Un profesor dintr-o comună băcăuană a reuşit să adune peste 500 de specii de plante şi arbori, multe exotice, pentru lecţiile de biologie ţinute copiilor din sat. Acum, la 90 de ani, dascălul se poate mândri că este fondatorul singurei grădini botanice rurale din România.

La cei 89 de ani ai săi, profesorul Paul Ţarălungă ne-a oferit lecţia celui care şi-a dedicat întreaga existenţă şcolii şi comunităţii. A făcut, cu braţele şi din banii lui, singura grădină botanică rurală din România. Şi un muzeu cu şapte secţiuni - zoologie, botanică, biologie, etnografie, numismatică, arheologie şi paleontologie. Mai presus de toate însă, dascălul din comuna băcăuană Prăjeşti poate servi drept model pentru mulţi profesori din România, ba chiar şi pentru oficialii Ministerului Educaţiei. Pentru că, în timp ce la noi există, de zeci de ani, un învăţământ teoretizat, cu o sumedenie de manuale aruncate peste capul elevilor şi un volum imens de informaţii pe care copiii le pot cuprinde numai învăţând papagaliceşte, ei bine, în tot acest timp, profesorul Paul Ţarălungă a reuşit să aplice la Prăjeşti o cu totul altă metodă de învăţare - cea practică.

Dascălul cu dublă specializare - biologie şi geografie - nu a vrut să le vorbească elevilor lui numai din cărţi despre plante şi arbori. A făcut grădina botanică, în care a plantat peste 500 de specii autohtone şi exotice, astfel încât copiii să aibă în faţa lor cât mai multe dintre bogăţiile continentelor. După acelaşi principiu, al practicii, s-a născut şi muzeul. Să vadă şcolarii animale şi păsări împăiate, fosile, arme şi unelte medievale, hărţi îngălbenite de veacuri. Definiţia omului de la catedră, în viziunea lui Paul Ţarălungă, sună astfel: „a fi profesor înseamnă a nu vorbi pe dinafara realităţii, ci practic". Şi teoria e bună, la clasă, admite el, dar cu o condiţie: „să fie făcută de profesorul care are fundamentul practicii".

Profesorul călător în Carpaţi

E cunoscut în comună drept „domnul Paul". Aşa i-au spus generaţii întregi de elevi. A fost în mijlocul copiilor din 1945, mai întâi ca învăţător, apoi ca profesor până în 1984, când a ieşit la pensie. Şi-a făcut studiile universitare la Iaşi, după care s-a întors la rădăcinile sale, în Prăjeşti. Făcea parte din Societatea Română de Biologie. Profesori de aceeaşi specializare din toată ţara se întâlneau, pentru expediţiile din Carpaţi. Dascălul din comuna Prăjeşti se întorcea de fiecare dată acasă, după săptămâni petrecute pe munte, în timpul vacanţei de vară, cu raniţa plină. Cu plante şi roci specifice acelor zone. Şi-a înşirat mai întâi „recolta" în casa lui. Călătoriile au început încă din anii ‘50 şi au continuat mult timp după aceea. „Ca profesor de biologie şi de geografie, trebuia neapărat să cunosc terenul, nu să vorbesc doar din cărţi", ne aduce dascălul argumentul propriei sale formări profesionale.

N-a vrut să fie director

Proiectul complexului muzeal a fost susţinut de autorităţile din anii ‘60, la nivel local, dascălului punându-i-se la dispoziţie un teren de peste un hectar, pentru grădina botanică, pe locul unei mlaştini, pe care omul a desecat-o, ajutat de localnici şi de elevii lui. Peisajul a fost repede schimbat într-o oază de verdeaţă. Dealul din imediata apropiere a fost terasat şi îmbrăcat în arbori de diverse specii. Ideea muzeului a primit girul oficialităţilor, în 1968, când a fost eliberată o clădire, care servise până atunci drept sediu al primăriei. Câteva zeci de metri despart grădina botanică de muzeu. Ambele sunt peste drum de şcoala din actualul centru comunal. Pe frontispiciul celor două locaţii muzeale este numele lui Paul Ţarălungă. Profesorului i s-a propus, de-a lungul timpului, să fie directorul şcolii locale, însă a refuzat. „N-am umblat după diplome şi funcţii, am vrut să-mi fac datoria, ca educator şi cetăţean al satului", zice el. Tot din perioada anilor ‘60 a început să ţină legătura cu grădinile botanice din ţară. Primea seminţe sau plante, dar şi arbori. Colaborarea s-a extins şi la ocoalele silvice.

Arborele de vanilie

Profesorul a umplut câteva cataloage, pentru grădina botanică, descriind toate speciile, după denumirea lor latinească şi cea populară, dar şi originea lor. Iar pe teren a „plantat" marcaje pentru fiecare exemplar în parte. Poţi să vezi ceva cu totul special, într-un perimetru atât de restrâns - arborele de vanilie sau mai precis vanilia sălbatică. Sunt şi migdali, magnolii, platani, chiparosul de baltă, ginkgobiloba, liliac, trandafir, ienupăr, tuia piramidală, molid argintiu, bujori, zambile, narcise, brazi, pini, plante agăţătoare. Listei de plante şi arbori cu greu i se vede capătul! Se adaugă nucul negru. Din el se face, în alte ţări, uleiul folosit, alături de alte substanţe, la combustibilul pentru avioane şi rachete. Ce-i drept, nucul negru din Prăjeşti are doar rolul de-a fi admirat de elevi.