Laura Jiga-Iliescu: „Prosteală de oameni mari"

Cum se explică succesul dansului? Etnologul Laura Jiga-Iliescu, de la Institutul de Etnografie şi Folclor „Ion Brăiloiu", spune că nu poate fi rupt de caracterul său de dans lejer, amuzant: „În cadrul nunţii tradiţionale, ţărăneşti sau domneşti, există/existau dansuri speciale, rituale sau ceremoniale, fiecare cu semnificaţii legate de trecerea mirilor către statutul de persoane căsătorite, acceptate de comunitate în această nouă postură. Alături de aceste dansuri mai erau cele de divertisment, unele împărţite pe vârste şi genuri. Acest din urmă repertoriu de dansuri este mai flexibil şi mai aproape de ceea ce se numeşte modă schimbătoare. Cum la un moment dat se dansa (şi) polka alături de celelalte dansuri ale vremii, acum se dansează «Pinguinul»". Astfel de dansuri organizate („aliniate", în limbajul specialistului nostru) au fost şi „Dansul broscuţelor", „Răţuşca", apoi „Braşoveanca", „Macarena", „Meneaito". „Sunt dansuri noi care activează, cred, dorinţa de a mima spectacolul organizat pe scenă (de a arăta că şi noi, la o adică, putem dansa aşa) şi, pe de altă parte, o altă tendinţă la modă - anume, imitarea jocurilor de copii, ca semn al «tinereţii», pe scurt un fel de «prosteală» de oameni mari." 

Mişcări cu substrat sexual

Antropologul Bogdan Iancu spune că succesul dansului s-ar datora şi conotaţiilor sexuale (vizibile în salturile înainte şi înapoi): „Difuziunea atât de rapidă a dansului are de-a face şi cu interpretarea în cheie erotic - să nu zic licenţioasă - a mişcărilor". Mişcări care, prin paşii caraghioşi de pinguin, sunt întoarse în glumă, încât nimeni nu ajunge să se simtă agresat. Unul dintre clipurile de pe youtube cu cea mai mare expansiune virală este acela în care, la o nuntă, un bărbat de la ţară, beat şi vizibil nepriceput în ale dansului, se împinge cu abdomenul în spatele tipului din faţă, vizibil încurcat de situaţie. Efectul comic, creat involuntar, e irezistibil.  Versiunea manelistă a piesei, „Să ţi-o împing", supralicitează tocmai aceste sugestii licenţioase, dar pierde umorul. Până una-alta, piesa se difuzează ca o epidemie, înregistrând un succes fără precedent în istoria dansurilor de petrecere. Ceea ce ridică o altă întrebare: să fie viitorul românesc al acestui dans la fel de efemer ca al „Răţuştii", „Trenuleţului" sau „Lambadei"? Leonard Boga înclină spre a doua variantă, pentru că „muzica sa a fost mai bine adaptată stilului românesc de petrecere, spre deosebire de primele - hituri de origine italiană sau latino-americană care au avut succes în formula originală".

Dansuri organizate («aliniate») au fost şi «Dansul broscuţelor», «Răţuşca», apoi «Braşoveanca», «Macarena», «Meneaito»." Laura Jiga-Iliescu, etnolog

Există o asemănare frapantă între muzica şi dansul «Pinguinului» şi cele din «Doin' the Jenka» (1963), a lui Jan Rohde and the Adventures, cântăreţ american de origine scandinavă." Leonard Boga, dirijor