Intr-o jumatate de ora, in cutia viorii s-au strans fix 328,90 RON si un eurocent. Au donat bani zeci de calatori, poate chiar o suta. Suma stransa de la bucuresteni a fost de trei ori mai mare decat cea primita de celebrul violonist Joshua Bell in cadrul unui experiment similar realizat la o statie de metrou din Washington, desi americanul a cantat cu 15 minute mai mult decat Tomescu. Numarul trecatorilor generosi a fost sensibil mai mare in cazul artistului roman.
In cazul lui Alexandru, putem spune ca mecanismul generozitatii nu a fost acela obisnuit, al empatiei, prin care un om nefericit, cu nevoi, ofera bani unui sarac, tocmai fiindca ii intelege suferinta. Gestul a fost mai degraba un semn al admiratiei.

"Cine este baiatu’ care canta?"
Desi foarte generosi, putini calatori l-au recunoscut pe Alexandru. Majoritatea nu au avut timp sa zaboveasca prea mult in preajma artistului, trecand in fuga pe langa acesta si lasand sa le scape o bancnota. Cu atat mai mare este meritul artistului.
Prima l-a recunoscut o doamna intre doua varste, vecina lui, care merge des la concertele tanarului. "Romanii dau bani! Pentru ca apreciaza muzica, nu din mila", spune ea. "A fost singura mea intalnire cu o persoana cunoscuta pe tot timpul concertului. Parintii mei nu erau la curent. Ma intreb ce-ar fi crezut daca ar fi trecut pe acolo intamplator", se intreaba artistul.
Finalul prestatiei a fost unul apoteotic. O doamna eleganta, angajata la Ministerul Finantelor, s-a apropiat de violonist si a facut o donatie de 50 RON. "M-a sunat o colega sa-mi spuna ca l-a vazut pe Tomescu la metrou. Se auzea muzica prin telefon. Am fugit de la serviciu sa-l vad si eu", a spus doamna, vizibil entuziasmata.
Chiar daca ceilalti nu l-au recunoscut, Alin si-a dat seama ca "e ceva putred la mijloc" in momentul in care a auzit muzica, fara sa il vada pe artist. "Voi faceti un experiment similar cu cel facut de «Washington Post» cu Joshua Bell, asta am ghicit. Dar cine este baiatu’ care canta?"

Care este sursa frumosului?
Criticul muzical Dumitru Avakian spune ca modul in care "publicul" a reactionat i-a starnit "o mirare placuta". "Cei care detin mass-media nu trebuie sa ramana la coada gustului publicului doar pentru ca acesta le-ar comanda intr-un anumit fel. Publicul prefera ceea ce ii flateaza gustul. Iar daca ii oferi ceea ce ii este mai la indemana, apetitul sau pentru programe de slaba factura se va accentua."
Contextul nonconformist in care a fost sustinut concertul l-a facut reticent pe Dan Grigore. Celebrul pianist sustine ca frumusetea muzicii trebuie gustata doar intr-un mediu propriu, sacru, "pentru ca altfel ar decadea la o simpla arta stradala".

"Biserica muzicii este sala de concerte, nu hala de productie sau o statie de metrou, pentru ca interpretarea cere o anumita decenta acustica." Pianistul pretinde ca artistul trebuie sa creeze intr- un "turn de fildes", spectatorul trebuie pregatit, contextul este esential, frumosul trebuie cultivat si nu isi are nicidecum originea in subiect, adica in ascultator sau in privitor. Un tablou este insa frumos doar intr-o expozitie, iar pus intr-un depozit isi pierde valoarea? Publicul de la metrou a dat un raspuns negativ. si Alexandru Tomescu a avut unele indoieli in privinta experimentului, insa in final l-a privit ca pe o provocare atat fata de el insusi, cat si fata de public. "Atitudinea publicului este diferita. In sala de concert oamenii vin pentru a asculta, in statia de metrou cel care canta incearca sa le castige atentia potentialilor ascultatori." Am putea schita si o concluzie a acestui experiment.

Se spune ca tabloidizarea presei, excesul de violenta manelele si tot ceea ce inseamna prost gust inunda canalele media la cererea oamenilor. Rezultatul experimentului, faptul ca trecatorii au recunoscut si au reactionat pozitiv la muzica lui Alexandru Tomescu, pune aceasta teorie sub semnul intrebarii.


» Banii stransi vor ajunge la nevazatori
Recitalul de la metrou s-a dorit a fi si preambulul unei campanii umanitare. "Momentul difuzarii experimentului sper sa le deschida ochii si inimile oamenilor spre ceea ce am pornit sa fac in aceasta primavara. Nu singur, ci impreuna cu colegul meu, pianistul Horia Mihail, cu care voi canta in 15 orase in cadrul Turneului National Stradivarius 2009. Editia din acest an este dedicata strangerii de fonduri pentru Asociatia Nevazatorilor din Romania, si anume pentru finalizarea constructiei Centrului pentru Reabilitarea Nevazatorilor", ne-a precizat artistul. De altfel, cei 320 de lei au fost donati acestei asociatii. Modalitatile prin care se fac donatii sunt simple: SMS de 2 euro la 879 in retelele Vodafone, Orange sau Cosmote, 0900 900 292 pentru a dona 2 euro sau 0900 900 290 pentru a dona 10 euro (Romtelecom).


» Americanii au dat doar 32 de dolari
In luna ianuarie a anului 2007, in statia de metrou "L’Enfant" din Washington, faimosul violonist Joshua Bell a cantat la un Stradivarius din 1713, estimat la 3,5 milioane de dolari. Imbracat simplu, cu blugi, un tricou cu maneci lungi si o sapca de baseball pe cap, Bell a sustinut un recital de 43 de minute. S-a dorit a fi un experiment sociologic prin care jurnalistii de la cotidianul "Washington Post" au vrut sa afle cum vor reactiona trecatorii.
Desi cu cateva zile inainte violonistul concertase cu sala plina la "Boston Symphony Hall", unde un bilet a costat 100$, in dimineata de vineri artistul nu a strans decat 32,17$. Trecatorii nu au intuit ca au de-a face cu un artist valoros, care canta la un instrument aparte piese magistrale de Bach sau Schubert. Prin comparatie, succesul lui Alexandru Tomescu a fost unul urias.