Negocierea

Stăpânul casei dă ordine scurte, precise. Responsabilităţile se împart după micul dejun. Gazda are de rezolvat o problemă. Vechiul pridvor trebuie înlocuit cu o construcţie similară, dar nouă. Casa în stil săsesc datează din 1938, după cum scrie pe frontispiciul ei. Dacă nu era vorba de treaba asta, atunci am fi avut altceva de făcut - să curăţăm grajdurile, să cărăm gunoiul, să cosim. E drept că la anumite munci, precum cositul, se bagă un cunoscător. Gazda discută de la început cu fiecare dintre oaspeţii săi - tu la ce te pricepi? Ca să execuţi cu spor doar ce ştii mai bine.

Schiţă germană

Martin, venit din Germania, un tip înalt, uscăţiv, bărbos, cu faţa arsă de soare şi părul lung, prins într-o coadă groasă, se pricepe la tâmplărie. El face schiţele. Discută cu stăpânul casei. Cum va arăta viitorul pridvor. Trebuie ţinut cont de două lucruri - să fie o treabă cât mai rapidă, la un preţ cât mai mic al materiei prime, în speţă lemnul. Planul fiind aprobat, se trece la treabă. Tamara şi Florian, doi tineri, tot din Germania, studenţi la pedagogie specială, cu zâmbetul pe buze şi mereu disponibili pentru orice misiune, trec la lopată. Martin demontase deja, zilele trecute, lemnăria vechii tinde. A rămas doar zidul exterior, de sprijin, care va fi păstrat. Sub lemnărie se ascunde o cantitate mare de pământ, de eliminat. Alt ajutor vine de la Paul, un elveţian taciturn, înalt, cu o barbă bogată. Are de învăţat despre viaţa la ţară, pentru că tocmai şi-a cumpărat o proprietate într-un sat sibian - Ighişu Vechi. Revin la omul cu tâmplăria, la Martin. E însoţit de prietena lui, Leo, şi de copilaşul lor de numai şapte luni - Teo. Micuţul priveşte totul de la ferestruica autorulotei care e casă pentru familia lui, plecată într-un periplu prin Europa. Munca se face în ritm de dans. A fost instalată o boxă, în mijlocul curţii, prin care se scurg sunetele stocate în memoria unui stick.

Hrană contra muncă

Treaba merge ca pe roate, de dimineaţă până seara. Cu două roabe se cară pământul. Alţii sapă. Pune umărul la muncă şi stăpânul gospodăriei, Willy Schuster, lat în spate, înalt. Şi el e bărbos. Soţia lui, Lavinia, nu stă o clipă în bucătărie. Pe lângă brânzeturile pe care le face zilnic, mai trebuie să prepare şi mâncarea pentru atâtea guri flămânde, câte sunt în gospodăria asta. Oaspeţii au venit într-un fel de vacanţă activă. Casa soţilor Schuster face parte, de şase ani încoace, dintr-o reţea internaţională, numită WWOOF, pe româneşte "oportunităţi din lumea întreagă la ferme ecologice". Asta înseamnă că vin la tine în casă oameni care vor să vadă cum e traiul într-o gospodărie tradiţională. Ca oaspete, primeşti cazare şi masă. Trebuie să munceşti, în schimb, pentru cel care te găzduieşte.

Cum intri în reţea

E mai degrabă o reţea informală - WWOOF - nu neapărat un ONG în sine, zice Willy, care a înfiinţat filiala românească a mişcării bio de la nivel mondial. "Important e să fii certificat bio cu produsele pe care le prepari în gospodăria ta şi să fii dispus să primeşti voluntari în casa ta", ne lămureşte bărbatul. Dacă totul e în regulă, numele tău va fi înscris pe site-ul "www.wwoof.org" şi acolo ţi-l poate vedea orice străin. El te sună şi te întreabă - pot veni la tine? Şi când? Dacă ştii o limbă străină e perfect, mai ales engleza. Te poţi înţelege cu oaspeţii tăi. Cam asta e tot. Fără să dai vreo cotizaţie sau altceva pentru că faci parte din această reţea.

Oaspeţi de peste mări şi ţări

Au venit până acum, în casa familiei Schuster, tot felul de naţii - americani, olandezi, germani, elveţieni, francezi, englezi, australieni. Numai în ultimii doi ani au fost aici 52 de persoane. "Mai ales francezi", zice Lavinia, care îşi aminteşte de o familie sosită tocmai din Franţa, pe biciclete. Părinţii şi cei patru copii ai lor. "Francezii se adaptează cel mai uşor la modul nostru de trai", continuă femeia. I-a vizitat, pentru două luni, şi o australiancă de aproape 60 de ani, care fusese toată viaţa ei secretară. Voluntarii stau, în general, o săptămână sau două, alţii mai mult. Dar numai vara. Pot fi găzduite la familia Schuster şase sau cel mult opt persoane pe câte o "serie". Unii vin cu rulota. Alţii cu cortul. Dar se poate dormi şi într-o cameră cu două paturi suprapuse. Mai e şi un container amenajat pentru locuire, cu alte două paturi. Ultima, dar nu cea din urmă pe lista de confort, e baia, dotată la cele mai bune standarde, cu toaletă şi duş, şi apă caldă la orice oră, datorită unui boiler.

"Aici am găsit mult suflet"

Sunt şi studenţi la facultăţi cu profil agricol din Occident care vin în comuna sibiană Moşna, la familia Schuster, să facă practică. Au la ei câte un formular tipizat, pe care gazdele trebuie să dea note cursanţilor, dar să facă şi anumite observaţii despre cum s-au comportat şi s-au intergat învăţăceii în lumea agricolă. Acum sunt 22 de familii în România, cele mai multe din Transilvania, care fac parte din reţeaua WWOOF, primind voluntari. "Majoritatea au studii superioare. Vin la noi pentru a experimenta un nou mod de viaţă", explică Willy Schuster. Sau cum ne-a spus la un moment dat Tamara, din Germania - "aici e un loc în care am găsit foarte mult suflet". Un englez, de pildă, a vrut să vadă cum se călăreşte un cal. Alţii vor să mulgă vaca. Sunt multe cupluri care încearcă o vacanţă activă, alţii vin de unii singuri. Şase vaci, trei juninci, doi cai şi patru porci sunt în gospodăria din Moşna, unde am ajuns şi noi zilele trecute.