Românul consumă jumătate din cantitatea de carne de porc pe care o mănâncă ceilalţi europeni, bea doar 2 litri de tărie pe an, dar şi 250 litri de lapte. Statisticile oficiale care plasează România mai bine sau mai prost în diferite clasamente sunt însă departe de realitate. Cum arată, de fapt, România din afara cifrelor?

Gospodăriile din mediul rural duduie.  Produc atât pentru consumul familiei şi, adesea, în caz de surplus, pentru a vinde o cantitate mică de alimente sau băutură către doi sau trei vecini. Doar că la o populaţie rurală estimată la 40% această realitate bulversează topurile oficiale ale consumului de alimente şi alcool.

Din analiza RL reiese că locuitorii, în special cei de la ţară, mănâncă şi beau mai mult din propria ograda decât cumpără de la supermarket. În staticile europene Eurostat se preciza că - în urmă cu doi ani - „100% din gospodăriile româneşti produc bunuri exclusiv pentru propriul consum", Estonia se află pe poziţia a doua cu 49%, Cehia 41%, în timp ce Ungaria se află la coada clasamentului cu doar 8% din gospodării care produc pentru hrana membrilor familiei.

Bem mai mult decât în statistici

Cifrele vorbesc de la sine. Dacă oficial bem 2 de litri de produse distilate (după cum am aflat de la Institutul Naţional de Statistică), specialiştii spun că, de fapt, vorbim de o cantitate de trei ori mai mare. „Oricine are la ţară un măr, un corcoduş, o mică livadă de pruni". Potrivit datelor oficiale, consumăm puţin peste 24 litri pe an de vin, dar - în realitate - se ajunge la o cantitate de două ori mai mare pentru că multă lume are în curte butuci de viţă-de-vie. Situaţia se repetă în ceea ce priveşte legumele care cresc în grădinile din spatele casei şi care reprezintă cel puţin 25% din producţia oficială.

Trebuie spus că nu există o evaluare foarte exactă a autoconsumului - ceea ce se produce în gospodăria proprie. „Este cineva de la INS care merge din poartă în poartă să vadă cât produce ţăranul şi câte animale creşte? Evident că nu", ne-a spus un reprezentant din industria patronatelor. „De altfel, statul este fericit cu această situaţie", ne-a spus-o chiar ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără: „autoconsumul este o formă de producţie de subzistenţă, des întâlnită în mediul rural şi la toate produsele, de la legume şi carne până la fructe şi vinuri. Pentru noi, faptul că o parte importantă din produsele consumate de o familie provin din gospodăria proprie este un avantaj, pentru că altfel aceste familii care au copii, poate părinţi şomeri, ar trebui asistate cu bani de la bugetul de stat".

Deşi am fost plimbaţi la trei departamente ale INS, nu am putut afla modalitatea în care se realizeză statisticile consumului la produsele care se produc şi în gospodăriile proprii.

Fabrica din spatele casei

În România există 2.700 de comune, cu un total de peste 13.000 de sate, în care trăiesc în jur de 9-10 milioane de locuitori. Legile nescrise ale unui comerţ care îi ajută pe ţărani să trăiască un pic mai bine sau chiar să supravieţuiască sunt neschimbate. Iată un exemplu. Într-o localitate cu 1.500 de suflete, un ţăran are două hectare pe care pune porumb. Hrăneşte astfel şapte porci, din care taie doar doi pentru consum propriu. Îi ajunge fiecare pentru jumătate de an, pe ceilalţi îi vinde prin vecini la 6 lei kilogramul, avantajos pentru cumpărător. Ca el, mai sunt în sat vreo 30-40 de oameni care ţin peste cinci porci în ogradă. Nu are vacă, dar asta nu e o problemă pentru că, de două ori pe săptămână, cumpără doi litri de la un vecin cu 2,5 de lei litrul. Astfel de vecini cu vaci care dau 10-15 litri pe zi mai sunt vreo 30. Nici carne de pui nu prea mănâncă pentru că are 20 de găini, iar ca el sunt majoritate oamenilor din sat. Taie cel puţin una la două săptămâni. La ţară, ouă se cumpără doar iarna. Nu a mai fost la cârciumă de multă vreme pentru că anul trecut a făcut 50 de litri de ţuică, iar din strugurii strânşi, plus câteva zeci de kilograme cumpărate, a făcut în jur de 100 de litri.

Bem mult, dar nu declarăm

La consumul de alcool, stăm mai bine decât în statistici, deşi nu ar trebui să ne lăudăm cu acest lucru. Radu Morariu, director general al Patronatului Producătorilor de Băuturi Alcoolice ne precizează că, „în acest moment, din cele 120 milioane litri de ţuică sau rachie naturale produse în România, în jur de 110 milioane sunt realizate în micile proprietăţi sau în economia subterană. Statisticile nu iau în calcul ceea ce se produce în micile gospodării unde doar 1% se consumă, restul se comercializează". Astfel, un calcul arată că vorbim de un consum de şase litri de tărie pe cap de locuitor faţă de doi litri în statisticile INS. Asociaţia Producătorilor de Vinuri a refuzat să comenteze cifra de 24,6 litri/an pe care INS o menţionează pentru consumul de vin. Specialişti care au dorit să îşi păstreze anonimatul ne-au spus că „pe lângă cele 110 mii hectare cu viţă de vie cu vin nobil, există 60-70 de mii hectare hibrid, adică cele plantate pentru consum propriu. Astfel, ar rezulta un consum de 50-55 de litri/an."