» In fiecare dimineata, batrani, oameni in toata firea, adolescenti si copii se asaza cuminti la coada pentru a umple un bidon cu apa. Un singur izvor asigura necesarul de apa pentru patru sute de oameni si animale. Peste 100 de familii de etnie turca se zbat intr-o saracie lucie in satul care ar fi trebuit sa devina, inca de anul trecut, primul muzeu etnic in aer liber din Romania.

Baspunar, in traducere "fantana mare", a ramas singurul sat din Dobrogea locuit in totalitate de turci. Inainte din 1989, autoritatile comuniste aproape au exterminat traditiile minoritatii turce de aici. Dusi cu forta la oras, obligati sa renunte la casele batranesti, turcii au reusit totusi sa-si pastreze nealterate obiceiurile. Pretul platit a fost insa mare – saracia a inghitit satul.

Coada la cismea
Aproximativ 400 de oameni isi duc amarul in Fantana Mare. Pentru fiecare dintre ei apa face parte din grijile de zi cu zi. Izvorul este deopotriva cismea, loc de adapare a animalelor si centru unde se aduna batranii satului. Apa tasneste din stanca inca de la inceputul mileniului trecut, dupa cum spun batranii satului. Langa inscriptia cu litere arabe apare anul 1278. Miraculos, izvorul are chiar si acum o apa limpede, buna de baut. In lipsa unei alte surse de apa, localnicii se aprovizioneaza zilnic de la izvor. Cand la cismea se nimeresc mai multe persoane si carute, turcii asteapta cuminti sa le vina randul si mai schimba cate o vorba.

Patru metri in jurul izvorului noroiul masoara cativa centimetri. Batranii si cei care nu se aprovizioneaza decat cu un bidon au prioritate in fata carutelor incarcate cu butoaie. Incerc sa aflu de la localnici de unde vine numele "Fantana Mare". Nu prea au chef de vorba. "Cred ca din cauza locului unde au fost ridicate casele, intre cararale (stancile golase care inconjoara satul fac sa para ca Baspunar este situat intr-un defileu)", imi raspunde Hussein, unul dintre barbatii caruia i-a venit randul sa incarce apa in butoaiele din caruta. De o viata omul cara apa de la izvor. Ma imbie sa gust din apa precum cristalul. "E foarte buna si e singura noastra sursa de apa", adauga turcul.

Turism etnic ingropat in noroi
Desi anul trecut s-a facut mare valva vizavi de potentialul turistic extraordinar al localitatii, in Baspunar nu vezi nici tarabe unde se vand obiecte de bazar, nici femei in costume traditionale turcesti. Oamenii sunt saraci, principalul mijloc de transport este caruta iar drumul de asfalt se termina exact la marginea satului. Materializarea proiectului etnoturistic depinde in mare masura de reabilitarea infrastructurii. Fara strazi, apa curenta si canalizare, Baspunar ramane un catun plin de noroi. Asa cum am mentionat mai sus, in 2007 autoritatile locale au facut primele demersuri publice privind includerea satului Baspunar in circuitul turistic international. Proiectul, pe cat de interesant, pe atat de imposibil de pus in practica in hatisul birocratic din Romania.

Casele construite in stil oriental de catre localnici vor fi reabilitate astfel incat sa poata primi turisti care vor trai in stilul traditional oriental. Vizitatorii vor avea camere separate si vor avea ocazia sa vada cu ochii lor cum traiesc si muncesc turcii din Baspunar. Bucataria va fi bi-neinteles bazata pe preparate traditionale: baclavale, pilaf, carne de oaie, etc. Este prima astfel de initiativa intr-un mediu etnic din Romania. "Intentionam amenajarea a cel putin 25 de case din cele 105 existente in Baspunar. Investitia este evaluata la 200.000 euro", a precizat Cristea Gascan, primarul comunei Independenta de care apartine satul. In urma deschiderii punctului turistic, Baspunar va beneficia de doua surse de apa, canalizare si mult asfalt, care in prezent lipseste de pe ulitele satului.

Ostasii Semilunii
In Romania traiesc in prezent 29.080 turci, reprezentand 0,13% din totalul populatiei, stabiliti in judetele Constanta, Tulcea, Calarasi, Braila si Bucuresti. Prima atestare documentara a prezentei turcilor pe actualul teritoriu al tarii noastre dateaza din 1264, cand, in urma conflictelor interne din Imperiul anatolian, o armata de 12.000 de ostasi condusi de Izeyddin Keykavuz s-a stabilit in Dobrogea. Trupele erau trimise de imparatul bizantin Mihail Paleologul pentru a apara imperiul de invaziile strainilor. Asezarea dobrogeana a fost ulterior numita de turci Babadag, in traducere "Tatal muntilor".