35 de furturi pe an

Dificila operaţiune de  prindere şi de recuperare a lucrărilor furate este îngreunată şi de faptul că acestea nu pot fi vândute niciodată pe piaţa de artă. Pe oricine poate pune pe gânduri statistica poliţiei care arată că numai muzeele din Franţa au fost supuse în ultimii 15 ani la o medie anuală de 35 de furturi, vârful înregistrându-se în 1998, cu 45 de furturi. Christophe Girard, viceprimarul Parisului, care răspunde de cultură, spune că directorii de muzee se gândesc la aceste furturi în fiecare zi. „Ei ştiu că aceste acţiuni criminale sunt sofisticate şi că astăzi valoarea artei depăşeşte orice imaginaţie." Tot el a dat ca exemplu cazul unui muzeu care a fost atacat exact atunci când se afla în mijlocul schimbării unor expoziţii, timp în care activitatea şi securitatea sunt scăzute.

Dali, la sacoşă

Jurnaliştii americani dau ca exemplu 13 picturi, inclusiv un Rembrandt şi un Vermeer, furate în 1990 de la Muzeul Isabella Stewart Gardner din Boston şi probabil ascunse. Detectivii specializaţi sunt de părere că operele ar putea fi undeva în sudul Franţei sau în Spania. Van Gogh este unul din pictorii vânaţi de hoţi, unul dispărând chiar în august dintr-un muzeu din Cairo unde alarma nu era activată din cauza unor piese ce trebuiau schimbate, la fel ca în cazul din Paris. Valoarea lui a fost estimată la 55 milioane dolari. Un alt furt comis în urmă cu doar câteva zile a avut loc la un muzeu din Bruges, Belgia, unde un vizitator a pus pur şi simplu într-o sacoşă o sculptură semnată de Dali (100.000 euro) de 10 kilograme. Statueta nu era protejată de nici un sistem de alarmă. Reprezentanţa din Lyon a Interpolului apreciază că Franţa şi Italia, deţinătoarele unor comori culturale inestimabile, sunt  printre cele mai vulnerabile în faţa hoţilor de artă. La Lyon există o bază de date cu peste 35.500 de informaţii despre operele de artă furate. Karl Heinz Kind, şeful unităţii Lucrări de Artă Furate, crede că în spatele furturilor se află colecţionarii bogaţi.

Agent FBI infiltrat în reţea

Se pare că este o adevărată mândrie pentru grupurile organizate să poată fura din Muzeul de Artă Modernă din Paris şi din apartamentul lui Picasso, apreciază Robert Wittman, fost agent FBI. Dându-se drept un bogat expert în artă din Philadelphia, Wittman a fost infiltrat într-o bandă de hoţi din sudul Franţei, cu complicitatea poliţiei, în vederea recuperării unui Monet şi a altor picturi furate de la Nisa în 2007. În timp ce încerca să negocieze o înţelegere, unul din hoţi s-a lăudat că timp de şapte luni a supravegheat locul faptei. „Erau foarte mândri de ei înşişi, pentru că, spuneau, au muncit foarte mult pentru acele tablouri", îşi aminteşte Wittman. Unul din ei susţinea că ar avea un inventar cu peste 75 de picturi furate, destinate vânzării, însă fostul agent nu le-a văzut niciodată fiindcă „legăturile" sale au fost arestate la Nisa. Wittman mai susţine că unii hoţi au legături cu o celebră reţea corsicană, sângeroasa organizaţie Brise de Mer, dar, în general, ei se laudă cu asta pentru a-şi vinde produsele, crede el. Robert Wittman, autorul unei cărţi despre aceste jafuri - „Priceless" care a intrat în vizorul studiourilor de la Hollywood explică structura de organizare a hoţilor: „Au celule în toată ţara şi fiecare ştie ce face celălalt. Dacă grupul din Marsilia vine cu un cumpărător, e anunţată cealaltă celulă. Nimeni nu este specialist şi doar periodic sunt hoţi".

Misterul din umbră

Bernard Jean Ternus, un infractor francez care este închis acum într-un penitenciar din SUA, a negociat pe un iaht în Miami, cu Wittman şi alţi ofiţeri FBI sub acoperire, vânzarea unui Monet şi a altor picturi dispărute în 2007. Tablourile fuseseră furate din Muzeul de Arte Plastice din Nisa de cinci oameni înarmaţi şi mascaţi. Furtul s-a produs în numai patru minute. Infiltrat în grupul de la Nisa, Wittman s-a trezit vorbind cu Ternus şi un alt francez cu privire la vânzarea a lucrărilor Picasso furate din apartamentul nepoatei pictorului, Diana Widmaier Picasso. Chiar dacă a avut Ternus vreo legătură sau nu cu banda care a furat picturile, Wittman a spus că a primit de la el un e-mail cu fotografii după operele lui Picasso, puse alături de un ziar datat cu o săptămână după comiterea furturilor. Avocatul familiei Picasso, Olivier Baratelli, a declarat că nimeni nu a cerut vreodată un preţ de răscumpărare pentru cele două tablouri şi desenul semnat de Picasso, care în cele din urmă au fost recuperate. „Sincer, nu avem explicaţii, totul rămâne un mister", a spus avocatul. El a precizat că hoţii au fost atât de atenţi în noaptea furtului încât daunele au fost foarte mici, cu excepţia unei fisuri minore cauzate de tuburile prin care au fost rulate picturile. Procesul este programat să înceapă pe 21 septembrie şi se aşteaptă să se prezinte o breşă în mecanismul unui furt de artă.