» Romania libera continua seria dezvaluirilor despre operatiunile de interceptare a convorbirilor telefonice sau ambientale, folosite  de Securitate ca arma pentru stabilitatea dictaturii familiei Ceausescu. Intr-o prima parte, redam informatiile despre suportul logistic-tehnic si uman – folosit de Securitate pana in 1989 –, asa cum ne-a fost redat de mai multi ofiteri sub protectia anonimatului,  deoarece dezvaluirile i-ar putea expune urmaririi penale pentru transmitere de informatii clasificate. In partea a doua, continuam seria interviurilor, astazi cu ofiterul Constantin Bucur, fost capitan de Securitate pana in anul 1989, iar apoi la SRI, pana in 1996, cand a fost destituit pentru ca a oferit opiniei publice probele continuarii practicii ilegale a interceptarilor convorbirilor private.

Potrivit ofiterilor consultati de Romania libera, intre anii 1980 si 1990 capacitatea Securitatii era de  47.000 "obiective" (persoane) interceptate pe secunda, pentru  care "isi aduceau aportul", in medie, 752.000 de ofiteri, agenti si colaboratori ai sus-numitei institutii de represiune.
Cifrele rastoarna statisticile oficiale vehiculate pana acum, potrivit carora in decembrie 1989 Securitatea ar fi avut doar circa 14.000 de ofiteri si cateva zeci de mii de colaboratori (agenti de influenta, colaboratori, persoane de incredere etc). Daca ar fi sa numaram,  pe langa cei 752.000 de  participanti la plantarea  microfoanelor in peretii locuintelor, si persoanele care se ocupau  de racolari, de spionaj, de eliminarea unor disidenti din tara sau strainatate, de anchete penale, atunci numarul securistilor se poate dubla sau chiar tripla.

Microcentrala de ascultare a Securitatii – vecina noastra din bloc
Interceptarile celor circa  47.000 de persoane urmarite concomitent (care puteau avea acces la cate doua telefoane – unul de acasa, altul de la serviciu) erau realizate de Securitate printr-o centrala-mama (gen SARCOFAGUL, prezentat ieri de Romania libera), precum si prin cen-trale repartizate pe cele 40 de  judete ale tarii si in cele sapte sectoare ale Capitalei (judetul Ilfov a fost cel de-al saptelea  sector). In total, 47 de centrale, care aveau capacitatea de a inregistra circa 1.000 de persoane. In afara de acestea, mai existau microcentrale in fiecare intreprindere din Romania, in fiecare sediu de Militie, primarie, consiliu judetean PCR, in fiecare firma de comert exterior, precum si in casele/apartamentele conspirative. De aceea chiar si cifra avansata de fostii ofiteri poate fi in realitate mult mai mare.

"Ca erau urmariti zeci de mii sau sute de mii sau un milion, nimeni dintre ofiterii Securitatii nu poate spune, pentru ca unitatea X nu stia cati oameni urmareste unitatea Y. Nici cei care lucrau in centrala-mama nu puteau sti. Atunci,  cifrele exacte erau cunoscute doar de cuplul Ceausescu, de seful  nostru, generalul Iulian Vlad, si de ministrul de Interne Tudor Postelnicu. Noi nu ne cunosteam toti colegii si de multe ori ne spionam unii pe altii,  daramite sa stim astfel de cifre, care erau supersecretizate", au sustinut ofiterii de Securitate consultati de Romania libera. Exista si ofiteri care pot face estimari apropiate de realitate, dar "subiectul este secret de serviciu si ni se poate face chiar si astazi dosar penal daca vorbim despre ele", spun rezervistii Securitatii.

16 ofiteri de Securitate  pentru plantarea unui microfon
Ca sa ne facem o impresie despre cat cheltuia Ceausescu pentru armata sa din Securitate, precizam ca numai pentru plantarea unui receptor intr-o locuinta  participau la "patrundere" cel putin 16 oameni. si anume: cel putin doua masini cu cate trei oameni  asigurau filajul pentru a se cunoaste programul familiei unde urma sa se planteze microreceptorul si programul  vecinilor ("Crucea Securitatii" –  descrisa in primul episod al serialului nostru);  cel putin patru colaboratori (medici, profesori, functionari) care scoteau vecinii din apartamente prin invitatii la scoala, medic, primarie etc.; cel putin o masina de interventie cu doi ofiteri pentru a crea diversiunea in cazul in care alti vecini de pe scara dadeau alarma ca "hotii" sparg apartamentul. Apoi, mai era un ofiter plantat la intrarea in bloc pentru supraveghere, altul pe scara blocului, iar in casa intrau un lucrator, pentru plantat receptorul, si un ofiter-artist plastic, pentru a asigura refacerea peretelui.
In afara de cei 16 ofiteri folositi pentru "patrundere", mai erau un ofiter la castile de ascultare (norma unui astfel de ofiter era 50 de posturi telefonice) si altul care schimba casetele/ benzile. Daca cel interceptat folosea limbi straine, in schema aparea si un ofiter-traducator.

Securitatea elimina fizic disidenti necunoscuti
De obicei, o persoana "proaspat luata in lucru" era interceptata cam o luna, dupa care, daca nu prezenta interes, o abandonam". Erau insa si persoane permanent interceptate, in mod special cei care lucrau in comertul exterior (pentru a nu trada), precum si disidentii de notorietate, "cum au fost sefii partidelor istorice, ca Ticu Dumitrescu si Corneliu Coposu,  sau fostii comunisti, ca Brucan, care reprezenta un real pericol pentru Ceausescu". Fosti securisti ne-au spus sub protectia anonimatului ca disidentii fara notorietate – un muncitor sau un taran –, care faceau agitatie in intreprinderi sau in sate, erau bagati la puscarie printr-o inscenare sau erau chiar eliminati fizic, "pentru a nu se cheltui banii cu interceptari si filaj sau cu mancarea din puscarii". Astfel de persoane erau usor de eliminat, in functie de sex si obiceiuri. Exemple: daca un agitator era cunoscut ca betiv, i se turna alcool pe gat si era pus pe liniile unui tren; daca era femeie, mai ales  nemaritata, era "sinucisa" (pastile, detergenti, otravuri, tren, metrou, aruncare de pe bloc etc). 

Se mai apela la infractorii-ucigasi colaboratori ai Securitatii, care "erau eliberati din puscarii special pentru a ucide oamenii simpli care au denigrat sistemul comunist si pe conducatorul iubit". Muncitorii care participau la revolte (exemple: Valea Jiului –1977, Brasov – 1986), fiind mai multi, nu puteau fi "sinucisi", si atunci se apela la "Radu" – camera de iradiat, despre care Romania libera a relatat deja in interviul cu fostul procuror-ofiter acoperit al Securitatii Alexandru Pantea, publicat anul trecut.

Elena Ceausescu avea o unitate speciala pentru interceptari

Fosti securisti dezvaluie secretele microfoanelor din casele noastre