Sosirea minerilor in ziua de 14 iunie ’90 la Bucuresti a insemnat pentru Romania intoarcerea in timp, la dictatura. Ortacii chemati de regimul Iliescu, sustinuti de autoritatile statului si coordonati de fortele de ordine, s-au pus pe facut "ordine". Cei suspectati de a fi opozanti ai Puterii erau calcati in picioare, batuti salbatic cu rangi metalice, sfredele si cozi de tarnacop. Cei "dovediti" de "probele" oferite de ofiterii de informatii erau bagati la "racoare" dupa un "tratament de reabilitare" constand din oase fracturate si capete sparte. La un moment dat, nici nu a mai contat daca persoana prinsa pe strada era sau nu opozant, barba, parul lung, ochelarii, blugii sau mapa de sub brat au constituit un "indiciu precis" ca ar fi vorba de un intelectual, student, "golan" sau politician care "se opunea dlui Iliescu si FSN-ului".
La complexul expozitional, ion Iliescu, avandu-l alaturi pe Miron Cozma, s-a adresat miilor de ortaci:
"Va multumesc pentru tot ce ati facut in aceste zile, in general pentru toata atitudinea dumneavoastra de inalta constiinta civica. Deci, va multumesc inca o data tuturor pentru ceea ce ati demonstrat si in aceste zile: ca sunteti o forta puternica, cu o inalta disciplina civica, muncitoreasca, oameni de nadejde si la bine, dar mai ales la greu. si de aceasta data ati demonstrat cat de importanta este solidaritatea muncitoreasca. Cu un sentiment deosebit de constiinta civica, patriotica ati simtit momentul dificil si cu o daruire exemplara v-ati aratat gata sa fiti solidari cu puterea noua. Exemplul dumneavoastra a fost plin de imbarbatare pentru toti cei de bine, care doresc progresul societatii romanesti. Vreau sa va multumesc deci pentru acest act de inalta solidaritate pe care l-ati demonstrat in aceste zile".