Comunităţile săseşti din Transilvania au în spate 800 de ani de vieţuire pe aceste meleaguri. Primii colonişti germani au fost aduşi aici de regele Geza al II-lea, încă din prima jumătate a secolului al XII-a. Saşilor li se datorează nu numai construirea bisericilor în sine, dar şi zidurile de cetate pe care le-au ridicat, pentru a se apăra de hoardele venite din stepele Asiei. Azi mai sunt în picioare aproximativ 160 de astfel de cetăţi. „Meseria de burjheder a existat de când sunt cetăţile săseşti în Transilvania", ştim de la Killian Doer, preot al bisericii evanghelice din Sibiu. "Este o meserie care va fi în continuare foarte importantă", consideră el. E adevărat că o parte din vechile obiceiuri s-au pierdut. Administratorul nu mai ţine evidenţa slăninilor, de pildă. Dar are şi atribuţii noi - trebuie să fie un bun manager, să ştie limbi străine, pentru că e şi ghid turistic. „Ţine sub control utilităţile din cetate - curent electric, canalizare, consumul de apă, curăţenia", ni se explică.

Cursuri de calificare

Şi pentru că e o activitate atât de laborioasă, biserica evanghelică organizează anual cursuri de formare profesională. Ca „elev", îţi aprofundezi cunoştinţele în materie de limbi străine, înveţi despre istoria cetăţilor săseşti din Transilvania, dar ţi se predau şi reguli din domeniul administraţiei. Profesori sunt atât preoţi, cât şi foşti sau actuali administratori de cetate. „Avem diverse centre ale bisericii noastre, precum cel de la Cisnădioara, din judeţul Sibiu, unde se ţin astfel de cursuri", adaugă preotul. E drept că numărul cursanţilor nu e mare - câţiva absolvenţi în fiecare an.

Carte de muncă

Burjhederul era ales, conform obiceiului, din rândul saşilor. Un om care se dovedise gospodar şi onest. Comunitatea îi conferea misiunea de-a avea grijă de biserica fortificată din localitatea respectivă. Dar lucrurile s-au schimbat azi, de când majoritatea saşilor au plecat din România. Unde am fost noi, la Moşna, de pildă, mai sunt vreo 30 de saşi, ne-a spus la un moment dat Ilse Diplaş. „Acum pot avea calitatea de administrator şi cei care nu sunt saşi", clarifică situaţia preotul Doer. E drept că s-a menţinut în continuare „votul" comunităţii. Cel care ajunge burjheder poate ieşi la pensie dintr-o meserie seculară. Are carte de muncă şi contract cu biserica evanghelică, obligându-se să respecte toate îndatoririle, aşa cum au fost ele stabilite de înaintaşi. Se poate spune totuşi că aceşti oameni şi-au îndeplinit, din generaţie în generaţie, cea mai importantă misiune - au menţinut până în secolul al XXI-lea o îndeletnicire din secolul al XII-lea.