Documentele, făcute publice recent de către Downing Street, după o luptă de cinci ani privind liberul acces la informaţii, aruncă o nouă lumină asupra relaţiei dintre Margaret Thatcher şi Mihail Gorbaciov, dovedind cum Thatcher a exercitat presiuni diplomatice intense asupra viitorului lider sovietic pentru a bloca o importantă donaţie oferită de minerii ruşi confraţilor lor grevişti din Marea Britanie, potrivit Agerpres.

În octombrie 1984, după şase luni de dispută, Sindicatul Naţional al Minerilor (NUM) avea nevoie urgentă de bani pentru a finanţa greva, în condiţiile în care un judecător ordonase confiscarea tuturor bunurilor acestuia. În aceste condiţii, liderul NUM, Arthur Scargill, şi-a intensificat eforturile pentru a strânge banii din URSS, după ce minerii sovietici răspunseseră la ce li se întâmpla minerilor din Marea Britanie, prin donarea a peste 1 milion de dolari din salariu.

Pentru a evita ca banii să fie confiscaţi de către oficialul numit de către curte la conducerea finanţelor NUM, banii trebuiau transferaţi clandestin către sindicat. Sovieticii au încercat atunci să transfere banii într-un cont bancar al NUM din Zurich, dar, ca şi alte conturi, acesta a fost îngheţat.

Banii s-au întors, însă Thatcher a aflat de manevră şi s-a îngrijorat. Donaţia ameninţa să afecteze o vizită planificată de Gorbaciov în Marea Britanie pentru a promova relaţii mai bune între Est şi Vest. Gorbaciov era la momentul respectiv al doilea om în Uniunea Sovietică. Relaţia dintre Thatcher şi Gorbaciov începea la acel moment să înflorească; mai târziu, Thatcher va declara că Gorbaciov era o persoană cu care puteai "face afaceri".

Thatcher a vrut să ştie dacă Gorbaciov a aprobat donaţia, de vreme ce minerii sovietici aveau nevoie de permisiunea guvernului pentru a converti rublele în valută străină.

Într-o întâlnire cu ambasadorul rus la Londra, Viktor Popov, ministrul industriei din acea vreme, Norman Lamont, i-a declarat acestuia că Uniunea Sovietică trebuie să înţeleagă că pentru Marea Britanie problema era extrem de serioasă şi că Londra spera ca Moscova să nu rişte să altereze atmosfera înaintea vizitei lui Gorbaciov în Marea Britanie.

Întâlnirea cu ambasadorul rus s-a dovedit însă nesatisfăctoare. Oficialul sovietic nu a părut mişcat de cuvintele britanicilor, susţinând că sindicatele sovietice sunt independente şi că guvernul sovietic nu răspunde pentru exercitarea dreptului lor de a dona bani camarazilor britanici.

Guvernul Thatcher şi-a intensificat atunci presiunea diplomatică. Cu trei zile înainte de vizita lui Gorbaciov din decembrie, Thatcher a ordonat ca ambasadorul sovietic să fie convocat la Ministerul de Externe, unde diplomatul David Goodall i-a declarat că dacă guvernul sovietic a autorizat donaţia guvernul britanic o va considera "un amestec neprietenos şi nejustificat în afacerile interne britanice".

În ziua următoare, un înalt oficial sovietic a revenit la Foreign Office cu un mesaj în care se specifica că "orice formă de ajutor care ar putea fi acordată minerilor britanici va fi întreprinsă în mod independent de către minerii sovietici fără cea mai mică participare a guvernului sovietic sau a departamentelor sale".

La Chequers, Thatcher s-a confruntat personal cu Gorbaciov şi a protestat faţă de faptul că Uniunea Sovietică se amestecă în afacerile interne britanice şi contribuie la prelungirea grevei prin acordarea de bani.

Chiar dacă la acel moment Gorbaciov a negat, pretinzând că nu ştia de o astfel de donaţie, mai târziu s-a aflat că, cu o lună înainte de întâlnirea de la Chequers, Gorbaciov însuşi a semnat actele care autorizau donaţia.

Cu toate acestea, ofensiva diplomatică a lui Thatcher a funcţionat: nicio donaţie nu a ajuns în timpul grevei la minerii britanici. Gorbaciov şi-a iniţiat efortul de reformă a statului sovietic şi a conchis că opţiunea mai înţeleaptă era să continue să o cultive pe Thatcer de dragul relaţiei dintre cele două ţări. Sacrificarea intereselor minerilor britanici a fost preţul care a trebuit să fie plătit pentru a nu o supăra pe cea supranumită "Doamna de fier".