Milionarii din Certeze, inapoi in casele de lemn

de Claudiu Padurean , 13 octombrie 2009

» Comuna Certeze din Satu Mare a ajuns celebra pentru vilele ridicate de osenii plecati la munca in strainatate. Acum, osenii se confrunta cu criza economica ce a adus acasa o parte a celor care au muncit in strainatate. Pentru ca in perioada in care banii curgeau garla in Certeze ei stateau aproape tot anul in strainatate, prea putini s-au gandit sa isi instaleze centrale termice ori sa aduca macar reteaua de alimentare cu gaz in comuna. La iarna, osenii nevoiti sa se intoarca acasa se vor incalzi insa cu lemne. Deoarece le este imposibil sa aprinda focurile si sa le supravegheze in toate sobele de teracota din vilele cu zeci de camere, cele mai multe familii isi vor petrece iarna in casele parintesti ascunse in spatele hardughiilor.

Pe seama vilelor din certeze s-au nascut numeroase legende. Inca de pe vremea lui Nicolae Ceausescu, osenii plecau la munca pe cele mai grele santiere ca sa castige cat mai multi bani. Sumele obtinute cu multa truda erau investite in casele care faceau fala proprietarilor. Insa dupa caderea comunismului drumurile osenilor in cautarea banilor au devenit tot mai lungi, iar santierele din Romania au fost abandonate in favoarea celor din Occident. Locuitorii din zona Negresti-Oas, unde se afla si localitatile Certeze si Huta Certeze, au fost printre primii romani care au plecat peste granita. Destinatia lor a fost Franta, unde osenii au intemeiat adevarate colonii. Exista nenumarate povesti despre osenii care au facut avere prin vanzarea de ziare in metroul parizian sau care au muncit la ridicarea vilelor din "fouburguri", suburbiile capitalei franceze. Altii au muncit sa ridice zgarie-nori care sa se intreaca in inaltime cu cei din cartierul parizian La Defense.

 

De asemenea, exista povesti legate de mafia osenilor, care ar controla retele de prostituate, bordeluri clandestine si care fac trafic de droguri in Franta. Insa, potrivit celor plecati la munca in strainatate, realitatea este mult mai prozaica. Osenii au muncit pe branci si au ales cele mai grele locuri pentru a castiga bani. Dupa ce, ani la rand, au cheltuit cu multa zgarcenie banii castigati in strainatate, s-au intors sa isi construiasca vile. Oamenii au profitat de faptul ca nu au trebuit sa plateasca nici un leu pentru pamant, asa ca au investit toti banii in constructii. In general, vilele din Certeze se inalta pe parcelele pe care osenii le stapanesc din multe generatii. Aceasta este explicatia pentru faptul ca noile vile cu vitralii se inalta in curte cu casele batranesti, care mai pastreaza elemente din arhitectura traditionala din Tara Oasului.


Exista strazi din Certeze unde locuiesc doar localnici inruditi intre ei. si asta, pentru ca osenii sunt foarte uniti intre ei, iar pe straini ii trateaza cu neincredere. In orasul Negresti Oas exista persoane care locuiesc de peste patru decenii in localitate, dar osenii ii considera tot "venetici". Mai mult, tot din cauza neincrederii fata de cei din afara Tarii Oasului, foarte putine dintre casele din Certeze ori din Huta Certeze au fost ridicate cu ajutorul banilor imprumutati de la diferite banci. Imensa majoritate a vilelor au fost construite cu banii economisiti de osenii din Franta. "Doar cu termopanele si cu inoxul lor mi-as putea cumpara un apartament in Cluj", glumeste unul dintre turistii din Certeze. Cu tot luxul afisat cu ostentatie, casele osenilor au fost mai ieftine decat ar crede un strain, pentru ca, pe langa pamantul primit gratis de la parinti, ei nu au platit muncitori.

 

Cele mai multe dintre vile au fost ridicate de echipe formate din frati, verisori, nasi si fini. De altfel, in conditiile in care osenii se numara printre cei mai apreciati si mai harnici constructori din Franta, ei s-ar fi simtit jigniti daca cineva le-ar fi propus sa angajeze muncitori din alte zone ale Romaniei. Un localnic, Sorin Podina, crede ca explicatia marimii vilelor sta in harnicia locuitorilor. "Is oameni harnici, gospodari, is plecati dincolo si muncesc. Le place sa construiasca, sa aiba lucrul lor", spune Sorin Podina, in timp ce isi spala cu un furtun cu apa masina. El crede ca multi dintre consatenii sai au investit sume uriase in vile, cu gandul sa aiba copiii lor unde locui. Asa ca unele vile din Certeze sunt mai mari decat blocurile din Negresti Oas. Insa criza a afectat piata imobiliara din Certeze. "Acum, mai mult finiseaza decat construiesc", spune Sorin Podina.

 

"Asta-i placerea lor, ii un lucru frumos", adauga barbatul. Vecinul sau, Dumitru Finta, crede ca explicatia marimii vilelor este dorinta osenilor de a avea la ei acasa palate de genul celor pe care le-au construit in strainatate. "aia care is dincolo au mai multi bani si aia continua sa construiasca. Unii au familii mari, de-aia au nevoie de case asa de mari", spune Dumitru Finta.

Palmieri si cascade artificiale in nordul extrem al Romaniei
Acum, din cauza crizei, multi dintre oseni au venit acasa. Pur si simplu, santierele pe care munceau si-au inchis portile. Insa osenii care s-au intors anul acesta nu au stat cu mainile in san. Oamenii s-au apucat sa isi amenajeze casele in care nu apucau sa locuiasca pana acum decat vreo cateva saptamani pe an. Astfel, in centrul comunei Certeze au aparut case care au in gradina palmieri crescuti in ghivece ori cascade artificiale. Cu cat amenajarile sunt mai nastrusnice, cu atat fala proprietarului este mai mare. Prestigiul social este proportional cu marimea casei. De pilda, in Certeze, cine are o casa mai mica de 500 metri patrati nu poate sa treaca drept un om avut. Astfel, proprietarul unei case cu parter, etaj si mansarda se numara printre sarmanii comunitatii. Unul dintre acesti "sarmani" este Petre Sas, un mester care a ridicat deja zeci de vile in Certeze.

 

A locuit o vreme in Franta, acolo unde se afla acum copiii sai. Dar nu i-a placut in strainatate, asa ca s-a intors acasa, unde construieste casele altora. "Le place sa traiasca in lux, le place luxul. Asa au vazut ei in Occident. 70 la suta din ei sunt plecati si, vazand acolo, si-au facut si in Certeze. Le place luxul si le place munca, in primul rand. Asta e, daca nu iti place munca, nu faci nimic", spune Petre Sas, in timp ce mestereste la o drujba cu care se pregateste sa plece dupa lemne. Barbatul sta sub o copertina de langa casa batraneasca din spatele vilei, acolo unde s-a adunat toata familia sa, inclusiv fiica sosita in vizita din Franta. Intre doua incercari ale motorului drujbei aduse din Franta, Petre Sas estimeaza valoarea vilelor. "Pretul de constructie este de o suta si... O suta si ceva de mii de euro. Dar nu se vand, nu stiu cat ar costa pe piata", spune barbatul. "O suta de mii de euro minimum costa «in rosu» cladirea. Eu nu am de vanzare.

 

Aici nu se lucreaza decat cu euro sau cu valuta, de 20 de ani", spune Petre Sas. El marturiseste ca de la inceperea crizei economice volumul lucrarilor si banii investiti au scazut la mai putin de jumatate. "Se simte criza si la muncitori", spune barbatul. Diferenta fata de perioada de dinainte de criza este ca oamenii nu mai lucreaza pentru altii si sambata, ci doar cinci zile pe saptamana. De asemenea, masinile care circula pe strazile din Certeze subliniaza bogatia proprietarilor. Numarul masinilor inmatriculate in Franta este mai mare decat cel al masinilor din Romania. Daca osenii au incredere in numerele de inmatriculare frantuzesti, ei prefera insa masinile fabricate in Germania sau in SUA, astfel ca, in zona, cel mai des intalnite masini sunt cele produse de Chrysler, Audi ori Opel. Insa toamna a adus noi probleme. Pentru ca in cele cateva saptamani de vara in care osenii stateau in Certeze frigul nu era decat o amintire a copilariei, oamenii nu au investit prea mult in sisteme de incalzire pentru vilele lor.

 

Cel mai adesea, ei au construit sobe de teracota cu lemne, asa cum au vazut ca aveau bunicii si parintii lor. Insa din septembrie sunetul drujbelor rasuna aproape fara incetare in padurile de foioase care acopera precum niste cusme aurii culmile dealurilor ce strajuiesc drumul care duce din Negresti Oas in Sighetu Marmatiei, acolo unde spun osenii ca "se atarna harta Romaniei in cui". Osenii ies zi de zi sa isi faca provizii de lemne. In curtile unora dintre locuitori, stivele de lemne, inalte de trei metri, au lungimea unui teren de handbal. Pentru ca in Certeze iarna este mai grea decat in Ile de France, oamenii vor sa se asigure ca la iarna vor avea cu ce sa se incalzeasca. Sobele de teracota consuma o cantitate imensa de lemne, iar oamenii trebuie sa munceasca din vreme ca sa-si faca proviziile necesare. si asta, pentru ca putini dintre ei s-au gandit sa investeasca in centrale termice cu rumegus, care sunt mult mai eficiente, ori in panouri solare sau alte modalitati prin care sa-si asigure energia termica necesara.


» Materiale de constructii
Daca numarul santierelor pentru vile din Certeze a scazut cu 70 la suta de la izbucnirea crizei, au crescut, in schimb, stivele cu materiale de constructii. Osenii au luat cu asalt firmele care vindeau materiale pentru constructii si care acum au ajuns in faliment. Fostii muncitori din Paris vor sa profite la maximum de scaderea preturilor. Daca anul trecut fierul-beton costa 4,2 lei kilogramul, acum poate fi cumparat cu 0,6 lei de la firmele aflate in lichidare. Asa ca stivele de materiale se aduna in fata vilelor. Anul viitor, daca tot vor ramane acasa o perioada, osenii se vor apuca din nou de construit. si asta, cel putin pana cand isi vor termina rezervele de bani, pentru ca de credit imobiliar nimeni nu vrea sa auda in comuna cu milionari.

Proasta administrare
Sociologul Ana Ludusan crede ca fenomenul vilelor din Certeze are radacini adanci, care se infig in anii comunismului. "Reperele valorice oferite de cultura traditionala au disparut din cauza comunismului. Asa ca oamenii au inceput sa-si ierarhizeze valorile dupa o scara in care conteaza in primul rand bogatia", a spus Ana Ludusan, adaugand ca la mijloc este vorba si de o proasta administrare a resurselor. Ea crede ca autoritatile locale ar fi trebuit sa faca mult mai mult pentru a-i educa pe oameni, in asa fel incat acestia sa-si investeasca resursele financiare in activitati care sa genereze locuri de munca si profit. "Va dati seama ce zona prospera ar fi fost daca o parte a banilor ar fi fost investita, de pilda, in agricultura practicata cu utilaje moderne", spune Ana Ludusan.

Ea este de parere ca administratia locala ar fi avut datoria sa planifice foarte bine dezvoltarea urbana a comunei milionarilor. Iar daca acestia ar fi insistat, in ciuda reglementarilor, sa isi construiasca vile imense, atunci Consiliul Local ar fi avut la indemana solutia supraimpozitarii palatelor impodobite cu sculpturi ori cu vitralii. "Banii care ar fi fost astfel obtinuti ar fi putut sa fie investiti in dezvoltare comunitara", spune Ana Ludusan.

Comentarii

Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.