Reimbold: "În prima tabără-închisoare pentru ofiţeri unde am fost ţinut, era un idiot din Frankfurt, un locotenent tânăr. Eram opt bărbaţi la masă şi vorbeam despre Rusia. Şi el ne povestea: " Am prins o femeie spion, care se ascundea prin diferite case din cartier. Întai, am lovit-o peste sâni cu un lemn şi apoi am bătut-o cu baioneta. Apoi am violat-o, am aruncat-o afară şi am împuşcat-o. Când era aruncată în curte pe spate, nu murise încă, am început să aruncăm cu grenade în ea. Şi de fiecare dată când ateriza vreuna lângă ea, începea să urle." Şi gândeşte-te, eram opt ofiţeri germani acolo şi toţi au început să râdă. N-am mai suportat, m-am ridicat şi le-am zis: "Domnilor, asta e prea mult!"

"Dacă vrei, putem să împuşcăm câţiva după-amiază"

Soldaţii erau la curent cu exterminarea evreilor, mult mai mult decât se ştia până acum, arată raportul celor doi cercetători, Neitzel şi Welzer.

Transcripturile conţin informaţii foarte exacte despre exterminări, inclusiv despre împuşcările în masă, asfixierea cu monoxid de carbon în camioane pregătite special pentru asta şi, mai apoi, dezgroparea cadavrelor şi incinerarea lor, în cadrul Operaţiunii 1005, prin care oficialii SS au crezut că vor elimina urmele Holocaustului, început în 1943.

Foarte puţini soldaţi recunosc că au fost implicaţi direct în asta, dar cei mai mulţi vorbesc despre ce au văzut sau au auzit. Povestirile sunt extrem de detaliate şi mult mai precise decât informaţiile pe care investigatorii le-au obţinut mai târziu, în anchete, precizează cercetătorii.

În aprilie 1945, maiorul general Walter Bruns descrie ce se întâmpla într-o operaţiune cu evrei la care a asistat.
"Tranşeele aveau 24 metri în lungime şi erau late de 3 metri. Trebuiau să se aşeze ca sardinele într-o cutie, cu capul spre mijloc. Deasupra, erau 6 lunetişti cu mitraliere, care îi împuşcau în ceafă. Era deja plin când am ajuns, aşa că cei care nu au murit au trebuit să urce deasupra şi apoi erau împuşcaţi. Trebuia să stea în straturi unifome, ca să nu ocupe prea mult spaţiu. Înainte de asta, au fost obligaţi să-şi lase obiectele de valoare la altă staţie.

Marginea pădurii era aici, şi aici erau trei rânduri de tranşee, în duminica aia, şi aici era o linie care se întindea pe un kilometru şi jumătate şi se mişca detul de greu. Stăteau la coadă să fie omorâţi. Când se apropiau, vedeau ce se întâmplă. Cam atunci trebuiau să dea bijuteriile şi bagajele. Când mai înaintau, li se spunea să se dezbrace; aveau voie să rămână în lenjerie. Erau numai femei şi copii mici, de până în doi ani."

Generalul Edwin Graf von Rothkirch und Trach vorbeşte despre perioada pe care a petrecut-o în oraşul polonez Kutno:

"Ştiam un lider SS destul de bine, am mai vorbit noi despre una-alta, şi, într-o zi, îmi zice: "Auzi, vrei să faci un film când îi împuşcă? Oamenii ăştia sunt împuşcaţi în fiecare dimineaţă. Dacă eşti interesat, mai avem câţiva şi putem să-i împuşcăm după-amiază, dacă vrei."

Conceptul nazist de superioritate rasială a înlocuit foarte repede normele de dinainte de legea rasială de la Nuremberg, din 1935. Persecutarea sistematică a unui grup care reprezenta mai puţin de un procent din populaţia germană a fost posibilă, pentru că oamenii nu au considerat barbar ceea ce se întâmpla cu evreii, explică Nietzel şi Welzer. De ce? Pentru că evreii nu mai făceau parte din societatea germană.