» Daca in anii ‘50 era inconjurata de cazemate si garduri de sarma ghimpata, localitatea de frontiera Beba Veche a ajuns centrul unui proiect economic comun romano-sarbo-unguresc.

» In fiecare an, in luna mai, in aceasta comuna are loc o petrecere "tripartita" la care ungurii, sarbii si romanii chefuiesc impreuna timp de doua zile.

"La noi canta cocosii in trei limbi", zice Gheorghe Balutoiu, la care vecinul sau, Traian Tilim, adauga si cainii din Serbia. "Mai urla noaptea din cand in cand", spune omul. Am ajuns nu numai aici, in "pintenul" Romaniei, in locul in care se intalnesc trei tari, dar si la cei mai vestici romani. Comuna se intinde pana la cateva sute de metri de granita. Oamenii sunt, practic, inconjurati de fasia dintre state. La dreapta e Ungaria si la stanga e Serbia. Iar ultimele case, cele din "capul satului", ajung pana in "varful" acestui triunghi. Prin locurile astea trebuie sa fii atent pe unde calci, pentru ca, fara sa vrei, te poti trezi la vecini.

Satenii rad cand isi aduc aminte de niste sarbi care au ajuns in Romania, acum cativa ani, desi au vrut sa fuga in Ungaria, ilegal, fireste, ca doar in locul acesta nu e vama. "Saracii, credeau ca sunt in Ungaria, dar pe urma au aflat ca gresisera tara", auzim de la Maria Ranete. Fasia care desparte tarile e ca un fel de drum de caruta. Daca ploua si se face noroi sau daca ninge si omatul e zdravan, atunci toata campia asta de aici devine parca o singura tara.

Dragoste pe fasie
Mai presus de granite sunt oamenii, iar sangele, vorba aia, "apa nu se face", chiar daca aceeasi familie isi are verigile in cele trei tari. Romanii au neamuri in Ungaria si in Serbia. Dar nu departe de hotar, ci in localitatile din imprejurimi. Cum e cazul tanarului Attila Funlop, care are in Serbia o matusa, iar in Ungaria un unchi. Se mai intampla, povestesc localnicii, ca neamurile din Romania, Ungaria si Serbia sa se intalneasca, din cand in cand, chiar pe fasie, atunci cand ies la camp, fie cu sapa, fie cu vitele. Atunci mai schimba o vorba, dar au grija ca nu cumva sa calce in tara vecina. Fiecare ramane in "patratica" lui! Daca ar vrea sa se intalneasca asa, ca oamenii, sa stea la o masa, atunci rudele sau prietenii ar trebui sa dea ocol mare pana la cea mai apropiata vama. "Decat sa pierzi o zi cu ocolul asta, pe la vama, mai bine asa, stam de vorba pe granita", ni se spune.

Lumea e suparata ca nu s-a deschis un punct vamal si in acest loc, la Beba Veche, desi de mai bine de 30 de ani se discuta despre treaba asta, iar doleantele simplilor muritori au ajuns de nenumarate ori pana la urechile autoritatilor din cele trei tari. Batranii isi amintesc cu placere si de vremea tineretii lor sau de tineretea parintilor lor, cand flacaii se vedeau cu mandrutele tot pe granita. "Dincolo de hotar e tot Banatul", sare altcineva sa ne explice de ce atatea familii din Beba Veche au neamuri in satele de dincolo de hotar. Asa se face ca linia de frontiera n-a pus capat sentimentelor. Locul de intalnire al indragostitilor nu era oriunde, ci la un punct anume, exact acolo unde cele trei tari "se pupa", cum am auzit pe cineva spunand, in punctul numit Triplex. E si un monument in acel loc, ridicat pe data de 4 iunie 1920, conform inscriptiei de pe piatra alba.

Teren minat
Acum e liniste si pace pe plaiurile astea. Dar localnicii isi amintesc de timpurile cand se simteau aici aproape ca intr-o inchisoare. Mai ales in anii ‘50, cand granita era strajuita cu un gard inalt de trei metri, iar deasupra fusese intinsa si sarma ghimpata. La care se adaugau transeele, cazematele si cuiburile de mitraliera. Daca ar fi fost numai atat, poate ca inca era "bine", dar in apropierea fasiei dintre tari era si camp minat. "Se mai auzeau din cand in cand focuri de arma. Am avut un caine care a scapat in terenul minat si a sarit in aer", ofteaza Ion Jung, care are 71 de ani si inca multe de povestit din vremurile acelea tulburi. Nu aveai voie sa te apropii la mai putin de 100 de metri de granita. Cei care nu locuiau in Beba Veche nu puteau sa ajunga aici decat cu autorizatie speciala, chiar daca veneau in vizita la neamuri. "Era un autobuz care ajungea pana la noi de trei ori pe zi.

La fiecare cursa era controlat de militari", auzim de la nea Ion, care ne destainuie apoi ca el n-a trecut niciodata in alta tara, desi traieste de o viata la doi pasi de granita. Lumea zice ca abia prin 1960 atmosfera de teroare din jurul localitatii Beba Veche a luat sfarsit, gardurile si cazematele au disparut, transeele au fost astupate, iar "bombele" ascunse in pamant au fost "recoltate" de cei de la Securitate. "Au trecut toate", spun oamenii cu usurare.

Romanii, la strand in Ungaria
Nu numai ca au disparut gardurile si cazematele, dar drumul din Romania pana in Ungaria, pe la vama, evident, a devenit o simpla formalitate si pentru cei aproape 2.000 de oameni cati sunt in Beba Veche, mai ales de cand tara noastra a intrat in Uniunea Europeana. Localnicii se duc aproape saptamanal la vecini pentru cumparaturi, unde gasesc tot felul de marfuri mult mai ieftine. "Sunt aproape la jumatate de pret fata de cat costa la noi. Faci provizii de mancare pentru doua saptamani cu numai 150 de lei", ne sunt expuse avantajele vietii de la granita.

Dar nu numai pentru cumparaturi se duc romanii in Ungaria. Lumea a prins si gustul distractiei, mai ales vara. Satenii ne descriu in amanunt minunatia de strand care exista in Mako, un orasel aflat la 20 de kilometri de hotarul cu Romania. E un strand termal, unde te dai pe topogan, ai parte de valuri artificiale, masaj cu apa, sauna, la care se adauga un bazin acoperit pentru copii. "E o minunatie, domnule!", iar la asa descriere optimista eram si noi tentati sa facem o baie la vecini.

Petrecere multilingva
Sunt bucurosi de oaspeti satenii. Se aduna repede in jurul nostru, sa mai schimbe o vorba, sa mai afle ce-i pe la Bucuresti. Pe urma aflam cate ceva despre noul obicei impamantenit la Beba Veche. De opt ani incoace, granita se deschide chiar in dreptul acestei localitati, dar numai o data pe an, pentru doua zile, in ultimul weekend din luna mai. Asa ca, intre orele 9.00 si 18.00, conform programului oficial, e trafic prin locurile acestea, nu gluma. Se aduna neamurile, prietenii, vecinii. Romanii, ungurii si sarbii se asaza la aceeasi masa si chefuiesc asa cum le sta bine vecinilor. Locul de intalnire e fie pe stadion, nu departe de pichetul granicerilor, fie in centrul localitatii. Cei mai multi oaspeti din tarile vecine vin pe bicicleta, direct pe camp, pana la granita.

Nu departe de Beba Veche se vede satul unguresc Kubekhaza, iar in partea cealalta e comuna sarbeasca Maidanrabe. Si se incinge atunci o petrecere de toata frumusetea. Oamenii locului au incercat sa ne descrie atmosfera cum au putut ei mai bine. "Vin ungurii si sarbii la noi. Dar stiti de ce? Pentru mititei", da tanti Maria tonul la noi hohote de ras. si uite asa fumul gratarelor trece nestingherit peste granita si dezleaga limbile, cat ar fi ele de diferite.

La capatul tarii
Pornim mai departe cu masina, depasind ultima casa din Beba Veche. Tot spre vest, cale de cateva sute de metri, pana la piatra de hotar, la Triplex. Trecem peste un pod facut cu peste 300 de ani in urma. Lumea il stie drept Podul Vrabii sau Podul Graului, pe unde in vechime treceau carele incarcate cu bunatati, pentru straini, pe un drum important al fostelor imperii care au administrat pe rand Banatul. Podul e vechi, dar asfaltul e proaspat, turnat cu o luna in urma chiar de autoritatile locale din Beba Veche. Depasim o cladire a Politiei de Frontiera, dupa care trecem si de o bariera deschisa. Apoi ghidul nostru, Attila Funlop, purtatorul de cuvant al primariei din Beba Veche, ne zice sa incetinim, pentru ca ne apropiem de capatul Romaniei. Gata, inca putin si am ajuns. Acolo unde se termina asfaltul cel proaspat e si capatul Romaniei. Mai departe continua un drum de caruta, de unde incepe Serbia.

Suntem intampinati chiar si de un panou albastru pe care scrie "Republic of Serbia. Welcome", iar ceva mai in spate e un foisor al granicerilor sarbi. Ne uitam cu atentie, dar nu vedem pe nimeni acolo, la inaltimea constructiei metalice. Ne apropiem de piatra de hotar Triplex, mai mare decat un stat de om. La cativa metri distanta, in dreapta, e un fel de poarta din lemn, ca semn al hotarului Ungariei. De unde incepe porumbul e Ungaria. Au porumb frumos vecinii nostri! Ne uitam si dincolo, la sarbi, dar acolo nu e decat campul gol. Din spatele nostru, dinspre Romania, vin agale niste gaste. Oare de ce "natie" or fi? Dilema e si mai mare cand vedem cocotat chiar pe piatra Triplex un soarece de camp. Mort. "Mort la datorie", glumim noi…

» Proiectul Triplex
Pustiul care ne inconjoara la aceasta rascruce de hotare ar putea sa dispara peste cativa ani. Drumul abia facut de romani nu e intamplator, ci va trebui sa se intalneasca aici, la Triplex, cu alte doua cai rutiere, una din Serbia si alta din Ungaria. Se preconizeaza ca acest punct sa devina centrul unui viitor parc industrial. Fiecare dintre cele trei tari va pune la dispozitia viitorului obiectiv cate 35 de hectare de teren. Totul e inca in faza de proiect, dar se vorbeste de acest lucru inca de acum doi ani, ideea venind de la Societatea de Utilitate Publica a Euroregiunii Dunare-Cris-Mures-Tisa.

Lucrurile au inceput sa se miste, astfel ca s-au obtinut deja cateva sute de mii de euro, printr-un program PHARE, pentru un studiu de fezabilitate, proiect in care sunt angrenate Consiliul Judetean Timis si Consiliul Local Beba Veche, la care participa Agentia de Dezvoltare Economico-Sociala Timis, orasul Kanjiza din Serbia si Programul de Vecinatate Romania-Ungaria. "Zona va intra intr-o dezvoltare accentuata", e optimist Attila Funlop, promotorul autoritatilor din Beba Veche. Uite asa, vecinii din cele trei tari se vor intalni la granita, in viitor, nu numai ca sa discute, dar si sa munceasca impreuna.