Întrebat dacă este mulţumit despre calitatea acestei cărţi, directorul EDP, Dane Karoly Andras, aduce argumente  într-o notă personal-subiectivă şi, adăugăm noi, în virtutea unei politeţi aplicată prost : "Doamnei Gabi, redactorul cărţii, îi era ruşine să atragă atenţia autorului faţă de unele aspecte cu care nu era de acord. Soţul ei plecase în Suedia, ea se pregătea să-l urmeze şi nu i-a mai zis nimic domnului Cosma. Era o fire căreia nu-i plăcea discuţia în contradictoriu".

INTERVIU

"I-aş da copilului bani, să decidă el ce manuale să-şi cumpere"

Dane Karoly Andras se arată nemulţumit faţă de legile care reglementează piaţa manualelor şcolare subvenţionate de stat şi propune schimbarea acestora. Andras subliniază că, deşi traversăm vremuri de criză, editura a scos un mic profit.

Care este statutul editurii?

Funcţionam în regim de autofinanţare. Cheltuim numai din ce producem.

Şi vă merge bine?

Nu ne merge bine, dar nici nu am ieşit pe minus. În 2010, de pildă, am scos un profit de circa 15.000 lei. Editura noastră scoate cam 12% din totalul manualelor care se regăsesc pe piaţă. Restul revine editurilor private.

Este un profit aproape inexistent. De ce nu încercaţi să gândiţi o politică de promovare a cărţilor ?

Nu avem un departament de marketing, din păcate. Nu avem bani pentru asta.

Ministerul Educaţiei alocă anual foarte puţini bani pentru retipărirea manualelor şcolare, iar despre reeditarea lor nici nu se problema, pentru că nu avem o nouă programă şcolară...

Momentan este o situaţie foarte rigidă. Ministerul avizează manuale foarte rar şi foarte greu. Propunerea mea e să fie la decizia editurii dacă vrea sau nu să fie pus pe piaţă un manual şi să schimbăm conţinutul manualului în fiecare an, dacă e cazul. Spre exemplu, am avut un manual la  limba franceză care a fost scos din concurs din motiv de discriminare sexuală: lecţia, în care se vorbea despre părţile corpului, era legată de o paradă a modei. Poza  care ilustra asta arăta numai femei, fiindcă, în general, femeia face parada modei. Era o singură poză. A fost considerată discriminare sexuală, iar manualul respins. Eu nu am dreptul să corectez acea poză şi să mă întorc cu manualul la minister. În ansamblu,ar fi trebuit să rămână valabil. Am pierdut astfel toată munca.

Când a avut loc ultima licitaţie la minister pentru manuale?

În 2006 a fost ultima, pentru manuale noi. De atunci nu s-a mai organizat nimic. Copiii învaţă încă mai învaţă după programele vechi. Când vii la minister să prezinţi un manual, primul element de care se ţine cont este preţul. Manualul trebuie să fie ieftin pentru că ministerul nu are bani.  Acest lucru trebuie schimbat. Preţul mediu estimat pentru un manual este undeva la 3,5 lei. La acest preţ, normal că nu poţi oferi o carte foarte bună. Trebuie să iei cel mai ieftin material, să faci rabat la multe.

Să cumperi autori ieftini?

Autorul se ieftineşte din proprie iniţiativă, la un moment dat. Eu aş renunţa la conceptul de manual gratuit şi i-aş da un ajutor copilului în fiecare an, un fel de alocaţie,s-o cheltuiască  cum vrea el pentru cumpărarea de manuale.

Dacă acest domeniu este neprofitabil, de ce nu îndreptaţi editura şi spre alte domenii?

Nu e totalmente neprofitabil domeniul manualelor şcolare. Noi nu producem niciun manual care ar putea produce pierderi. 

Înţeleg că există manuale care costă până în doi lei..

Cel mai ieftin manual costă aproximativ 1, 65 lei.

Ar fi bine ca editura să se privatizeze?

Nu cred că asta e soluţia. Mai mult ca sigur editura ar muri, aşa cum au murit multe care au fost privatizate.

EXEMPLU

"Mereu politeţea! Ghid de comportare civilizată pentru copii şi tineri", de Traian Cosma, EDP

Situaţie imaginată de autor:

Sunt angajat într-un serviciu într-un serviciu şi sunt nevoit, cu ocazia unei întâlniri întâmplătoare( sau chiar aranjate), să-mi prezint prietena (iubita) şefului meu. Cine are prioritate?

Sfatul autorulu:i

Când e vorba de relaţii profesionale, contează funcţia şi autoritatea, aşa că vei începe cu şeful (Domnule inginer, daţi-mi voie să v-o pezint pe prietena mea, Daniela"). Excepţia apare în momentul în care cel prezentat şefului este un client. Atunci acesta devine persoana numărul unu ("Clientul nostru- stăpânul nostru!", nu-I aşa?"