Thomas CSINTA, Profesor de Matematici Aplicate in Stiinte Ingineresti si Social-Economice,
Director Stiintific CUFR Bucuresti (Conseil Universitaire, Formation, Recherche auprès des Grandes Ecoles Françaises), Expert Stiintific EPSECO Group (Franta), Jurnalist de Investigatie, Atasat de Presa (Paris), Revista Politia Capitalei (International Police Association Journal), Monitorul Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului (United Nations)
In general, in tarile industrializate, respectiv, post-industrializate, tari avansate din punct de vedere democratic, tari cu o economie stabila si « personalitate », piata de competente prezinta o simetrie « unitara » si functioneaza, « no mercy », dupa « Principiul Excluziunii », respectiv, a « legii junglei » !
In sensul ca daca apare « ceva » nou, (un produs social, material, o institutie, etc.), in general, el este necesar si util societatii !
Din contra, daca dispare « ceva », acel « ceva » este uzat moral, depasit si trebuie inlocuit, mai devreme sau mai tarziu, in functie de timp, loc si imprejurari.
In tarile in curs de dezvoltare, in tarile emergente, in care societatea civila este intr-o continua reforma institutionala si care incearca sa adopte modele socio-economice de tip occidental « consacrate » care au rezistat timpului (sau combinatii ale acestora !), evident, adaptate conditiilor concrete si specifice lor, in care democratia se confrunta cu mari dificultati, datorita « ruperii simetriei », iar economia subterana inghite majoritatea productiei interne, in care coruptia face ravagii in toate structurile sociale, in toate institutiile statului la toate nivelurile iar imbogatirea rapida prin canalele tentaculare ale traficului de influenta si a evaziunii fiscale este o « ideologie » devenita mit si in care legea junglei este supusa doar probabilitatii conditionate datorita violarii Principiului de Excluziune, majoritatea produselor (sociale, materiale), respectiv, a institutiilor (sau organismelor publice sau private) create nu sunt nici utile societatii civile si nici nu contribuie la progresul ei !
Ele nu sunt decat creatoare de flageluri si victime, cupluri care mai mult sau mai putin, franeaza evolutia ei, avand ca efect in mod inevitabil crearea de « non-valori » care « inunda » piata de competente, polarizand societatea !
PREAMBUL
In ciuda conditiilor grele de trai in vechiul regim socialist de tip dictatorial, in ciuda faptului ca invatamantul romanesc, conceput dupa modelul rusesc, era un invatamant de tip « informativ », greoi, mult prea abstract, mult prea complex, fara o finalitate practica, el era totusi, unul performant.
O mare majoritate ai celor admisi in institutiile (publice !) de invatamant superior erau tineri cu performante intelectuale peste medie, care ulterior, dupa absolvire, s-au si remarcat mai mult sau mai putin, la mult ravnitul loc de munca obtinut fie prin repartitie guvernamentala, fie prin « aranjamente » de tot felul, mai mult sau mai putin oculte !
Eram convinsi ca invatamantul superior romanesc, valoric vorbind, era un invatamant « de calitate » !
In anii ’90, odata cu preluarea puterii politice de catre « fortele democratice » aduse la guvernare de catre votul popular, un pas important in materie de invatamant in general si de invatamant superior, in particular, ar fi fost abandonarea sistemului educativ de tip « informativ » in favoarea unui invatamant de tip « formativ », un invatamant pluri-si inter-disciplinar, relativ simplu, pragmatic, la indemana elevului sau studentului cu performante intelectuale medii, cu o finalitate practica pe piata de competente, adoptat deja in anii ’80 de catre tarile cu economie avansata !
Acest pas, din pacate, nu a fost facut de niciun guvern, fie el de stanga, fie el de dreapta, ceea ce astazi, dupa douzeci de ani « de reforma de forma » (si nu de fond !) a generat criza profunda (de fond !) in invatamant, « razboiul civil » din educatie !
Cei responsabil cu acest sector de activitate au inteles gresit democratizarea invatamantului superior si au interpretat prost principiul egalitatii de sanse in educatie !
In loc sa fi fost consolidate marile centre publice de invatamant superior cu traditie, au fost create o serie de universitati de stat de mana a doua si a treia, precum si filiale ale lor prin orasele « neuniversitare », in care invatamantul de masa este asigurat de catre cadre didactice fara titluri academice « reale », promovate peste noapte, prin fel si fel de mijloace si artificii mai mult sau mai putin legale, fie din invatamantul preuniversitar fie din randul « profesionistilor » din « viata activa » !
In sfarsit, pentru a permite accesul la educatie tuturor celor care doresc sa dispuna de studii si diplome, legislatorul a permis si infintarea unui invatamant « paralel » in institutii private (nu neaparat o necesitate !), in special in invatamantul superior, lipsit de calitate, fara valoare, adevarate societati comerciale si lacasuri de incultura, focare de « infectie intelectuala », distributoare de diplome fara acoperire (legal sau ilegal), care in ciuda faptului ca, creaza « non-valori » prin filierele « magistrale » ale « prostitutiei intelectuale », prospera, sfidand Principiul Excluziunii si invatamantul de calitate, aflat de-altfel in pragul falimentului, pe cale de disparitie !
APROFUNDAREA DOSARULUI
Intr-o tara civilizata, cu o democratie avansata, cu o economie stabila si competitiva, in care Principul Excluziunii pe piata de competente este ridicat la rang de lege, un invatamant superior lipsit de valoare, nu poate nici macar supravietui, cu atat mai putin prospera !
Si totusi, chiar si in aceste tari exista un « invatamant de masa » adresat studentului de « rand » cu performante intelectuale medii si unul selectiv, invatamantul elitist, de excelenta, adresat unei categorii de studenti cu abilitati intelectuale inalte, capabili de performanta.
Majoritatea institutiilor de invatamant superior din aceste tari isi recruteaza studentii lor pe baza de « dosar » (rezultate scolare dobandite de-a lungul anilor de studii in cadrul ciclului inferior de pregatire), insa cele elitiste sunt mai « pretentioase » decat cele « de masa » !
Exista insa si tari, ca Franta, in care cele doua tipuri de invatamant sunt separate printr-un « gard de protectie » !
In sensul ca, invatamantul de masa, in general se desfasoara in institutii de invatamant superior numite : « Universitati » (publice), accesibil tuturor cu diploma de bac iar cel elitist in « Grandes Ecoles » (Scoli de Inalte Studii, publice sau private), accesibil, in general, cu doi ani pregatitori post-bac (echivalenti cu primii doi ani universitari), in urma unui concurs de admitere (scris si oral) extrem de dificil, care necesita printre altele, rezultate scolare deosebite in ciclul inferior de pregatire, la toate disciplinele, un important volum de cunostinte, putere de abstractizare, de intelegere, de asimiliare, de analiza si sinteza, iesite din comun.
Acest sistem este unic in lume si este deosebit de performant.
El este accesibil intr-un procent de numai 6-7% absolventilor de liceu.
Majoritatea demnitarilor (parlamentari, senatori, etc.), ai oamenilor politici (primari, presedinti ai consiliilor departamentale sau regionale, leaderi ai partidelor politice, etc.), ai inaltilor functionari aflati la directia marilor institutii publice sau private, ai diplomatilor, sunt absolventi de scoli de inalte sudii!
Este un sistem vechi de sute de ani, un sistem inpenetrabil de catre « non-valori » si evident, incoruptibil !
Nu insa acelasi lucru se poate spune si despre invatamantul de masa, invatamantul universitar, in principiu, accesibil tuturor!
Cert, daca in tarile in curs de dezvoltare, in curs de industrializare sau in curs de integrare europeana, coruptia in mediul universitar este o conditie « sine qua non », ea exista si in tarile cu economie avansata, din pacate, insa ca fenomen superficial, din fericire.
In special in universitatile de mana a doua si a treia care trebuie sa supravietuiasca, violand astfel Principiul de Excluziune sl Legea Junglei cu sprijinul societatii civile, precum si ale fondurilor publice.
Astfel, in cadrul unei anchete pe care am desfasurat-o in Franta, am descoperit un trafic de diplome « la scara » iesit din comun, un fenomen bine cunoscut (si tolerat !), cu care se confrunta majoritatea universitatilor private din Romania, insa rar intalnit in aceasta tara !
Investigatiile incep la Universitatea din Toulon (Micul « Chicago » in perioada « French Connexion », Capitala a Departamentului Var, Regiunea Provence – Alpes - Côte d’Azur), in cursul lunii octombrie 2008.
Universitatea Sudului (Université du Sud Toulon–Var, USTV) este o institutie publica de invatamant, cu caracter stiintific, cultural si profesional, creata in 1968.
Formand « specialisti » in domeniul stiintelor naturii si tehnicii, in drept, in stiinte economice si socio-umane, respectiv, in limbi moderne (LM) si limbi straine aplicate (LEA), in sport, ea scolarizeaza in jur de 10.500 de studenti.
Implantata in site-urile din Departamentul Var (aria metropolitana Toulon): La Garde, Saint-Raphaël, La Valette, si Draguignan, pe o suprafata de 35 de hectare, Universitatea Toulon, dispune de 500 de posturi de cadre didactice titulare din care 264 de cadre didactice universitare : « Enseignants-Chercheurs » (Profesori, Conferentiari Universitari, ATER-Atasat Temporar de Invatamant si Cercetare), iar restul Cercetatori si cadre didactice provenite din invatamantul mediu : «Professeurs Agrégés » si « Certifié ».
Anual, cca 1.500 de specialisti confirmati in viata activa (stiinta, tehnologie, economie, etc.) intervin din exterior, cu statut de « asociati » tinand seminarii, cursuri, prelegeri sau conferinte pentru « imbinarea armonioasa » a teoriei din cursurile universitare cu practica din viata de zi cu zi.
Alaturi de ei, o « armata » de 287 de functionari titulari (pers
18 
| CELE MAI RECENTE 
