Faţa bolnavă a comerţului cu carne

de Petre Badica, Petrica Rachita, Razvan Chiruta , 04 octombrie 2010

Viţelul, căzut la pământ, îşi varsă conţinutul sto-macului pe gâtul tăiat. În jurul lui, o baltă de sânge, din care ling doi câini. Bărbatul lasă cuţitul din mână, se şterge cu o cârpă de sânge, apucă animalul de un picior şi îl întoarce cu burta spre el. Scoate o pompă de umflat roţile la autovehicule, înfige un ac în pulpa din spate  a viţelului, care se zbate scurt, şi o cheamă pe fiica sa, care începe să dea ritmat la pompă. Animalul se umflă ca un balon. E numai bun de jupuit.

Scena de mai sus este obişnuită în târgul de vite din comuna Găleteni, judeţul Teleorman. Oborul funcţionează fără autorizaţie de mai mulţi ani, în fiecare duminică, fapt care nu deranjează nici autorităţile statului, nici miile de clienţi care se aprovizionează de aici. Samsarii de carne vin aici cu animale adunate din sate, le sacrifică în faţa clienţilor, le tranşează tot acolo şi clienţii, mulţi bucureş­teni, cumpără convinşi că au făcut o afacere bună: preţul pe kilogram e mai mic decât în magazine şi sunt liniştiţi în privinţa eventualelor boli pentru că, nu-i aşa, „carnea e proaspătă".

Ce preţ are o vacă „umflată"?

Comuna Călugăreni, aflată la doar 50 de kilometri de Bucureşti, e unul dintre cartierele generale ale samsarilor de carne din sudul ţării. Aproape la fiecare casă de pe drumul principal vezi câte un anunţ care spune că pro­prie­tarul vinde sau cumpără viţei şi porci. Samsarii adună animalele de la ţărani şi fie le duc la târgurile săptămânale din zonă, fie le dau abatoarelor autorizate, care apoi le introduc în magazine. Foamea de bani şi faptul că nici un inspector al statului nu le deranjează activitatea „la negru" îi face să fie foarte relaxaţi în ceea ce priveşte starea de sănătate a vitelor şi porcilor pe care îi cumpără şi revând. Am stat de vorbă cu unul dintre aceşti comercianţi, pe care l-am găsit în curtea vilei sale. I-am testat cinstea propunându-i să cumpere o vacă bolnavă. 

Reporter: Am luat o vacă, dar n-am ştiut cum să am grijă de ea şi acum s-a umflat, are nişte probleme. Vă interesează?

Samsar: E grasă, e mare?

R.: La vreo 200 de kilograme. Nu-i foarte mare, că de abia am luat-o. V-o dau ieftin.

S.: Cam la ce preţ?

R.: 3-400 de lei.

S.: Merge pe picioare?

R.: Merge, dar greu. Dacă vreţi, v-o aduc tăiată.

S.: Aduceţi, să vedem cum e carnea. Cam cât durează până o tai?

R.: Cam două ore.

S.: Păi, să o tai repede, că dacă stă pe burtă, se strică carnea.

Am vrut să vedem dacă nu este vorba despre un caz izolat şi că, în general, comercianţii de animale din zonă sunt atenţi la marfa care le este oferită la vânzare. 

Reporter:  Bună ziua. Am văzut la poarta dumneavoastră că vindeţi viţei şi porci.

Samsar: Ce v-ar interesa?

R.: Păi, aş vrea să vând eu către dumneavoastră. Aş avea o vacă. N-am ştiut cum să o îngrijesc şi acum are ceva, s-a umflat. E  o boală şi mă gândeam să o dau.

S.: E mare vaca?

R.: Nu ştiu ce să vă zic. Vreo 200 de kilograme, aşa.

S.: Dom'le, cam câţi bani vrei pe ea? Ca să ştiu dacă vin să o iau.

R.: Vreo patru sute de lei e bine? Sau mai puţin, că eu vreau să scap de ea acum.

S.: Dom'le, vin şi o iau. Vin la dumneavoastră, dar diseară.

 

„Taie-i repede gâtul"

Abia după ce a închis telefonul, samsarul a realizat că în realitate a dat peste un mare chilipir. Ca nu cumva să ne răzgândim până spre seară, l-a pus pe fratele său să ne sune. Acesta ne-a spus că poate veni oricând acasă la noi pentru a ne prelua animalul bolnav. Încercarea noastră de a scăpa de insistenţele bărbatului ne-a rezervat o imensă surpriză.

Reporter:  Şefu', uite acum am vorbit cu tata. A murit vaca.  N-a apucat să-i ia gâtu'.

Samsar: Băi, dă-o încolo. Şi de ce n-a tăiat-o, mă, la gât?

R.: N-a ştiut. Plus că s-a gândit că mai scapă.

S.: Dă-i telefon să-i taie gâtul acum. Acu', acu' a murit?

Reporter: Acu' 5 minute, 10 minute.

Samsar: Dă-i telefon să-i taie gâtul, să se scurgă sângele repede din ea.

Aşadar, intermediarului de car­ne nu-i păsa dacă animalul mai e viu sau a murit între timp. Ulterior, din dis­cuţiile cu alţi crescători de animale din sudul ţării, am descoperit că practica aceasta, de a tranşa şi vinde animale bolnave sau moarte de curând, este răspândită. „V-aş spune cine face lucrul ăsta, dar după aia, dacă ăla are proble­me, eu unde îmi mai tai vacile bolnave", a recunoscut un crescă­tor de vite din Teleorman căruia i-am cerut ajutorul pentru a ne introduce în această piaţă nea­gră. 

„Cumpărăm şi vindem. Nici cu asta să nu mai trăim?"

După ce am aflat că samsarii sunt dispuşi să cumpere chiar şi animale moarte, am vrut să verificăm traseul urmat de această carne pentru a ajunge pe mesele românilor. Am revenit, aşadar, în târgul de animale de la Găleteni. Acelaşi peisaj sinistru ne-a întâmpinat în dimineaţa unei duminici plo­ioase. Am stat de vorbă cu mai mulţi comercianţi care aveau expuse hălci de carne la vânzare. Unul dintre aceştia ne-a spus tranşant că, de fapt, el este un intermediar şi că animalele provin de la ţăranii din zonă.

Reporter.: Nu ştiu cât e de sigură această carne.

Vânzător: Adică ce să fie sigură?

R.: Păi, dacă-i bolnavă, dacă-i ceva?

V.: Băi omule, măi.  Uite, io am căpăţâna aici...

R.: Viţeii şi porcii sunt ai dumneavoastră, îi creşteţi sau cum?

V.:  Nu, îi luăm din sat. Hai să îţi spun ceva, asta-i treaba. Cumpărăm şi vindem, nici cu asta să nu mai trăim? 

Responsabilitate pasată

Primăria din Găleteni nu îşi asumă nici o responsabilitate pentru faptul că târgul de animale de aici funcţionează fără nici o autorizaţie. Deşi „abatorul" improvizat se desfăşoară pe teritoriul comunei, viceprimarul Iulian Puiu afirmă că de fapt totul se întâmplă în zona aflată sub jurisdicţia CFR. „Ei stau în zona gării CFR, e responsabilitatea lor. Noi am încercat să creăm condiţii pentru un comerţ igienic. Dar oamenii, când au văzut că trebuie să plătească taxe pentru sacrificat, pentru aviz sanitar, pentru toate astea, nu au mai venit", a afirmat Puiu. Interesant e că viceprimarul locuieşte în apropierea acestui târg.

„De când funcţionează târgul ăsta, din 1993, eu nu am cumpărat produse de acolo, deşi stau la câteva case distanţă. Şi nici nu recomand la nimeni", a afirmat edilul.

Nici Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului nu reuşeşte să stăpânească problema, după cum ne-a explicat vicepreşedintele Samuel Calotă. „Există deja un fenomen care se petrece în târguri şi oboare. Comerţul cu carne se desfăşoară în condiţii care nu respectă nici un fel de norme de igienă, locuri în care se pune în pericol viaţa consumatorului. Din păcate, sunt consumatori care nu înţeleg că se expun când cumpără de bunăvoie produse din astfel de locuri.  Noi nu putem face mare lucru. Ar trebui să stăm cu jandarmii după ei, ca să-i alungăm. Noi le dăm amenzi şi lor nici nu le pasă, se întorc", a precizat Samuel Calotă. Iar după ce le-am prezentat situaţia cei de la Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor ne-au promis doar, prin vocea lui Constantin Savu, directorul Direcţiei de Igienă Veterinară şi Epidemiologie, că vor lua măsuri de acum încolo.  

Imagini filmate cu camera ascunsă pot fi urmărite în cadrul emisiunii Focus de la Prima TV, începând cu ora 18.00.

 

Condiţii de vânzare/transport în cazul animalelor pentru tăiere

Înainte de tăiere, animalul trebuie odihnit timp de 12 ore vara şi 6 ore iarna.

Orice transport de animale trebuie însoţit de actul de proprietate şi certificatul sanitar- veterinar.

Cu trei ore înaintea sacrificării, animalele trebuie să fie supuse unui examen sanitar- veterinar.

Înainte de tăiere, animalele trebuie supuse unor operaţiuni de igienizare prin spălare şi curăţire.

Reguli prevăzute de „Tehnologia Abatorizării Animalelor".

Carnea, contaminată la tăiere

Ce riscă un cumpărător care achiziţionează carne şi mici din astfel de locuri? „Faptul că animalul este tăiat în faţa cumpărătorului nu este o garanţie că este şi sănătos. Animalul poate fi deja bolnav, iar transmiterea se face chiar şi prin atingerea produsului proaspăt dacă e vorba, de exemplu, de cazuri de bruceloză sau alte boli cu transmitere direct de la animal", afirmă dr. Simin Florescu, de la Spitalul de Boli Infecţioase şi Tropicale „Dr. Victor Babeş" din Bucureşti. „Carnea animalului trebuie obligatoriu controlată. În plus, trebuie să existe condiţiile de igienă pentru sacrificarea animalului, pentru că germeni din mediul înconjurător pot contamina carnea în momentul tăierii, chiar dacă animalul era anterior sănătos", ne-a explicat medicul.

Comentarii

Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.