În 1944 când a fost adusă la Auschwitz împreună cu alţi prizonieri, Zsuzsa Diamanstein l-a întâlnit prima dată pe Josef Mengele, însă pe atunci nu cunoştea temuta faimă care-l înconjura pe acesta. Câteva luni mai târziu, când Germania era aproape de a fi învinsă în cel de-al Doilea Război Mondial, Mengele a intrat în baraca în care stătea Zsuzsa, speriată şi îmbrăţişată cu o altă fată.

”Ne-a privit cu multă atenţie, examinându-ne din cap până în picioare. Ne-a întrebat dacă ştim cine e şi până atunci deja aflasem. A făcut o pauză, apoi a plecat. Nu-l voi uita niciodată pe acest om şi aroganţa pe care o degaja”, şi-a povestit Zsuzsa Diamanstein un episod din amintirile înfricoşătoare legate de Auschwitz, amintiri de care nu poate scăpa la fel ca şi de numărul albastru tatuat pe mână.

Dintre numeroasele amintiri întunecate ale acelor zile, Zsuzsa susţine că cele mai teribile sunt cele legate e despărţirea de mama sa, Paula. Pentru o perioadă de timp cele două femei, mamă şi fiică au fost ţinute împreună într-o baracă, însă după ce Zsuzsa a fost aleasă pentru a munci într-o fabrică, cele două au fost separate.

Zsuzsa şi-a văzut pentru ultima oară mama de la distanţă, în lagăr. Mama sa urma să fie ucisă în camera de gazare, la fel ca şi tatăl său. Românca povesteşte că se simte încă bântuită de mirosul dulceag al cărnii arse în crematoriul lagărului.

”Până în ziua de azi încă pot să închid ochii şi să simt acel miros. Această senzaţie va trăi cu mine tot timpul” a povestit ea.

În prezent, oameni precum Zsuzsa, supravieţuitori ai Holocaustului, sunt ajutaţi de fundaţia caritabilă Târgu Mureş Trust, înfiinţată cu ajutorul a doi oameni de afaceri din Glasgow, Colin Black şi David Bishopde.