Recentul val de ostilitate a autorităţilor faţă de minorităţile etnice şi religioase riscă să submineze valorile comune ale "demnităţii umane, libertăţii, egalităţii şi solidarităţii", impuse de Carta drepturilor omului, scrie James A. Goldston, directorul executiv al Open Society Justice Initiative, în ziarul  The Guardian.

În Italia, de la prim-ministru în jos, politicienii i-au discreditat pe romi - dintre care mulţi sunt cetăţeni italieni - şi pe alţi imigranţi, într-un mod care a părut că legitimează actele de discriminare şi violenţă. Potrivit relatărilor presei, premierul Silvio Berlusconi i-a catalogat pe imigranţii ilegali drept o "armată a răului" şi a respins în mod explicit ideea unei Italii "multi-etnice", aminteşte ziarul citat de Agerpres.

De asemenea, în mai 2008, ministrul de interne italian, Roberto Maroni, a declarat că "toate taberele de romi vor trebui să fie demontate imediat, iar locuitorii expulzaţi sau închişi". Două zile mai târziu, atunci când o mulţime de 60 de oameni a demolat o tabără de romi din Napoli cu cocktailuri Molotov, Maroni a decretat: "Asta se întâmplă atunci când ţiganii fură copii sau când românii comit agresiuni sexuale".

În aceeaşi lună, Berlusconi a promulgat "o declaraţie a stării de urgenţă", care vedea în prezenţa nomazilor o justificare pentru o serie de măsuri extraordinare, inclusiv de amprentare digitală şi de fotografiere ale tuturor persoanelor vizate, inclusiv a copiilor.

Italia nu este singura ţară care s-a comportat astfel faţă de minorităţi. În ultimele două săptămâni, autorităţile franceze au dezmembrat peste 40 de taberele de romi şi au promis să expulzeze sute de romi în Bulgaria şi România - state membre UE ai căror cetăţeni au aparent dreptul la libera circulaţie şi şedere în întreaga UE.

Luna trecută, Nicolas Sarkozy a propus privarea de cetăţenia franceză a cetăţenilor francezi născuţi în străinătate, dacă aceştia sunt condamnaţi pentru ameninţarea vieţii unui poliţist sau pentru alte infracţiuni grave.

Prin adăugarea circumciziei feminine şi poligamiei la lista de infracţiuni, ministrul francez de interne, Brice Hortefeux, a lăsat clar să se înţeleagă că această măsură vizează musulmanii. Deşi dreptul internaţional lasă în mare parte la discreţia statelor acordarea cetăţeniei, puterea legală de a retrage cetăţenia o dată conferită este mai limitată, astfel încât statele nu pot priva persoanele de cetăţenie în mod arbitrar, din motive discriminatorii.

Nu în ultimul rând, la începutul verii, printr-un vot de 335 la 1, camera inferioară a parlamentului francez a aprobat o interdicţie asupra purtării vălului care acoperă faţa în public. Măsura va fi analizată luna viitoare de către Senat. Or, chiar dacă autorităţile franceze s-au străduit să folosească un limbaj care să nu vizeze direct musulmanii - "se interzice prin urmare acoperirea feţei în public"- legislaţia, denumită popular "legea anti-burqa" constituie punctul culminant al unei campanii de intoleranţă, declanşate de intervenţia din iunie 2009 a preşedintelui Sarkozy care preciza că burqa "nu este binevenită" în Franţa. Astfel, deşi se crede că mai puţin de 2.000 de femei din Franţa poartă văl, susţinătorii legii declară că este nevoie de mai multă siguranţă, de un mai pronunţat secularism şi de mai multe drepturi ale femeilor.

Poate cea mai uimitoare demonstraţie de creştere a anxietăţii europene cu privire la diversitate vine din Elveţia, care de mult timp se mândrea că ar fi un adăpost pentru refugiaţi. Într-un referendum desfăşurat în luna noiembrie a anului trecut, alegătorii elveţieni au impus un embargo constituţional construcţiei de minarete. Deşi Elveţia are doar patru minarete, iar musulmanii alcătuiesc aproximativ 5% din populaţie, susţinătorii referendumului au avertizat că interesele locuitorilor elveţieni, "deranjaţi de anumite moduri în care este folosit terenul în scopuri religioase", nu au fost luate în serios.