitatea monedei comune.

"Combinatia dintre scaderea competitivitatii si excesiva acumulare a datoriei nationale este alarmanta", au scris expertii intr-un raport recent, adaugand ca in cazul in care tarile membre nu iau sub control problemele lor, "se va pune in pericol coeziunea uniunii monetare."

De vina sunt, in opinia expertilor, dezvoltarea economica diferita in zona euro si o lipsa de coordonare politica. In cei peste 10 de ani de cand euro a fost introdus, precizeaza Comisia, a devenit clar faptul ca simplul control al dezvoltarii bugetelor statelor membre nu este de ajuns. Ce inseamna aceasta, mai concret, este faptul ca dispozitiile de stabilitate stipulate in Tratatul de la Maastricht pentru a reglementa moneda comuna nu functioneaza si statele membre trebuie sa-si coordoneze mai bine masurile financiare si de politica economica.

Este exact ceea ce scepticii euro au spus de la inceput - ca o moneda comuna nu poate functiona pe termen lung, fara a o politica economica si financiara comuna. Guvernele tarilor membre au ignorat aceste obiectii, nefiind pregatite sa renunte la o parte a suveranitatii lor nationale. Acum, politicienii se confrunta cu o decizie dificila: ar trebui ei, oare, sa continue ca pana acum, prin urmare subminand capacitatea monedei euro de a functiona? Sau ar trebui sa cedeze o parte a suveranitatii lor nationale Bruxelles-ului?

Fara politici comune, tarile individuale se vor indeparta tot mai mult una de cealalta. Inainte ca euro sa fi fost introdus, ajustari ale cursului de schimb au servit pentru a risipi tensiunile. Acum, zona monedei comune este lipsita de optiunea de adaptare prin reevaluarea valutara.

Oficialii UE privesc cu alarma la faptul ca competitivitatea diferitelor tari din zona euro deviaza brusc. Diferentele sunt deosebit de mari intre tari ca Germania, Olanda si Finlanda, care sunt caracterizate prin excedente de cont curent, si tarile cu deficite bugetare mari. Alaturi de Grecia, a doua categorie include in special Spania, Portugalia si Irlanda. Competitivitatea acestor tari a scazut in mod constant de la introducerea euro. Au trait din credite ani de zile, seduse de ratele dobanzilor neobisnuit de scazute in interiorul zonei euro si au importat mult mai mult decat au exportat.

Atunci cand cererea s-a prabusit in urma crizei financiare globale, guvernele s-au grabit sa umple golul, cu consecinte grave - datoria a crescut foarte mult. Deficitul bugetar a fost in Spania de 11 la suta anul trecut, in timp ce in Grecia a fost de aproape 13 la suta. Astfel de datorii mari nu pot fi pur si simplu sustinute pe termen lung.

In trecut, solutia pentru aceste tari ar fi fost de a devaloriza moneda lor, care, la randul sau, ar face mai costisitoare importurile si mai ieftine exporturile. O astfel de masura ar stimula economiile lor nationale si consolida competitivitatea acestora.

Acum, insa, aceste tari trebuie sa se supuna unui regim terapeutic drastic in mainile Comisiei Europene. Trebuie sa-si echilibreze bugetele, creand in acelasi timp o mai mare concurenta pe pietele muncii si marfurilor.

Directiva de la Bruxelles se traduce in sacrificii dificile pentru cetatenii din tarile afectate. Angajatii vor trebui sa renunte la cererile salariale ani de zile de aici incolo, iar functionarii publici isi vor vedea salariile reduse. Irlanda s-a angajat deja pe acest drum, Grecia si Spania vor urma.

Comisia a recomandat ca Spania, care a cunoscut un boom economic pana de curand, sa-si restructureze radical economia. Spania trebuie sa-si micsoreze in mod semnificativ sectorul sau umflat din constructii si sa se concentreze asupra anumitor sectoare economice cu productivitate mai mare.

Frantei si Italiei li s-au dat teme pentru acasa pe cont propriu. Ambelor tari li se cere sa aplice pachete de austeritate si sa creasca flexibilitatea fortei de munca. Franta trebuie, de asemenea, sa tina sub control cheltuielile din sistemul de asistenta sociala si cheltuielile de somaj.

Resentimentele sunt in crestere in tarile cele mai afectate in mod direct. Dar aceasta frustrare nu este indreptata, dupa cum ar fi de asteptat, spre Comisie. In schimb, din ce in ce mai mult tarile cu excedent intra sub tir - cu Germania in frunte.

Reprezentanti din Spania si Portugalia, in special - dar si din Franta - considera Germania raspunzatoare pentru dezastrul lor actual. Nu sunt singurii de aceasta parere. "Criza din Grecia are radacini germane", spune Heiner Flassbeck, economist sef la UNCTAD, de la Geneva. Dumpingul salariilor germane a fost cel care a facut ca vecinii europeni ai tarii sa aiba probleme, spune el.

Oficialii UE nu pun problema atat de dur, dar ei inca mai acuza Germania, mai mult decat orice alta tara, ca a obtinut avantaje proprii pe seama vecinilor sai, folosind politica sa a salariilor mici pentru a face produsele germane din ce in ce mai atractive in raport cu cele din alte tari.

Ca masura de precautie, oficiali de la Ministerul Finantelor din Berlin au strans argumente pe care ministrul de finante Wolfgang Schäuble le poate invoca in apararea tarii sale. Pozitia Germaniei este ca tarile aflate acum in situatie de criza sunt ele insele de vina pentru situatia lor. Au trait dincolo de mijloacele lor ani de zile, spune guvernul german, finantandu-si boom-ul economic prin credite. Acum, criza financiara a scos la iveala slabiciunea lor. Germaniei nu i-a fost usor cu moneda euro la inceput, continua argumentul, pentru ca tara nu a fost competitiva in comparatie cu alte tari membre -, dar ea si-a recapatat forta, cu mari probleme si cu mult efort, prin reforme.

Oficialii germani evidentiaza faptul ca tara si-a facut piata muncii mai flexibila, prin pachetul de reforme Hartz de asistenta sociala si spun ca finantele de stat sunt mai stabile decat inainte, in ciuda crizei. Ei adauga ca a adopta aceeasi cale ar scoate din criza tarile afectate in prezent. Si, continua ei, guvernul federal nu este raspunzator pentru intarzierea cresterii salariale, deoarece, in Germania, salariile sunt negociate intre angajatori si sindicate, mai degraba decat sa fie impuse de catre guvern.

Guvernul german sustine, de asemenea, ca nu are nicio responsabilitate pentru surplusul de export al tarii. Firmele germane sunt competitive nu datorita politicii guvernamentale, ci datorita deciziilor antreprenoriale si preferintelor clientilor din intreaga lume.

Atunci cand aceasta dezbatere a izbucnit recent, in tari din zona euro, Schäuble a primit sprijin de la varf pentru pozitia sa. Membrii sudici ai zonei euro nu ar trebui sa fie nerecunoscatori, a avertizat presedintele BCE, Jean-Claude Trichet. La urma urmei, motiva acesta, Germania a finantat deficitele cu excedentele sale. Cu toate acestea, Comisia a invitat Germania sa opereze schimbari in continuare. Tara ar trebui sa stimuleze cererea interna, sa creasca investitiile in infrastructura si sa creeze o concurenta mai mare in sectorul serviciilor.

Comisia este de parere ca uniunea monetara poate exista pe termen lung, numai in cazul in care guvernele tarilor membre pun in aplicare reformele si isi coordoneaza politicile economice. Expertii lui Schäuble sunt de acord. Ei propun - partial cu un ochi aruncat la temperata Franta - o initiativa comuna germano-franceza. Guvernele ambelor tari ar trebui sa lucreze spre o mai buna coordonare, spun experti financiari germani. Simpla monitorizare a deficitelor s-a dovedit a fi inadecvata. In viitor, sugereaza ei, guvernele din zona euro trebuie, de asemenea, sa se concentreze pe combaterea diferitelor rate ale inflatiei si sa actioneze de timpuriu atunci cand bulele de capital se dezvolta.

Franta, fara indoiala, ar accepta cu bucurie o astfel de propunere. Parisul, la urma urmei, a cerut de multa vreme o gestionare europeana la nivel financiar. Pana acum Germania a fost cea care s-a opus ideii.

Guvernele din zona euro au inceput sa-si reconsidere pozitia, dar oare va urma si o actiune in acest sens?, se intreaba Der Spiegel. Bunele intentii nu au lipsit in trecut dar calculul politic a fost cel care a castigat in cele din urma. Cum ar fi reusit altfel Grecia sa devina membra a zonei monedei comune? De ce a stat Bruxelles-ul atat de mult fara a lua masuri? Nu era deloc un secret faptul ca Grecia "si-a masluit" registrele ani de zile.

Parlamentul grec si guvernul sunt acum practic deposedati de putere. Nu li se permite sa decida cu privire la orice noi cheltuieli, fara aprobarea UE. Ministrul de finante Giorgos Papakonstantinou este obligat sa prezinte un raport la fiecare patru saptamani privind progresele inregistrate in restructurarea bugetului.

Bruxelles-ul, nu Atena, controleaza acum daca si cum intra in vigoare programul de austeritate. In cazul in care "inspectia detaliata si in curs de desfasurare", arata ca rezultatele reale sunt departe de cele prognozate, spune Almunia, atunci organele de supraveghere ale Bruxelles-ului vor cere masuri suplimentare. Au existat chiar si apeluri in Parlamentul European, saptamana trecuta, pentru a trimite un reprezentant special al UE cu autoritate extinsa in Grecia. Mica tara a devenit ceva mai mult decat un protectorat al UE.

Comisia UE si liderii din zona euro spera ca aceste masuri obligatorii sa stabilizeze pietele. De asemenea, spera ca sindicatele si asociatiile elene, de la fermieri la soferii de taxi, sa nu se mobilizeze impotriva scaderii nivelului de trai, pe care noile masuri o vor provoca.

Ministrul german de finante Schäuble si presedintele Bancii federale a Germaniei, Axel Weber, trebuie sa excluda acordarea de ajutor tarii. Intr-adevar, tratatele UE interzic cu strictete orice astfel de ajutor. Mesajul este ca Grecia trebuie sa se ajute singura.

Ca masura de precautie, totusi, atat oficialii germani, cat si colegii lor din alte tari ale UE, mentin deschisa posibilitatea de a acorda o mana de ajutor. UE nu poate permite ca un stat membru sa intre in faliment, atat din punct de vedere politic cat si economic.

Expertii dezbat aceleasi posibilitati. Prima ar fi o obligatiune comuna din zona euro care ar fi pusa la dispozitia Greciei. Avantajele pentru Grecia sunt evidente - tara va primi fonduri mai ieftin decat in prezent, pentru ca zona euro in ansamblul sau nu trebuie sa plateasca o prima de risc atat de mare ca Grecia. Dezavantajul este ca tarile cu credit bun, precum Germania, vor trebui sa plateasca rate mai ridicate ale dobanzilor. In consecinta, guvernul german insista asupra faptului ca un astfel de imprumut iese din discutie.

O alternativa ar fi ajutorul financiar bilateral. Tari solvabile, precum Germania, ar lua credite de pe piata financiara la rate bune si le transfera Greciei. Dar unele guverne din zona euro sunt reticente in a adopta aceasta cale.

Ultima optiune este Fondul Monetar International (FMI), care ar putea folosi resursele sale pentru a ajuta Grecia sa iasa din criza sa de credite. S-ar putea impune conditii mult mai stricte pentru ajutorul sau decat ar face UE. Dar implicarea FMI ar insemna, de asemenea, o degradare a imaginii pentru zona euro in intregime si un triumf pentru institutia cu sediul la Washington, care a fost intotdeauna sceptica fata de euro.

Daca Grecia nu se va stabiliza in urmatoarele saptamani, liderii zonei euro vor fi lasati sa se confrunte cu o alegere intre doua rele, a treia optiune fiind chiar mai rea, conchide Der Spiegel.