Fiica lui Dinu Pillat crede ca suferintele rudelor sale nu au fost in zadar

Destinul lui Dinu Pillat, condamnat de comunisti la 25 de ani de inchisoare in celebrul proces al intelectualilor, este o piedica in calea celor care se refugiaza doar in prezent. Alungat de la catedra, dupa ce manuscrisele romanelor sale au fost confiscate de Securitate, batut crunt in temnita, Dinu si-a dorit ca la eliberare sa lucreze intr-o gradina de flori. Intalnindu-l intamplator pe strada pe fostul sau tortionar, Dinu Pillat i-a spus, simplu: "Te iert". Cativa ani mai tarziu, calaul avea sa isi puna capat zilelor.
Mama lui Dinu Pillat a fost inchisa in 1949 si apoi a avut cinci ani domiciliu fortat la Miercurea Ciuc.

Intr-un bloc de zece etaje din cartierul Drumul Taberei al Capitalei, camera de lucru a lui Dinu Pillat a ramas neschimbata, la peste trei decenii de la moartea sa. Scriitorul, fiul poetului Ion Pillat, s-a mutat in acest imobil in anul 1970, impreuna cu familia, dupa ce prigoana comunista, care l-a tarat prin inchisori, se mai domolise. "Tata a fost asemeni unui copac pus sa creasca intr-un ghiveci de flori. Ar fi trebuit sa ajunga un mare scriitor daca vremurile ar fi fost altele, daca Securitatea nu i-ar fi pierdut manuscrisele. Nu cred ca suferintele familiei mele au fost in zadar. Eu cred in cursa lunga a destinului, nu in cea scurta, omeneasca", spune Monica Pillat, fiica lui Dinu.
In camera de 20 de metri patrati se afla stranse lucruri vechi, dar pline de bun-gust, fotografii, manuscrise, mobila din alte vremuri, tot ceea ce a mai ramas palpabil din averea unei familii care isi trage radacinile din cele ale Bratienilor. si al carei destin zbuciumat a inceput in seara zilei de 17 aprilie 1945, cand se stingea din viata poetul Ion Pillat.

"Blestemul familiei"
Nascut in 1921, Dinu Pillat era unul dintre cei mai promitatori tineri ai generatiei care avea sa ajunga la maturitate imediat dupa al doilea razboi mondial. Absolvise Facultatea de Litere si Filosofie si scria la renumite reviste ale vremii. In 1947 si-a sustinut doctoratul sub indrumarea lui George Calinescu. Pentru putina vreme avea sa fie angajat ca asistent la catedra de "Istoria literaturii". Dupa ce comunistii au aflat ca strabunicul sau era Ion Bratianu, l-au dat afara.
Ani de zile a lucrat in conditii mizere pentru a-si intretine familia . In timp ce era angajat la "Cooperativa de praf de sange", a fost nevoit sa vanda o parte a bibliotecii si unele opere de arta. Bolnav de tuberculoza pulmonara, de pe un pat de spital, a tradus din limba germana poeziile lui Rainer Maria Rilke. "Nu te lasa despartit de Mine / aproape esta tara pe care ei o numesc viata / Ai s-o recunosti dupa gravitatea ei. / Da-Mi mana", scria poetul ceh de expresie germana in talmacirea lui Dinu. Tarziu, dupa Revolutie, cele 29 de poeme aveau sa fie stranse intr-un volum de sotia sa, Cornelia, si publicate sub titlul "Exercitii de supravietuire". "In acest poet, tata si-a gasit suportul spiritual si estetic de care avea nevoie pentru a nu sucomba dupa venirea comunistilor", spune Monica Pilat.

"Dupa eliberare, tata ar fi dorit sa intre la manastire"
» Romania libera: Ce motive a invocat Securitatea pentru arestarea lui Dinu Pillat?
Monica Pillat: Tata lucra de mult timp la un roman intitulat "In asteptarea ceasului de Apoi". Teza lui era ca miscarea legionara nu a fost alimentata din Germania, ci din Uniunea Sovietica. Tata credea ca romanul va marca o schimbare in literatura romana. Nu a marcat decat una teribila in propriul destin. In ‘58 a citit pasaje din carte unor prieteni din cercul sau, printre care lui George Calinescu sau parintelui Andrei Scrima. Ulterior, criticul a sustinut ca nu stie de manuscris, dar cred ca mai degraba i-a fost teama sa recunoasca.

» Cineva a dus vorba la Securitate…
Probabil ca printre prietenii lui existau si oameni mai putin loiali. Din dosarele de la CNSAS am aflat ca Dinu a fost urmarit din 1955, iar eu de la 9 ani. Poate unele convorbiri despre carte au fost interceptate. Le trebuia, de fapt, un pretext, ca sa il inchida. La perchezitie, securistii au luat lucrarile pe care le-au gasit in sertarele biroului. Ulterior, sub presiunea batailor din inchisoare, tata a recunoscut ca romanul se afla ascuns in pod. Acesta fost unul dintre principalele capete de acuzare din procesul care a urmat. Manuscrisul a fost declarat pierdut ca proba la dosar inca din 1964. Ma gandesc ca cineva si-a putut insusi pasaje din aceasta opera.

» A mai fost acuzat ca a facut publica o scrisoare…
Este vorba de o scrisoare trimisa de Emil Cioran lui Constantin Noica. Filosoful a aratat-o si altor prieteni, apoi a circulat in epoca. Cineva a batut-o la masina si, in final, o cunostinta a adus-o in cercul de prieteni ai tatalui. Mama mi-a spus ca scrisoarea era complet inofensiva si se vroia un semn din partea cuiva demult plecat. In momentul in care
Noica a fost arestat, parintii mei au stiut ca acea scrisoare se va intoarce impotriva lor.

» Presimteau?
Da, pentru ca toti prietenii lui fusesera deja arestati. Dinu a fost ridicat de Buna Vestire, pe 25 martie 1959. S-a urmarit lichidarea unei elite care forma gandirea buna si libera a Romaniei. Procesul Noica–Pillat a fost numit al intelectualilor.

"Pot sa iert un om care isi cere iertare"

» Ce s-a intamplat dupa eliberare?
In inchisoare, Dinu Pillat a rezistat datorita credintei. Dupa ce a iesit din inchisoare, el si-ar fi dorit sa intre intr-o manastire precum Nicolae Steinhardt, care s-a botezat la indemnul tatalui meu. Pentru ca nu se putea desprinde de familie, i-a spus mamei ca doreste sa devina paznic inr-o gradina publica. Vroia sa stea departe de viata pe care a trait-o. Nu a mai dorit sa termine nici un roman. Ii era teama ca familia sa nu pateasca ceva. S-a rezumat la traduceri, antologii si critica literara. S-a simtit foarte vinovat fata de prieteni si fata de noi, desi nu avea nici un motiv. El spus ca daca ar putea scrie prin ce a trecut in detentie ar trebui sa fie un fel de Dostoievski. Primul lucru pe care a vrut sa-l citeasca dupa eliberare a fost romanul "Amintiri din casa mortilor" scris de Dostoievski. La final, i-a spus mamei: "Asta e apa de roze fata de ce am trait noi in puscarie". Tata a murit, prea tanar, de cancer, in 1975.

» Cum se vede rezistenta anticomunista?
Martirii luptei anticomuniste sunt uitati cu buna stiinta. Memoria este incomoda pentru cei care continua sa se bucure de vechile favoruri. Dupa ce tata s-a intors din inchisoare s-a intalnit pe strada cu fostul sau tortionar, care il batuse si il umilise groaznic. Tata i-a zis atat: "Te iert". Ulterior, tortionarul s-a sinucis. Probabil ca radacinile acelei epoci sunt foarte puternice si astazi si de asta se recurge la memorie atat de rar.

» Puteti ierta?
Pot sa iert un om care isi cere iertare. Dar cum sa iert niste oameni care intorc spatele trecutului? Eu cred insa ca aceia care se refugiaza numai in prezent se insala.
Trecutul ii va ajunge din urma. Mama a trecut prin momente dificile dupa moartea prematura a tatei. Pentru ca Dinu Pillat
venea dintr-o familie rafinata, de mari boieri, mama ii spunea, glumind, ca intre ei exista o diferenta de 100 de ani. Dumnezeu a vrut ca mama sa mai recupereze ceva din aceasta diferenta si i-a supravietuit tatalui trei decenii.

"L-am asteptat doi ani, o sa-l mai astept 23"
"Tata a fost condamnat mai intai la moarte, fiind acuzat de inalta tradare si de conspirare impotriva regimului. Apoi, pedeapsa i-a fost comutata la 25 de ani de munca silnica. In 1960, mama a fost chemata, impreuna cu celelalte sotii de detinuti la Securitate, unde li s-au comunicat pedepsele sotilor. Ofiterul i-a spus mamei: "Ce o sa va faceti acum, ca sotul v-a fost condamnat la 25 de ani? Mama i-a raspuns: l-am asteptat doi ani, o sa-l mai astept 23. Eu nu stiam ce se intampla cu tata, dar, intr-o noapte, aveam 11 ani, am visat ca l-au condamnat la 25 de ani. I-am spus mamei si ea s-a speriat. M-a intrebat cine mi-a spus. La liceu, nu am fost primita sa dau examen de admitere, desi invatam foarte bine. In toamna m-au lasat sa intru la o scoala, aflata foarte departe de casa, la Bariera Vergului. Din fericire, cei mai buni profesori, indepartati de la liceele bune din oras, predau acolo", spune poeta si anglista Monica Pillat.

Cinci ani domiciliu fortat
"Cand m-am nascut eu, bunicul Ion Pillat murise de doi ani. Bunica imi vorbea de el cu multa veneratie, imi citea din versurile lui, eram inconjurati de fotografiile lui. Era o prezenta putin intimidanta in casa, iar Maria Pillat Brates vorbea despre Ion Pillat, nu despre sotul ei sau despre bunicul meu. Bunica, o apreciata pictorita, a fost arestata in 1949. A stat o luna in penitenciar in Botosani, apoi, din 1950, a avut domiciliu fortat la Miercurea Ciuc. A fost invinuita ca nu ar fi platit taxele pe o mosie care era demult nationalizata. Ea a pictat peisajele superbe din acea zona si astfel si-a castigat modesta ei existenta. Vanzand tablourile pe un pret de nimic, pentru ca nu avea pensie, a putut supravietui. Eu mi-am petrecut acolo vacantele. Locuia intr-o singura camera, de trecere, un fel de hol cu un pat. In ’55 s-a intors in Bucuresti. Desi i s-a interzis sa mai expuna vreodata, a pictat pana la moarte."