Membri ai criminalitatii organizate, oameni de afaceri si politicieni, indeosebi din Europa de Est, fac apel la instante britanice in dosare de calomnie, in scopul pedepsirii si intimidarii jurnalistilor care pun prea multe intrebari incomode, amenintand insasi existenta publicatiilor din Est angajate in jurnalismul de investigatie, informeaza EUObserver, citat de Agerpres.

Instante engleze si galeze, unde sarcina probei este suportata de acuzat mai degraba decat de reclamant, au ajuns sa fie jurisdictia aleasa de oligarhi si mafioti. Miliardari sauditi si chiar guverne totalitare profita in mod regulat de legile din Marea Britanie, care stipuleaza ca un jurnalist este vinovat pana la proba contrarie, potrivit unui raport elaborat de editorul Drew Sullivan impreuna cu Centrul pentru Jurnalism de Investigatie in Bosnia-Herzegovina (Center for Investigative Reporting in Bosnia-Herzegovina, CIN).

Raportul dat publicitatii saptamana trecuta de "Center for International Media Assistance", cu sediul in SUA, afirma ca desi problema "turismului calomniei" este una veche, in ultimii ani, in conditiile in care unele cotidiene, care detin intr-o masura mai mare sau mai mica fondurile necesare pentru a-si sprijini reporterii in fata justitiei, au renuntat la jurnalismul de investigatie, stafeta a fost preluata de website-uri de stiri nonprofit, mai mici, care sunt intr-o situatie mult mai precara.

"Publicand online, o organizatie media este expusa riscului de a fi deferita justitiei pentru calomniere si defaimare in aproape oricare jurisdictie din lume", se spune in raport, care mai precizeaza: "Legislatia prietenoasa cu reclamantii, recompensarea inaltei defaimari si inclinatia puternica a tribunalelor britanice de a accepta jurisdictia, precum si costul exorbitant al taxelor judiciare fac ca Marea Britanie sa fie ideala pentru oligarhi, figuri ale criminalitatii organizate si oameni de afaceri prosperi".

Si Franta si Irlanda au devenit escale tot mai populare pe traseul "turismului calomniei", desi Parisul este atractiv nu atat pentru proportiile despagubirilor (12.000 de euro) ci pentru ca aici calomnia este considerata inca un caz penal. Un jurnalist catalogat delincvent serveste uneori interesele reclamantului mult mai mult decat falimentarea lui.

Intr-un exemplu din iunie 2008, miliardarul ucrainean Rinat Ahmetov a dat in judecata ziarul Kiev Post si website-ul de stiri Obozrevatel din cauza unor relatari facute de acestea despre el. Kiev Post avea numai aproximativ 100 de abonati in Marea Britanie, dar temerile au fost de asa natura incat ziarul a dorit o solutionare a cazului si s-a scuzat rapid. Obozrevatel, care nu avea cititori in Marea Britanie si publica numai in ucraineana, nu si-a permis sa se apere astfel ca Ahmetov a castigat o hotarare de 50.000 de lire sterline.

"Din relatarile de presa si marturii parlamentare, stim ca in Marea Britanie exista chiar avocati care citesc presa tocmai pentru a repera posibile cazuri, telefoneaza persoanelor implicate si le sugereaza un proces pentru a-si atrage afaceri", a declarat Sullivan pentru EUobserver, precizand: "Este un gen de cautare de clienti ai calomniei la fata locului".

Propriul proiect al lui Sullivan la CIN, "Organised Crime and Corruption Reporting Project" (OCCRP), a resimtit in mod frecvent tensiunea subiectilor investigatiilor sale, avand nevoie de prezenta unui avocat britanic.

"Investigam figuri ale criminalitatii organizate, politicieni, oameni de afaceri sau persoane de rang inalt in cadrul comunitatii. In anii 1990, in Rusia, acestia ar fi trimis pur si simplu niste tipi sa ne bata, dar acum este ceva mai greu sa faca acest lucru, astfel ca folosesc calea justitiei pentru a face in esenta acelasi lucru. A fost foarte eficient in Europa de Est", a mai spus Sullivan. El a precizat ca OCCRP are in vedere inchiderea accesului in Marea Britanie pentru a pune capat proceselor: "Avem aici 2% din cititori dar Marea Britanie reprezinta 97% din riscul la care suntem expusi".

Avocatul din media Mark Stephens, specializat in combaterea "turistilor calomniei", a explicat pentru acest website cat de rapid s-au accelerat lucrurile in ultimii ani. "A inceput in anii 1950 cu Liberace (celebru prezentator si pianist american, n.red) care a intentat proces pentru acuzatiile ca este homosexual, pe care l-a castigat. Acest lucru a deschis calea unui mare numar de celebritati care au facut acelasi lucru timp de multi ani. Intensitatea fenomenului s-a redus recent atunci cand au inceput sa constientizeze ca era mai ieftin si mai eficient sa cheltuiasca un milion pentru un om din PR decat pentru o echipa de avocati si cu mult mai putine daune in materie de reputatie".

"Avocatii reclamantilor s-au reorientat spre oligarhi rusi, miliardari din Golf, multinationale si sefi de state totalitare, facand din Londra, in ultimii ani, capitala lumii in materie de calomnie", precizeaza Stephens.

Problema nu se limiteaza insa numai la Est. In 2007, banca de investitii islandeza Kaupthing a dat in judecata ziarul danez Ekstra Bladet, dupa ce un reporter al acestuia a scris articole critice la adresa gestionarii de catre banca a adaposturilor fiscale pentru bogati. Desi articolele din Ekstra Bladet erau republicate in engleza pe un site danez care nu avea decat putini sau chiar deloc vizitatori din Marea Britanie, instantele britanice au acceptat jurisdictia dupa ce banca a sustinut ca Londra este un centru bancar major iar directorul executiv al Kaupthing isi avea resedinta in Marea Britanie. Temandu-se de costurile imense ale cazului, ziarul a cautat o solutionare a disputei de la inceput si in cele din urma a platit pentru Kaupthing taxele judiciare si daune suplimentare, cerandu-si scuze bancii.

In decembrie 2009, Kaupthing, una din institutiile aflate in centrul colapsului economiei islandeze, a devenit ea insasi subiect de investigatie privind practicile bancare, din partea Oficiului pentru Fraude Grave (SFO) din Marea Britanie.