„Care este secretul succesului fermierilor din Turcia sau Spania?" Mulţi dintre noi şi-au pus o asemenea întrebare atunci când au intrat într-un hipermarket şi au constatat că toate legumele şi fructele provin din import.

Dincolo de frustrare, realitatea arată că România este în acest moment dependentă de roşiile, castraveţii şi ardeii proveniţi din Turcia sau UE, în ciuda potenţialului său agricol.

Antalya, inima legumiculturii turce

Imediat după turism, regiunea Antalya este agrară, fiind zona cu cea mai mare concentrare de solarii din Turcia. Mai bine de jumătate din exporturile anuale de 1 miliard de dolari ale regiunii provin din rodul pământului. Producătorii din Antalya şi-au deschis pentru RL porţile fermelor, arătându-ne tehnologiile pe care le aplică şi cum îşi vând marfa.

Prima vizită am făcut-o la compania Haspak, care deşi are în proprietate numai 9 hectare de sere, este unul din primii trei mari exportatori de roşii din Turcia. Asta pentru Haspak coordonează o cooperativă formată din 250 de fermieri. Compania vinde 30.000 de tone de roşii în fiecare an, dintre care două treimi, aproximativ 1000 de tiruri pline ochi cu tomate, merg în Europa către Carrefour, Metro, Real, Tesco şi alţi retaileri importanţi. România e a cincea destinaţie a Haspack, în funcţie de cantitatea de roşii exportată, după Rusia, Marea Britanie, Germania şi Ungaria. Citeşte şi

Uniunea micilor fermieri

Turcii au înţeles că logistica e un ingredient esenţial pentru o agricultură profitabilă. Cafer Salcan, fost manager de logistică la DHL Turcia, a fost cooptat membru în boardul de conducere al cooperativei şi a fost motivat cu un pachet minoritar de acţiuni la Haspak. Obiectivul a fost simplu: cât mai multe roşii Haspak trebuie să ajungă pe mesele europenilor. Salcan ne-a explicat de unde provine forţa companiei sale:

„Am strâns laolaltă 250 de mici fermieri, care împreună deţin un total de 100 hectare de sere şi solarii cu roşii. Compania a semnat cu fiecare agricultor în parte un contract de fidelizare, prin care se angajează să-i vândă minim 60% din producţie, iar fermierii, în schimbul asigurării desfacerii, s-au obligat prin contract să accepte ca solariile să le fie inspectate săptămânal de inginerii noştri agronomi, care verifică tratamentele şi îngrăşămintele, stadiul de dezvoltare al plantelor şi dacă sunt sănătoase, precum şi dimensiunea şi culoarea roşiilor. Noi le verificăm solariile şi le oferim consultanţă gratuită ca şi cum ar fi ale noastre. Trebuie să aducem roşiile fiecărui fermier în parte la un standard de calitate conform cu cerinţele de export".

Zilnic, cinci ingineri ai firmei Haspak străbat cu maşina satele din jurul Antalyei, vizitează solariile şi introduc în computer datele prelevate din teren, astfel că la centrala companiei se ştie în orice moment ce cantitate de roşii, cu ce diametru şi din ce clasă de calitate pot fi culese în următoarele 24 de ore pentru a fi livrate supermarketurilor. Un soft specializat arată inclusiv data la care s-au aplicat ultimele tratamente cu ierbicide la fiecare dintre fermieri şi calculează data la care pot fi culese legumele pentru ca atunci când ajung în raioanele supermarketurilor să nu prezinte reziduuri toxice. În cazul în care o roşie vândută într-un un supermarket din Franţa e suspectată că a produs îmbolnăvirea unui client, imediat Haspak poate identifica de la care dintre cei 250 de mici fermieri provine.

Piaţa de gros e pentru fermierii neafiliaţi la cooperative

În cazul în care producţia celor 250 de fermieri afiliaţi la Haspak nu e suficientă pentru a acoperi comenzile zilnice ale retailerilor, compania îşi completează necesarul la „bursa legumelor" din piaţa de gros a Antalyei. Aceasta este cea mai mare din Turcia, are 2000 de angajaţi şi tranzac¬ţionează anual 3 milioane de tone de legume şi fructe, în valoare de peste 600 milioane euro, conform managerului acesteia, Riza Uysal. Dintre acestea, 60% merg către export. În piaţă operează 150 de „comisionari" agreaţi de stat, care toată ziua stau cu telefonul la ureche în faţa computerului şi adună comenzi pentru produsele aduse în piaţă de fermieri. Pentru operaţiunea de intermediere, fermierii sunt taxaţi de comisionari cu 8% din preţul de vânzare. Alţi 6,5% sunt reţi¬nuţi ca impozit la sursă de statul turc. Camioanele cu produse vin la 3 dimineaţă, iar până la ora 8 majoritatea producţiei e deja vândută.