S-au promovat între ei la ICCJ
Potrivit celor 300 de magistraţi protestatari (din numărul total de 4.000), „practicile oculte" ale CSM au început în perioada 2003-2004 - cel mai scurt mandat al unor magistraţi aleşi în CSM (alegerile au fost la sfârşitul anului 2002 pentru patru ani), întrerupt prin modificări constituţionale (revizuirea din 2003, cu legislaţia aferentă) care trebuiau aplicate începând din 2005. Potrivit magistraţilor protestatari, între 2003 şi 2004 „membrii CSM s-au promovat între ei la ICCJ şi, pe deasupra, i-au numit şi pe cei recomandaţi de fosta putere politică". În acele împrejurări a ajuns la ICCJ Cristina Tarcea, secretarul de stat al ministrului Justiţiei de atunci, Rodica Stănoiu. Tarcea era doar judecător de judecătorie, nerespectându-se normele legale potrivit cărora la ICCJ pot ajunge doar judecători de la tribunale şi curţi de apel. Pe deasupra, Tarcea nu avea evaluarea din sala de judecată, deoarece era secretar de stat (evaluarea atitudinii în sala de judecată era o altă condiţie esenţială). Un alt caz de promovare fără evaluarea de judecător a fost cel al lui Iulian Dragomir, vicepreşedintele Curţii de Apel Bucureşti, detaşat la Oficiul Naţional de Combatere a Spălării Banilor, de unde a ajuns la ICCJ. De asemenea, nici procurorii Ioan Griga şi Despina Mihai, promovaţi la ICCJ, nu aveau evaluare, pentru că nu au fost judecători.
Cazuri de promovări între membrii CSM din perioada 2003-2004 sunt cele ale judecătorilor Gheorghe Buta (atunci ales în CSM de Curtea de Apel Cluj), Rodica Cosma (aleasă în CSM ca preşedinte al Tribunalului Braşov), preşedintele Tribunalului Timişoara, Silvia Nabela, şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Vasile Alecsandri. Ultima promovare similară, cu rol de picătură ce a umplut paharul, a fost cea a secretarului general al CSM, Alina Corbu, despre care România liberă a relatat deja.
Nu se ştie cum se fac promovările la ICCJ
Judecătorii protestatari nu cunosc criteriile în baza cărora CSM face promovările la ICCJ. Judecători precum Lavinia Lefterache, Francesca Vasile şi Gabriel Balaşa au răspuns perfect la întrebări, dar au fost respinşi; în schimb, spre exemplu, Cristian Jipa, acuzat acum de corupţie, nu a ştiut răspunsurile, dar a fost promovat. Trist este că nu se pot contesta aceste examene. „Putem contesta la ICCJ promovările facute de CSM, dar fără finalitate, pentru că acolo practic tot ei judecă. Dacă vrem să deducem criteriile de promovabilitate ale CSM, putem citi întrebările. Candidaţilor respinşi li se pun întrebări cu grad mare de dificultate, iar întrebările puse celor care trebuie să promoveze sunt de multe ori hilare. Chiar dacă răspunzi bine la întrebări grele, tot eşti respins şi nu ştii de ce, pentru că nu se motivează. Noi am atenţionat opinia publică asupra acestor practici încă din 2006, dar nu ne-a băgat nimeni în seamă", spu-ne judecătorul protestatar Cristi Danileţ.
Cum a ajuns Vasile Alecsandri la ICCJ
Vasile Alecsandri a fost ales membru CSM în 2002 de către procurorii de pe raza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, probabil ca rasplată pentru sprijinul dat PDSR (acum PSD) în campania electorală din anul 2000, după cum apare într-o scrisoare redactată de trezorierul PSD Bacău, Ionel Creţu.




