Un raport al Comisiei pentru Prevenirea Abuzurilor asupra Copiilor din Irlanda a scos la iveala un adevara cutremurator: peste 30.000 de copii din orfelinatele irlandeze conduse de biserica catolica au fost abuzati sexual, batuti si infometati de cei care trebuiau sa ii ingrijeasca, din copilarie pana la maturitate, potrivit The Times.

Patrick Walsh avea doi ani cand a fost dus la tribunal impreuna cu cei doi frati ai sai, in varsta de trei si patru ani, si cu sora sa de sase luni, relateaza publicatia britanica. Cauza: mama lor era implicata intr-un mariaj nefericit si isi parasise sotul.

"A fost gasita vinovata de biserica si de stat", spune Walsh. "Tatal meu a denuntat-o pentru ca voia sa divorteze, lucru considerat ilegal. Am fost pusi in boxa martorilor, acuzati si condamnati pentru ca aveam un parinte care nu isi exercita cum trebuie tutela", adauga.

A fost decizia care a nimicit copilaria lui Walsh. Amintirile lui din urmatorii 14 ani sunt legate de agresiuni fizice si sexuale, foame permanenta, teama si umilinte, toate indurate la Scoala pentru baieti Artane de langa Dublin, condusa de Congregatia Fratilor Crestini, o organizatie catolica.

Astfel de abuzuri de tot felul, care au avut loc in in congregatiile catolice din Irlanda timp de zeci de ani, au fost dezvaluite intr-un raport oficial in cinci volume.

O investigatie ce a durat noua ani, condusa de Comisia pentru Prevenirea Abuzului asupra Copiilor a concluzionat ca guvernul irlandez a complotat intr-o conspiratie a tacerii, in conditiile in care nu a fost luata nici o masura pentru a preveni abuzurile sexuale asupra a zeci de mii copii care au fost inscrisi in institutii catolice.

Mai mult de 30.000 de copii acuzati ca ar fi hoti marunti, derbedei sau provenind din familii disfunctionale, au fost trimisi in reteaua austera a scolilor industriale, de corectie, orfelinate sau hosteluri din Irlanda, din 1930 pana in anii '90, cand ultima institutie de profil s-a inchis.

"In unele scoli era un adevarat ritual de bataie. Fetele erau lovite pe tot corpul cu instrumente menite sa sporeasca durerea", se arata in raport. "Denigrarea personala era la ordinea zilei".

Ziarul The Irish Times a scris, intr-un editorial nimicitor, ca raportul este "harta iadului irlandez". "Este o tara paralela, de a carei existenta stiam de mult, dar pe care niciodata nu am constientizat-o pe deplin. Este un taram al durerii si al rusinii, al cruzimii salbatice si al indiferentei", scrie ziarul.

"Abuzul nu a fost un esec al sistemului. A fost sistemul in sine. Teroarea era atat scopul acestor institutii, cat si metoda in sine. Rolul lor in societatea irlandeza a fost sa impuna controlul social, in special asupra celor saraci, actionand ca o amenintare".

Walsh isi aminteste: "Ei (n.r. - Fratii Crestini) erau niste adevarati oameni ai violentei. Cand am ajuns la Artane in 1963, erau 450 de baieti si violenta se simtea in aer. Caminul era folosit ca centru de detentie pentru infractorii juvenili, deci eram chinuiti nu numai de Frati, ci si de gastile brutale ale acestora".

Walsh a fost abuzat sexual de doua ori de catre un Frate Crestin. Eforturile repetate ale mamei sale de a-si elibera copiii au fost respinse nejustificat de autoritati.

"Multi ani nu am crezut ca a incercat sa ne recupereze, dar facuse nenumarate incercari si i s-a spus ca este imposibil. Daca isi voia inapoi copiii, trebuia sa se intoarca la sotul sau".

In timpul incarcerarii sale in Irlanda, si-a vazut mama o singura data, in 1959. Data urmatoare cand s-au intalnit a fost in Blackpool, in 1966, cand canta in trupa Artane Boys.

Mi-aduc aminte ca am vazut o femeie in public care se uita fix la mine, zambind. M-a trecut un fior rece pe sira spinarii si l-am intrebat pe fratele meu, care era si el in formatie, cine era femeia care ne privea atat de insistent", spune el. "Dupa concert ni s-au facut prezentarile in culise".
Walsh, acum in varsta de 53 de ani, descrie sistemul care l-a abuzat ca fiind un mariaj convenabil intre biserica si stat. "Irlanda era un stat teocratic. Biserica primea ajutoare, care erau forma de supravietuire a congregatiilor, iar copiii erau folositi ca mijloace de a-si umple buzunarele cu bani".

"Am aflat peste ani ca Artane primea un cec de 10.000 de lire pe luna de la guvern. Din acesti bani, 8.000 erau trimisi la Roma. Din aceasta cauza, eram prost hraniti si munceam 12 ore pe zi pe camp si in ateliere. Eu am fost pus sa muncesc in atelierul de fabricat pantofi. Foamea ma insotea mereu. Eram copii sclavi", povesteste Walsh.

Tom Hayes, in varsta de 63 de ani, a fost institutionalizat la varsta de doi ani, pentru ca era un copil ilegitim. Si el a suferit din cauza Fratilor Crestini.

"Mi s-a spus ca mama mea a murit cand ma nascuse, dar de fapt plecase in Anglia. Am aflat adevarul abia in 2003", spune Hayes. "Abuzurile sexuale aveau loc la scara larga, operate de gastile care erau protejate de Fratii Crestini. Dupa ce m-am plans unui preot din afara scolii despre asta, am fost amenintat ca voi fi trimis la o scoala de corectie din Letterfrack, care avea o reputatie si mai proasta".

Cei doi barbati spera ca raportul va scoate la iveala tot adevarul. "Episcopii, guvernul si cardinalii de la Vatican stiau ce se petrecea. Este o sansa pentru ei sa isi ceara scuze pentru greselile facute si sa puna punct suferintelor copiilor", spune Walsh.

La data publicarii raportului, Biserica din Irlanda si-a cerut scuze, prin intermediul arhiepiscopului irlandez Sean Brady: "Regret profund si sund extrem de rusinat ca acei copii au suferit asemenea abuzuri in institutiile respective".

Publicarea raportului a fost amanata cativa ani, dupa ce Fratii Crestini au castigat un proces in 2004, care asigura ca numele tuturor membrilor, decedati sau in viata, vor ramane confidentiale.

Peste 1.000 de martori au depus marturie cu privire la abuzurile din 216 scoli si institutii din toata tara, intre anii 1914 si 2000. Mai mult de 800 de indivizi au fost identificati ca abuzatori fizici si sexuali, un numar mult mai mare fata de numarul celor acuzati si condamnati. 90% dintre martori au raportat abuzuri fizice si jumatate abuzuri sexuale.

“Abuzuri sexuale de tot felul au fost raportate, inclusiv violuri vaginale si anale, molestari si voyeurism, atat in cazuri izolate cat si regulat, pe o perioada lunga de timp", sustine documentul.

Chinurile erau executate atat de personalul religios, cat si de cel laic, de rezidenti, dar si de angajati, fie ei din institutie sau din afara ei, dar si me muncitori, vizitatori sau parinti vitregi.

"Femeile au marturisit ca li se spunea ca sunt vinovate pentru abuzurile la care fusesera supuse, atat din partea abuzatorilor cat si din partea celor carora li se confesau", se mai arata in raport.

Documentul de 2.500 de pagini, care a costat 124 de milioane de dolari pentru a fi realizat, a produs furie chiar si inainte de lansarea oficiala: unor victime le-a fost refuzat accesul in Dublin. Comisia, condusa de judecatorul Sean Ryan, a chemat politia si a amenintat ca se vor face arestari. "Asta este o farsa, o comedie absoluta", a strigat John Kelly, una dintre victime. "De ce ne excludeti? Am fost marginalizati cand eram copii si acum voi ne faceti acelasi lucru".

Comisia de ancheta a explicat ca cel mai mult rau a fost facut de ordinul Fratilor Crestini, care conducea majoritatea institutiilor pentru baieti, in timp ce Surorile Milei, care ar fi trebuit sa ingrijeasca fetele, au primit de asemenea critici dure.

Raportul mentioneaza ca este imposibil sa determine dimensiunea reala a abuzurilor in scolile pentru baieti pentru ca situatiile erau tinute in frau in asa fel incat "sa se minimizeze riscul dezvaluirii publice si prejudiciile asupra institurile si congregatiei".

In rarele ocazii cand Departamentul pentru Ecucatie, care are responsabilitatea legala a acestor copii, a primit plangeri legate de abuzuri sexuale, le-a "rezolvat inadecvat".

Un inspector era responsabil sa supravegheze mai mult de 50 de scoli industriale; scolile erau anuntate in avans de vizita, iar inspectorii vorbeau rareori cu copiii".

Sute de pagini detaliaza viata groaznica in aceste institutii. "Era o lume inchisa si secreta, condusa de frica", a declarat un Frate despre Scoala Industriala St Joseph sin Tralee, tinutul Kerry. Scoala Industriala Glin, din tinutul Limerick, era locul in care erau trimisi Fratii cu inclinatii catre abuzurile sexuale, indicand o indiferenta serioasa cu privire la siguranta copiilor".

Un capitol intreg este dedicat unui Frate Crestin prezentat cu pseudonimul John Brander- numele adevarat Donal Dunner, care a fost condamnat in 1999 pentru infractiunile sale si a primit doi ani de inchisoare. Brander descrie traseul sau prin sase scoli, unde a terorizat fizic si a abuzat sexual copiii din clasa sa.

Raportul vorbeste despre felul in care agresorii puteau opera fara frica unei sanctiuni. Este descris si procesul de biciuire de la Scoala de corectie Daingean, din tinutul Offaly, un ritual de bataie ce nu ar fi trebuit tolerat. La doua scoli pentru fete surde, conduse de Ordinul Dominican al Calugaritelor "Cross of Liege", raportul descrie cum unele fete "au fost abuzate sexual si nu au putut sa marturiseasca asta sau nu au fost crezute".

Comisia de ancheta a respins argumentul ordinului religios: in acele zile, abuzul sexual asupra unui copil nu era un delict, ci un pacat care cerea cainta.

Dovezile din document nu vor fi utilizate pentru acuzatiile oficiale, in mare parte pentru ca Fratii Crestini au castigat un proces pentru ca numele membrilor, morti sau in viata, sa ramana confidentiale si sa nu apara in raport. Unele victime au catalogat raportul o rusine pentru ca nu au avut sansa sa dea numele celor care ii torturau.
Patrick Walsh spune ca s-a simtit "inselat si deceptionat" de lipsa acuzarilor. "Nu mi-as fi redeschis niciodata ranile daca stiam ca acest lucru nu va duce la nici un rezultat. Sunt distrus, atat eu cat si celelalte victime, ca nu se vor lua masuri legale impotriva agresorilor".

"Daca sunt dovezi care ar conduce la acuzare, ar trebui scoase la lumina", a spus Cardinalul Sean Brady. "Oamenii trebuie sa fie trasi la raspundere pentru faptele lor".

Sursele: The Times, AP, The Australian