Monica Lovinescu a incetat din viata duminica noapte, intr-un spital aflat la 15 kilometri de Paris. De aproximativ trei luni, Monica Lovinescu, in varsta de 84 de ani, era internata la spitalul Charles Richet din Val d’Oise, fiind grav bolnava.
In urma cu o luna, Monica Lovinescu a donat statului roman cladirea detinuta la Paris, cu terenul aferent. Pe 12 martie, Guvernul Romaniei a autorizat Ministerul de Externe sa accepte donatia, cladirea si terenul urmand a fi folosite exclusiv in scopuri nonprofit.

Monica Lovinescu si cu sotul sau Virgil Ierunca – acesta a murit in septembrie 2006, la Paris – au fost unii dintre intelectualii romani de marca din exil, cele mai cunoscute voci ale postului de radio Europa Libera in timpul comunismului.
Monica Lovinescu, fiica criticului literar Eugen Lovinescu, s-a nascut in Bucuresti, pe 19 noiembrie 1923. Pe la 8 ani scrie un basm care si apare in "Dimineata copiilor". Cu exceptia acestei "jucarii", Monica Lovinescu isi va renega cu vehementa inceputurile literare. A mai publicat cateva proze scurte la 15 ani, chiar si un roman in foileton in Revista Fundatiilor Regale. Despre toate aceste incercari a spus intotdeauna ca erau "sofisticate si artificioase".

A absolvit Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti.
Imediat dupa razboi a inceput sa scrie cronica dramatica in "Democratia" lui Anton Dumitriu si timp de un an a fost asistenta lui Camil Petrescu la seminarul de arta dramatica, din 1946 pana in 1947, cand pleaca la Paris cu o bursa a guvernului francez. Dupa abdicarea Regelui Mihai, cere azil politic in Franta.

Aici a facut parte din cateva companii teatrale de avangarda, a lucrat la o agentie literara franceza, a realizat, intre 1951 si 1975, emisiuni literare si muzicale pentru Radiodifuziunea franceza. Din 1962 a inceput colaborarea cu Radio Europa Libera, unde a realizat, din 1967, "Teze si antiteze la Paris" si "Actualitatea culturala romaneasca". Cele doua emisiuni au avut o puternica influenta asupra vietii culturale din Romania, unde cu greu patrundeau informatiile noi si netrecute prin filtrul cenzurii. In 1977, din ordinul lui Nicolae Ceausescu, Monica Lovinescu este agresata de teroristi palestinieni trimisi de Securitate. Treptat, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca devin cele mai importante voci ale criticii literare romanesti. Cronicile difuzate in aceasta perioada de Europa Libera au aparut dupa 1989 in volumele de memorialistica publicate de Editura Humanitas.

In 1990, Monica Lovinescu a revenit in tara pentru prima data in 40 de ani, cati trecusera de cand s-a stabilit in Franta. In urma cu doi ani, Monica Lovinescu a fost numita membru in Comisia Prezidentiala condusa de politologul Vladimir Tismaneanu, creata la initiativa Presedintiei Romaniei pentru studierea si redactarea raportului pentru condamnarea oficiala a comunismului.
Intr-o declaratie pentru NewsIn, Gabriel Liiceanu, directorul Editurii Humanitas, a spus ca Monica Lovinescu a murit "in stil romanesc, inconjurata de ignoranta, indiferenta si uitarea romanilor care inainte de 1990 se agatau de vocea ei de la Europa Libera si care acum nu mai cred in eroi contemporani. In ultimii ani, cat a stat literalmente tintuita la pat, telefonul incetase aproape sa sune, iar cartile ei memorabile aparute in acest rastimp in tara au facut obiectul unui interes mediocru. De la un moment dat incolo, romanii n-au mai avut nevoie, pur si simplu, de Monica Lovinescu. La ce bun sa tii minte un om a carui valoare de intrebuintare disparuse intr-un interludiu al istoriei?"

REACTII
» Traian Basescu, presedintele Romaniei
"Monica Lovinescu va ramane pentru totdeauna in memoria noastra ca voce a rezistentei morale in vremuri de opresiune si suferinta. Lupta sa impotriva totalitarismului comunist, cu armele cuvantului scris si rostit, a dat celor aflati in tara increderea si speranta in biruinta adevarului si a libertatii. Intreaga sa opera este o cronica fara de care nu putem intelege istoria recenta a romanilor."

Nicolae Breban, scriitor
"Noi nu ar trebui sa uitam niciodata ca Monica Lovinescu i-a ajutat mereu pe intelectualii din Romania care ajungeau la Paris si se confruntau cu greutatile unei noi vieti in exil. In acelasi timp, Monica Lovinescu a fost vocea libera care si-a permis sa critice intotdeauna sistemul opresiv din Romania."

Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii si Cultelor
"Cred ca ceea ce a lasat Monica Lovinescu este un concept de ars mortalia, adica un amestec intre ceea ce este creatorul, din punct de vedere profesional si al datelor native, cu ceea ce inseamna persoana morala. Monica Lovinescu a fost un etalon, un model, mai ales in perioada de dupa revolutie. Din punctul meu de vedere, ea si-a pastrat integritatea intelectuala si a continuat remarcabila traditie culturala a familiei sale."

Horia Roman-Patapievici, presedintele Institutului Cultural Roman
"Monica Lovinescu, alaturi de sotul ei, Virgil Ierunca, a fost un om care spunea adevarul atunci cand acesta nu se putea spune. Vocea inconfundabila a Monicai Lovinescu, propagata de undele postului de radio Europa Libera, a fost pentru noi vocea sperantei, in negura deznadejdii, vocea care ne dadea iluzia ca nu este totul pierdut. Monica Lovinescu avea o pasiune pentru adevar."

Theodor Baconski, ambasadorul RomAniei la Paris
"Cred ca plecarea dintre noi a Monicai Lovinescu trebuie sa fie un prilej de meditatie si reculegere activa: meditatie asupra vietii dedicate culturii romane libere, a felului in care a continuat activitatea tatalui, marele critic Eugen Lovinescu, dar si a modului in care a lucrat pentru a reduce izolarea tarii noastre in lume."

Emil Hurezeanu, publicist
"Desi nu a trait in Romania in ultimii 50 de ani, a cunoscut bine Romania, a iubit-o, a slujit-o, in numele unei valori a spiritului liber pe care l-a sustinut. Critic literar, comentator, analist politic, vocea ei inconfundabila ramane una din sursele de incredere si putere pe care romanii au simtit-o ani in sir, in eterul undelor Europei Libere."