La 20 de ani după comunism, Bucureştiul a pornit din nou proiecte grandioase de infrastructură. Se fac poduri imense, bulevarde largi şi autostrăzi suspendate. În timpul ăsta, centrul oraşului aşteaptă să fie distrus de un cutremur, cu tot cu oamenii din el. Primăria are bani să consolideze toate clădirile periculoase, dar nu o face. De ce?

Citiţi şi primul episod din seria Primiţi cu cutremurul? - De ce nu-şi consolidează bucureştenii blocurile: "Ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus!"

România are de 18 ani o lege care obligă primăriile să consolideze clădirile cu bulină. E nevoie de măsuri hotărâte, iar Primăria Bucureştiului a arătat că poate să le ia: într-un singur an, a expropriat şi demolat 80 de clădiri ca să construiască un bulevard. Dar aceeaşi primărie n-a reuşit în 20 de ani să consolideze decât... 13 clădiri.

Consolidarea de 100 de ani

Primarul Sorin Oprescu e foarte îngrijorat de soarta bucureştenilor, cel puţin în declaraţii. Acum doi ani spunea la televizor că la un cutremur mare vor fi 500.000 de victime şi se întreba dacă are locuri în cimitire să-i îngroape pe toţi. Sever Georgescu, directorul ştiinţific al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii (INCERC), spune că primarul a încurcat lucrurile: 450.000 ar fi numărul oamenilor din clădirile care ar suferi avarii, însă majoritatea n-ar păţi nimic. Numărul real al morţilor ar fi "doar" 6500.

Cu toată îngrijorarea asta, apărarea de cutremur nu e trecută printre priorităţile primăriei. Programele stufoase de dezvoltare de pe site-ul lor îşi propun consolidarea tuturor celor 113 clădiri pericol public ba până în 2008, ba până în 2012. Dar până acum s-au făcut 13 blocuri în 18 ani. În ritmul ăsta, lucrările vor fi gata în anul 2092 (dacă mai rămâne ceva în picioare până atunci). Şi ăsta-i doar vârful icebergului, pentru că mai sunt încă 2279 de clădiri despre care ştim că au risc seismic, plus multe altele care nu au fost nici măcar expertizate.

Cea mai generoasă legislaţie, cele mai puţine consolidări

În afară de România, nicăieri în lume clădirile private nu se consolidează antiseismic cu bani publici. Dacă ai o clădire care se dovedeşte a fi pericol public, trebuie să începi consolidarea într-un anumit termen (în Chile e 2 luni). Dacă nu o faci, statul ţi-o demolează.

Însă în România, imediat după căderea comunismului, proprietatea era un concept neclar. Cum ar putea statul să arunce în stradă locatarii din blocurile vechi, majoritatea bătrâni cu venituri mici? Aşa că, în 1994, Guvernul a dat Ordonanţa 20, care spunea că statul vine cu finanţarea, te mută temporar în alt apartament şi se ocupă de consolidare, urmând să-şi recupereze banii de la oameni în 25 de ani, în rate fără dobândă. Cei cu venitul mic decât media pe economie sunt scutiţi, nu plătesc un leu.

Cu toată legea asta darnică, tot n-au pornit serios lucrările. Sunt operaţiuni costisitoare - cele 13 clădiri finalizate au costat, în medie, câte 750.000 de euro. Dar bulevardul Uranus, pe care primăria îl construieşte acum, a fost estimat la 330.000.000 de euro. Cu banii ăştia s-ar putea consolida 440 de clădiri. Alte sute de milioane de euro merg în pasajele care se construiesc prin tot Bucureştiul. Partea bună e că primăria nu trebuie să aleagă între dezvoltare şi consolidare. Poate să le facă pe amândouă, pentru că banii pentru consolidări vin de la Ministerul Dezvoltării (MDRT).

Ministerul Dezvoltării: banii nu sunt problema!

Am presupus că lucrurile merg greu pentru că ministerul nu are bani. Aşa că m-am dus la cel care se ocupă de programul consolidărilor: directorul Direcţiei Tehnice în Construcţii din MDRT, Cristian Stamatiade. Surprinzător, directorul nu s-a plâns de lipsa banilor.

"Banii nu sunt o problemă. Contructori avem, materiale de construcţie hăhău. Legea e de partea primăriei, ar trebui să fie mult mai fermi. Au fost fermi când au făcut alte acţiuni - să demoleze sau să facă nişte lucruri care poate nu toate erau conform legii. Dar aici, unde au undă verde şi sprijin din partea legii?"

Stamatiade îmi enumeră zeci de instituţii şi comisii implicate în problema cutremurului. Unele cercetează ce se întâmplă în pământ, altele văd cum reacţionează clădirile la cutremur, altele se gândesc cum să construiască mai rezistent, altele ce să facă după cutremur. Aici lucrează o mulţime de cercetători dedicaţi, pe care îi plătim pentru că vrem să micşorăm cât mai mult numărul victimelor. Dar în momentul ăsta cea mai mare problemă sunt clădirile neconsolidate. Între instituţiile astea şi oamenii de rând e administraţia locală. Ea e responsabilă pentru vieţile cetăţenilor. Ce face Primăria Capitalei?