» Emigrantii intorsi din Occident au repus pe picioare micutul orasel ardelenesc Ludus. Localitatea cunoaste o noua perioada de inflorire, alimentata de banii cu care vin oamenii din Italia si din Spania

Orasul Ludus, din judetul Mures,  reprezinta un adevarat paradox al crizei economice. In ultimele opt luni, orasul a renascut ca atins de o bagheta magica. La mijloc, nu exista nici o vrajitorie, pentru ca explicatia este extrem de simpla. In oras, s-au intors cu bani castigati in Occident cateva mii de emigranti, care au decis sa plece din Italia sau din Spania dupa ce au ramas fara locuri de munca si sa vina acasa, unde au inceput sa isi deschida mici afaceri. Autoritatile locale spun ca marele castig este faptul ca oamenii vin cu o noua mentalitate. Emigrantii intorsi acasa refuza sa astepte cu bratele incrucisate un ajutor care sa pice din ceruri. Cei mai multi dintre ei stiu exact ce vor sa faca si singurul lucru pe care il asteapta de la oficialitati este ca acestea sa nu le puna bete-n roate.

O parte dintre fabricile inchise dupa Revolutie au fost redeschise, iar altele au fost transformate in noi unitati economice. Cele mai multe dintre cladirile din centrul orasului au fost proaspat renovate, asa ca orasul nu se deosebeste cu nimic de localitatile asemanatoare din Ungaria, din Slovacia sau din estul Cehiei. Primaria a fost nevoita, anul trecut, sa croiasca aproape o mie de noi locuri de parcare, pentru ca, din pricina numarului mare de masini, traficul rutier risca sa se sufoce.

Un burg in schimbare
In mod traditional, ludusenii numesc "Centru" bucata de oras vechi care se intinde de-a lungul soselei europene E 60. Pe malul drept al Muresului se inalta zeci de cladiri ridicate in secolele XVIII si XIX, precum conacul Andrassy, vechea biserica greco-catolica, vechea biserica romano-catolica si cea reformata. Tot acolo se afla si fosta sinagoga, care a fost transformata de cativa ani intr-o fabrica de mobila. Urmeaza apoi frumoasa cladire a Judecatoriei, cu aspect de castel, care a servit drept Primarie in perioada interbelica, Parchetul, Politia si pavilioanele spitalului orasenesc. Tot aici se afla vechea biserica ortodoxa, ridicata in stil neobizantin, in Piata Unirii, unde se gaseste cel mai batran parc al orasului.

Casele aliniate de-a lungul drumului amintesc de arhitectura habsburgica, sobra, dar eleganta. In fata cladirii in ruina a vechii biblioteci, care nu poate fi renovata deoarece este obiectul unui proces de revendicare, se afla monumentul eroilor cazuti in cel de-al doilea razboi mondial, iar langa acesta se afla statuia Lupei Capitolina. Cu tot farmecul discret de burg transilvan, Centrul nu mai este demult inima orasului. Primaria, dar si cele mai multe magazine, se afla pe malul drept al Muresului, de-a lungul Bulevardului 1 Decembrie. Aici, multimea restaurantelor, magazinelor, atelierelor, pizzeriilor, dar si abundenta de parcuri si de gradini dau orasului un aer vesel. Insa prosperitatea orasului este de data recenta. "Acum un an, Ludusul era un oras cenusiu, in care oamenii uitasera sa mai spere. Masinile trebuiau sa faca slalom printre gropile din asfalt, iar daca spuneai cuiva ca vrei sa iti deschizi o afacere in oras, oamenii te priveau ca picat din luna.

Acum, insa, lucrurile s-au schimbat", spune Dorin Grama, purtatorul de cuvant al Primariei. El insusi s-a intors in Ludus dupa ce a petrecut mai multi ani in Bucuresti, unde a terminat Facultatea de Filosofie, si in Cluj, unde a lucrat ca jurnalist. Dorin Grama nu regreta faptul ca s-a intors. "Daca ar fi trebuit sa raspund acum un an si jumatate, poate as fi spus ca imi pare rau. Acum insa lucrurile s-au schimbat mult in bine. Cu siguranta, mai sunt multe de facut, dar cel mai important lucru este acela ca oamenii au reinceput sa spere", spune Grama. Colegul sau, city-managerul Ciprian Turdean, a renuntat la o cariera promitatoare de functionar public in Targu-Mures ca sa revina in orasul care s-a trezit la viata dupa intoarcerea emigrantilor.

Orasul a trecut printr-o perioada extrem de grea. Dupa caderea comunismului, mai toate fabricile din Ludus s-au inchis. Mii de localnici au plecat la munca in strainatate. Cei mai multi au ales Italia si Spania. Jumatate din populatia orasului de 17.000 de locuitori era emigrata. De altfel, Ludus si-a platit tributul de sange si in atentatele teroriste din Madrid, din 11 martie 2003. Un ludusean a fost ucis, iar altul ranit in trenurile care au sarit in aer in gara Atocha. Astfel, Ludusul a fost singura localitate din Romania care a dat doua victime in acele atentate. Tanarul ucis, Csaba, este ingropat pe un deal lutos, care domina centrul vechi al Ludusului.

Oameni cu mentalitatea schimbata
Dupa acele atentate, au inceput sa se intoarca primii luduseni din Spania. Familia Papp s-a intors de la Almeria. Zsolt lucra ca agent bancar, iar sotia sa ca menajera. "Pur si simplu, nu am mai vrut sa stam departe de casa. Dupa patru ani de munca in Spania, am reusit sa cumparam un apartament si sa punem niste bani deoparte. Intr-o zi, i-am spus sotiei: «Ildiko, impacheteaza, ca merem acasa!» S-a bucurat ca un copil", spune barbatul, care lucreaza in prezent pentru compania americana Bechtel, constructorul Autostrazii Transilvania, care va uni, peste cativa ani, Ludusul de restul lumii. Tot din Spania s-a intors si Codrut Dambean. El a plecat relativ tarziu, in anul 2000, desi in Ludus avea o functie buna. El era administratorul pietelor din oras. "Insa, pur si simplu, am simtit ca m-as fi sufocat daca as mai fi ramas in oras", spune tanarul.

Codrut Dambean a ajuns in Barcelona, cu 1.000 de dolari in buzunar. Aici, nu a lucrat in primele trei luni, iar banii cu care a plecat de acasa i-au ajuns doar ca sa isi cumpere mancare ieftina si sa isi plateasca partea de chirie pentru un apartament in care locuia impreuna cu niste prieteni. "Ramasesem fara bani si numai Dumnezeu stia ce era in sufletul meu", spune Dambean. Insa, dupa cele trei luni in care a invatat putina castiliana, si-a gasit primul loc de munca: fostul sef al pietelor sapa santuri in pamantul uscat si rosu al Cataluniei. Insa nu a stat prea mult la harlet si la lopata. Luduseanul a ajuns sa lucreze in constructii, apoi ca electrician si apoi la o fabrica de termopane. Aici, s-a intalnit cu alti doi luduseni care lucrau in fabrica cu pricina. In scurt timp, ei au ajuns sefii celor trei ateliere care compuneau fabrica si erau singurii straini angajati. Insa cei trei luduseni au decis sa se intoarca acasa in anul 2007. "Am vandut totul si am venit.

Poate ca am prins ultimul tren bun de venit acasa. Acum, multi ar veni acasa, pentru ca nu mai au locuri de munca, dar nu pot sa isi vanda locuintele si nu vor sa se intoarca chiar asa, cu mainile in buzunar", spune Codrut Dambean. In Ludus, el a inceput sa construiasca primul bloc nou din oras, care deja este gata. Cladirea este ridicata dupa planul blocului in care locuia luduseanul in Barcelona. Are gresie si faianta din Spania, marmura si finisaje ca in Occident. De fapt, unii dintre mesterii cu care a lucrat sunt reveniti de la munca tot din Spania sau din Franta. Codrut Dambean nu a venit singur, ci a adus si niste oameni de afaceri spanioli, care au investit deja mai mult de un milion de euro in Romania. In Ludus, ei au cumparat fosta ferma de porci din cartierul Gheja, pe care au inceput sa o transforme in parc industrial. El vrea sa faca afaceri si cu unul dintre fostii sai colegi de la fabrica de termopane din Barcelona.

Codrut Dambean si Endre Ferenczi vor sa construiasca o fabrica de termopane. "Doar asta am dovedit ca stim sa facem", spun cei doi tineri, care s-au imprietenit in Barcelona. Insa nu doar din Spania s-au intors ludusenii. Lucian Morar s-a intors din Franta, unde a servit ca soldat in Legiunea Straina. Nu prea ii place sa vorbeasca, dar ii place sa lucreze. El a inceput sa construiasca unul dintre cele mai mari restaurante din judetul Mures. Acum, ca tinerii din oras se intorc cu sutele, nu-marul de cununii si de botezuri a crescut foarte mult.
Mihai Urcan, in schimb, s-a intors din Italia, unde a stat doar doi ani. Acest timp i-a fost insa suficient sa isi schimbe mentalitatea. Mihai Urcan are o fabrica de materiale de constructii, un depozit si o pizzerie, unde serveste deopotriva pizza ori spaghette ca in Italia, dar si gulas dupa cea mai autentica reteta ardeleneasca. "Prima data, am plecat la Roma, cu doar 300 de marci germane in buzunar.

Am stat putin, pentru ca am gasit de lucru in constructii, in Venetia. Numai ca in Venetia oamenii sunt cam rasisti. Proprietarul apartamentului unde stateam, la niste prieteni, a vrut sa ii dea pe toti afara atunci cand a aflat ca m-au primit in casa. Asa ca m-am mutat la Milano, unde faceam standuri pentru expozitii. Am calatorit apoi, cu expozitiile comerciale, prin toata Italia", spune Mihai Urcan. A durat doi ani pana cand a reusit sa isi puna in regula toate actele, ca sa poata veni acasa: "Semnasem deja un contract de munca pe durata nedeterminata, pe un salariu foarte bun, cand am venit acasa in concediu. Am fost coplesit cand am ajuns la Ludus si am decis sa nu ma mai intorc la Milano decat ca sa imi aduc lucrurile. Am si acum printre acte contractul si, cateodata, stau, ma uit la el si ma gandesc daca am facut bine ca m-am intors. Acum insa, cand vad cat de bine se misca lucrurile in oras, cred ca am facut bine ca m-am intors acasa".

Mihai Urcan conduce acum o afacere care, in ciuda scaderii pietei imobiliare, valoreaza mai mult de o jumatate de milion de euro. Fratele sau, Florin Urcan, care este de scurta vreme primar, are, la randul sau, mai multe afaceri. Printre altele, el detine o fabrica ce produce veste antiglont pentru soldatii NATO, dar si ranite folosite de militarii din mai toate tarile Aliantei Nord-Atlantice.
Cu toate ca economia orasului merge bine, in ciuda crizei financiare, orasul ramane cu un numar relativ ridicat de someri. Multi dintre ei primesc ajutoare de somaj din tarile occidentale in care au lucrat pana acum. "Cu un ajutor de somaj de 1.000 de euro pe luna, prefer sa nu imi caut, deocamdata, loc de munca. Vin acasa in doua saptamani, imi pun la punct casa si gradina si ma angajez dupa ce nu mai primesc ajutor de somaj din Olanda", spune Vasile Sabau, care a venit "in recunoastere" la Ludus.

Intr-unul dintre baruri, alti fosti emigranti, veniti din zona Castellon din Spania, isi fac planuri. I-au sunat ca se intorc acasa membrii familiei Valcan, care sunt specializati pe decoratiuni interioare. Fostii "spanioli" vor sa isi faca o echipa de constructori si sa se apuce sa renoveze casele celor care se intorc in Ludus.

» Economie
Din Ludus, mai sunt plecati doar 2.500 de emigranti. Cei care s-au intors si care nu mai primesc ajutoare consistente de somaj au si inceput sa lucreze in fabricile care functioneaza in oras. Asa ar fi fabrica de zahar, construita pe vremea comunismului, o fabrica de lactate, o fabrica de cuie si de feronerie, cateva fabricute de mobila si de textile, cel mai mare service Citroën din Transilvania, dar si o multime de brutarii si de patiserii care deservesc localitatile din apropierea Ludusului, de la Campia Turzii si pana in Targu-Mures. In oras, s-a redeschis un hotel de trei stele, functioneaza vechiul motel Salcamul si au inceput sa isi faca aparitia si pensiunile. Tot in Ludus se va deschide o mare fabrica de bureti pentru saltele, detinuta de multinationala Vitafoam. La Ludus se va afla cartierul general pentru intreaga Europa de Est a acestei companii.

In Ludus, in ciuda crizei, continua sa infloreasca si afacerile din domeniul constructiilor, pentru ca preturile cerute sunt atat de mici incat criza nu are cum sa mai scada prea mult valoarea imobilelor. Un apartament cu trei camere superfinisat, nou, costa 35.000 de euro. De altfel, investitorii din constructii iau in calcul si spusele guvernatorului BNR, Mugur Isarescu. El afirma ca, in orasele mici, numarul de autorizatii de construire eliberate in decembrie 2008 a fost mai mare decat in decembrie 2007.