"Mai greu a fost prima oară. Eram îngrozit când ştiam că trebuie să merg pe un fir prin care trec 400.000 de volţi. Ajuns sus, îţi dai seama că e ceva ce nu vede oricine, poate doar piloţii de avioane. Te bate vântul, e toată lumea sub tine, vezi până-n Ucraina. Odată eram pe sârmă la 145 de metri deasupra Dunării şi o barjă a întors fix sub mine", îşi descrie munca Paul Lucian (32 ani), unul din cei zece „electricieni zburători" de la SMART Sibiu, antrenaţi să se urce acrobatic pe firele de înaltă tensiune şi să repare defecţiuni ce nu pot fi remediate decât cu liniile în funcţiune. Fără aceşti băieţi, regiuni întregi din România ar risca să se cufunde în întuneric.

În momentul în care Lucian s-a conectat întâia oară la fire, s-a auzit „un bâzâit electric ca-n filmul Terminator" şi trupul i s-a electrizat, ajungând la potenţialul sârmei. De fiecare dată când merge-n patru labe pe cablurile de înaltă tensiune, Lucian se supune aceloraşi legi ca o pasăre care, ostenită de prea mult zbor, face popas pe firele electrificate şi totuşi nu se curentează. Însă ca să fie trăsnit e suficient să facă un singur gest greşit. O păţesc berzele, care, din cauză că au anvergura aripilor foarte mare (peste 2 metri), deşi nu ating firele, se comportă ca nişte conductori „vii" ce declanşează prin aer un arc electric între faze (n.r. - un fulger), trupurile carbonizându-li-se pe loc.

De 30 de ani, de când s-au desfăşurat primele lucrări sub tensiune în ţara noastră, nu s-a produs nici un deces. De ce? „Sunt cei mai disciplinaţi dintre electricieni. Este o disciplină pe care poate că doar în aviaţie o mai întâlnim. În orice moment omul care lucrează sub tensiune trebuie să conştientizeze tot ce este în jurul lui. La 400.000 de volţi orice gest necugetat, cum ar fi apropierea electricianului la mai puţin de doi metri de stâlp sau de orice are alt potenţial, înseamnă că e practic spulberat, din el nu mai rămâne nimic. E ca şi când ar fi o bombă pusă acolo. Cred că din cauza asta sunt şi mai tăcuţi şi mai uniţi, ca nişte frăţiori", îi caracterizează pe băieţii de la SMART Ştefan Marin, inspector- şef la Transelectrica.

Salopetă antiradiaţii, la preţ de costum Armani

Lucrătorii sub înaltă tensiune se urcă „pe fire" îmbrăcaţi cu salopete din fibră de carbon care deşi la prima vedere seamănă cu nişte izmene spălăcite pot costa şi 6.000 de euro bucata, "cam cât un costum Armani" cum le place băieţilor să glumească. Încălţămintea e pe măsură, bocancii fiind 500 de euro perechea. Au şi accesorii: ochelari de soare cu vedere în ultraviolete ca să vizualizeze zonele în care conductorii groşi cât un baton de salam de Sibiu (4,5 cm în diametru) s-au încins atât de mult încât orice atingere înseamnă grave arsuri. Salopetele speciale pe care le poartă electricienii nu sunt menite să izoleze, ci să ajute sutele de mii de volţi să pună stăpânire mai uşor pe  trup: "Corpul omenesc nu conduce curentul uniform, de aceea costumul care e foarte bun conducător de electricitate are rolul de a egaliza potenţialul în fiecare celulă, din vârful degetelor până în creştet. Dacă n-ai purta această salopetă, sau aceasta ar fi defectă, ai simţi pişcături în tot corpul, mai ales la mâini şi genunchi, ca şi când te-ai curenta la o priză.

De aceea, ca să nu se corodeze fibrele şi să apară discontinuităţi în ţesătură, costumele se curăţă doar cu apă curată, fără  pic de detergent, iar stoarcerea lor e strict interzisă", explică Iulian Vrabete, şeful unităţii operative SMART Sibiu. Salopeta este o veritabilă cuşcă Farraday, care menţine la zero valoarea câmpului electric în interior, îl ajută pe lucrătorul sub tensiune să-şi păstreze mintea limpede acolo, sus, pe fire: "Valorile câmpului electric la nivelul firelor de 400.000 de volţi sunt extrem de mari, ori s-a demonstrat ştiinţific că la valori foarte mari câmpul interferează cu undele cerebrale şi se produc şocuri în creier. Un om fără costumul respectiv expus la aceste valori poate să ia nişte decizii total nebuneşti. Odată, un electrician care lucrează de o viaţă în una dintre staţiile noastre de transformare a acţionat eronat un echipament. La cercetări s-a scuzat: "Mi-a luat Dumnezeu minţile".

De fapt îi luase curentul electric minţile, fiindcă n-a purtat costum şi infima sa aură energetică, de numai un milimetru grosime, a fost perturbată de un câmp intens, cu raza de zeci de metri", descrie efectul perturbator al reţelei asupra undelor cerebrale Ioan Rodean, directorul de proiect pentru lucrul sub tensiune al Transelectrica. Pe timpul verii lucrul "pe fire" e ispititor: "Te simţi ca un om care s-a urcat sus în munte la vârful Omu", însă în sezonul rece e o nebunie: "Iarna eşti vai de capul tău, oricâte haine ai lua pe tine, sus te simţi ca şi când ai fi în pielea goală din cauza frigului şi vântului"... „Acum câţiva ani afară erau minus 17 grade, aveam nişte linii rupte, m-am urcat şi din cauza frigului şi-a efortului am simţit că mă sufoc, mi-am pierdut cunoştinţa şi când m-am trezit nu ştiam ce caut legat sus de sârmă. Când am ajuns la spital diagnosticul a fost infarct", povesteşte Grecu Ioan Alexandru (57 ani), electrician cu mii de stâlpi urcaţi în cei 30 de ani de când lucrează la
înaltă tensiune.