Câţiva tineri entuziaşti au renunţat la slujbele din multinaţională şi s-au apucat de afaceri cu jocuri de societate - boardgame-uri. Unii dintre ei sunt designeri, alţii - distribuitori şi patroni de magazine online. Tot ei au pus bazele unei comunităţi de jucători, care numără câteva mii de membri.

Cum intri în ceainăria Tabiet din Bucureşti, te ia pe sus mirosul de ceai de fructe, bere şi sandvişuri încălzite la microunde, iar un zumzet continuu te umple de energie. O mulţime de tineri adunaţi pe la mese dau cu zarul, împart cartonaşe, stabilesc echipe. Sunt pasionaţii de boardgame-uri (jocuri de societate), care se strâng în fiecare miercuri seara ca să se distreze cu cele mai noi jocuri de societate apărute pe piaţa din România.

Foarte populare în anii '80, jocurile de societate au revenit la modă începând din 2007, când a intrat Monopoly pe piaţa din România. „Timp de mai bine de 20 de ani, tinerii români au fost ocupaţi cu televiziunea prin cablu şi jocurile pe calculator, însă acum încep să redescopere jocurile de societate", spune Adrian Cârstea, distribuitor de board-game-uri în România.

Lui „Piticot", „Bunul gospodar", „Dacii şi romanii" i-au luat locul „Coloniştii din Catan", „Financial City", „Reţeaua Energetică", „Galactica" şi multe alte jocuri cu tematică economică sau de strategie. Întreaga piaţă a boardgame-urilor înregistrează anual vânzări de peste un milion de euro. Un joc costă între 150 şi 200 de lei.

Competiţii în ceainării

La ceainăria Tabiet din Bucureşti, partidele de boardgame încep în fiecare miercuri la ora 17.00 şi se termină în jurul orei 22.00. „Am început să organizăm seri de boardgame, din septembrie, când am preluat această ceainărie. Era complicat să ne strângem acasă la unii dintre noi: dă-i mută mese, mută scaune, du copilul la soacră. Aşa ne vedem aici, iar accesul este liber", spune Mihnea Rădulescu, patronul ceainăriei Tabiet şi unul dintre pasionaţii de boardgame-uri.

În seara asta, la mesele din dreapta, se joacă „Through the desert", un joc cu şase tipuri de cămile, în formă de jeleuri, şi caravane care trec prin deşert. „Colectăm resurse e un joc foarte mişto, făcut de un matematician neamţ, Reiner Knizia", zice unul dintre jucători. Puţin mai departe, doi băieţi care stau faţă în faţă caută parteneri de joc pentru „Samurai". „Încă două persoane la Samurai, ultima strigare!", anunţă ei, în timp ce înşiră un fel de soldăţei pe o tablă de joc.

Un boardgame nu începe până nu se stabileşte un „starting-player" (jucătorul care începe). „Hai, începe cine rage mai tare, ba cine a citit ultima oară Biblia", strigă pe rând băieţii, apoi pufnesc în râs.

Mihnea Dobrescu, un jucător în vârstă de 46 de ani, şi-a făcut un obicei din a veni la Tabiet în fiecare miercuri. E pasionat de jocurile de societate de când era student. „În studenţie jucam bridge, acum mă pasionează jocurile lui Reiner Knizia, iar la Tabiet îmi place să vin pentru că găsesc «o sursă inepuizabiă de jucători. Aici pot să îmi pun neuronii în mişcare şi să mă relaxez după serviciu", spune Mihnea, care a descoperit comunitatea de boardgameri în urmă cu trei luni.

Pasiune care se trage din copilărie

Printre cei mai vechi în gaşcă se numără Viorel Voican (26 de ani) şi Costin Manolescu (28 de ani), foşti vecini de bloc în Dristor. Cei doi băieţi au pus la punct şi un blog pentru pasionaţi, www.boardgames-blog.ro, care aduce jucători în comunitate. Ei sunt cei care dau explicaţii la mese şi îi iniţiază pe începători într-ale boardgaming-ului. „Nebunia cu jocurile a început acum doi ani, dar şi în copilărie am fost pasionaţi. Jucam „Nu te supăra, frate!", „Ursul păcălit de vulpe", „Sus-Jos", povesteşte Viorel, care a colecţionat, alături de Costi, 40 de jocuri de masă.

Cel mai mult îi place să joace Railroad Tycoon, un boardgame realizat după celebrul joc pentru PC, în care îţi dezvolţi o reţea feroviară. „Construieşti şine de cale ferată, transporţi bunuri, dezvolţi oraşe noi", spune el cu încântare. Aşteaptă un joc nou din decembrie, însă distribuitorii întârzie să îl aducă în România, deoarece nu mai există pe stocuri în afară. „Îmi doresc K2, un joc ce are ca temă ascensiunile pe munte. E cu şerpaşi, cu zone de campare", povesteşte el.

Industrie tânără cu puţini investitori

În Germania, industria boardgame-urilor este uriaşă, dar la noi se află abia la început. Momentul a fost bine speculat de câţiva tineri entuziaşti, care s-au apucat să producă şi să distribuie astfel de jocuri.