In varful unui deal de langa Onesti sunt 205 case noi parca picate din cer, pustii, fara geamuri si usi. Aici a cocotat primarul din Gura Vaii milionul de dolari venit de la Guvern pentru romii sinistrati la inundatiile din 2005: la 20 km de centrul comunei, intr-un loc fara apa, unde iarna nu poate urca nici Salvarea pe drumul de tara care a costat inca 800.000 de dolari.
Acum, locul e un sat-fantoma, prin care nu se mai plimba decat ciobanii cu oile. Nici urma de rom.

Interioarele par scene ale unor crime, cu vopsea verde, galbena si albastra in loc de sange. Unele camere mai au "vestigii" ale civilizatiei: jumatate de canapea, cateva sticle de bere, o carcasa de televizor. Decorul e pitoresc, numai bun pentru un film de groaza. Daca vantul taios nu ar clantani tablele acoperisului, ar fi liniste deplina. In jur, dealuri impadurite pana la orizont si cate o stana in departare. Acum doi ani insa, locul nu era nici pe departe incremenit.

"Am predat in satra si nu au fost probleme"
Singura casa care sare in ochi e scoala: peste caramizile peretilor s-a dat cu vopsea portocalie. Aici a predat, in anul scolar 2007-2008, Monica Ciocan, alaturi de alti patru profesori. In pragul casei sale din Gura Vaii, doamna Ciocan zambeste incurcata si povesteste ca, iarna, o masina o lua de acasa si o ducea pana la poalele dealului. Nici ambulanta nu ajungea sus. Asa ca urca patru kilometri pe jos, prin zapada. "Pe timpul iernii, fiecare cadru didactic isi lua geanta in spate, cu eugenii si lapte, si urca la Rotunda.

Am avut noroc ca in perioada aia le dadea acel cubulet de branza, si era usor de carat, ca daca era lapte..." In tot anul scolar n-a fost curent in sat. O singura data au tras la scoala, ilegal, pentru o inspectie. Elevii nu puteau scrie pe intuneric, asa ca nu le dadeau teme pentru acasa. Caietele se lasau in dulap la scoala. Nici apa nu aveau. "Era inspre padure un put si isi luau cu bidoanele de acolo. Noi, la scoala, ne aduceam cate un bidonas de un litru de apa, ca sa avem si noi cu ce sa ne spalam pe maini." La inceputul anului, veneau peste 100 de copii la clasele I-IV. Unii dintre ei erau foarte isteti. Un elev a ajuns chiar la liceu in Onesti. Spre final, au mai ramas vreo zece. Apoi n-a mai venit nimeni.

"Ne-a pacalit si ne-a dus in varf de deal"
Romii au stat cam un an in deal la Rotunda. Au venit pe rand si tot pe rand au plecat, atunci cand cei mai bogati au inceput sa-si faca locuinte in stefan cel Mare, comuna vecina. Acum sunt toti acolo. Unii fac cazane sau ligheane si umbla sa le vanda. Cei mai tineri muncesc cu ziua prin sat la oameni, la cules de papusoi, la pomi, dar nu castiga bine – "ba o fasole, ba o suta de mii", spune o femeie cu parul impletit in codite si salba de aur la gat.
Pe ulitele din catunul Radeana nu e galagie. Inca nu s-a intors microbuzul cu copiii de la scoala. Cat vezi cu ochii, case cu pereti de lut pe schelet de lemn, cu acoperis de tigla, saracacioase, dar ingrijite si cu fundatie solida, dupa modelul celor din deal. Tot de-acolo sunt si geamurile termopan. Cei mai avuti si le-au facut tot din BCA si le-au vopsit in roz, ici-colo se zaresc chiar niste turnulete.

Viata in stefan cel Mare nu e cu mult mai buna. Au trecut doi ani de cand s-au mutat si inca n-au apa, si nici curent: "Cand vad copiii o sticla de apa se cearta pe ea; imi pleaca fata la scoala cu fulgi in cap, se incalta invers, ca nu vede nimic daca-i intuneric", spune o femeie inconjurata de copii. Dar romii nu regreta ca au plecat din deal. "Trebuia sa ne dea noua materialele si banii, sa ne facem aici de la-nceput!", spune un barbat de vreo 40 de ani, in slapi, cu o mana in ghips si cu cealalta tinand o sticla de Cola romaneasca.

"Romanii din Gura Vaii nu ne-au primit langa ei, ca cica tiganii fura. Da’ acum nu mai e nici un tigan si tot se fura! Puteau sa ne faca mai aproape de sat, am luat si pamant, dar n-au fost de acord: «Ajung tiganii in centru si nu mai putem sa trecem pe-acolo»." Barbatul lasa sticla jos si arata spre coama unui deal de dupa rafinaria din departare – se zaresc casele de la Rotunda. Povesteste cum, dupa ce a venit viitura, s-au pus toti in corturi in fata primariei. "Domnu’ primar era baiat bun, cioban, da’ ne-a pacalit si ne-a dus in varf de deal..."

"Eram prinsi!"
Romii erau in Gura Vaii de vreo 30 de ani, spune inspectorul scolar Anghel Nastase. S-au asezat pe malul Trotusului si au fost sedentarizati fortat de regimul comunist. Romanii n-au mari regrete ca au ramas fara ei: "Furau de peste vale porumb, lucerna, daca n-apucai sa culegi la timp ramaneai fara nimic", spune fosta profesoara de la Rotunda. Viceprimarul povesteste ca, de cand au plecat, sunt mai putine infractiuni si lumea e mai linistita.

Dobrica Iftinca, consilier local intre 2004 si 2008, spune ca cei de la primarie "au vrut sa scape de ei sub orice forma, ca faceau distrugeri mari in Gura Vaii – furau, bateau, in ultimul timp erau rai". Sus, pe deal, romii n-aveau ce fura. si nici ce munci. In pamant nu se poate cultiva nimic, materie prima pentru cazane nu-i. "Eram prinsi!", striga un barbat de vreo 40 de ani din stefan cel Mare si isi arunca mainile spre cer, semn ca asta-i cea mai mare tragedie: sa fii prins.

"Am ajuns s-arunc cu bani, sa-nchid gura la dusmani"
Ce nu-si dau seama romii e ca au plecat de pe un deal in care s-a aruncat cu dolari mai ceva ca in lautari la cele mai strasnice nunti. Casele au costat un milion de euro din banii Guvernului, fara sa socotim materialele de constructii venite tot de-acolo. Drumul de 2,8 km pana in deal, care arata ca o ulita de tara pe care a trecut un camion din care a mai cazut ceva pietris, a costat peste 800.000 de dolari, tot din banii Guvernului. Pentru afacerea asta, DNA a anchetat tot consiliul judetean si pe primarul din Gura Vaii, Vasile Pascu. Dar nimeni n-a fost pus sub acuzare.
"S-a constatat ca-i bine facut", trage concluzia primarul.

Case de vacanta pentru sinistrati
"Nu puteti spune ca nu-i frumos in deal!", spune Pascu la telefon, dupa ce n-a fost de gasit in Gura Vaii. "Pot sa va spun sigur ca in doua luni se va schimba in totalitate." 173 dintre case au fost inchiriate deja, cu 500 de lei pe an. Majoritatea chiriasilor sunt oameni din Onesti, spune primarul. Dealul, izolat si nepotrivit pentru sinistrati, e tocmai bun pentru case de vacanta, dupa cum confirma Paustin Balan, liderul Partidei Romilor din Bacau, si fostul consilier local Dobrica Iftinca.

Dupa prima licitatie, in august, un proaspat chirias declara pentru Realitatea TV Bacau ca "este o zona mai izolata, dar iti permite infratirea cu natura, regasirea si reechilibrarea". Desi Balan sustine ca in comuna mai sunt 1.500 de romi, aproape nimeni nu-si mai declara etnia. Sunt toti romani. Primaria din Gura Vaii are cel putin o realizare: a scapat comuna de tigani.

Vezi fotoreportajul realizat la Rotunda