Lacul Mangalia, locul unde a murit marina militara

de Darius Martinescu , 25 septembrie 2006
Dupa reorganizarea fortelor navale, portul militar Mangalia s-a impartit in doua. In partea stanga a podului ce duce spre 2 Mai si Vama Veche s-a concentrat ultima "reduta" a flotei ceausiste, iar in partea dreapta infloreste de cativa ani cimitirul de nave, un loc plin de istorie si nostalgii. Mai bine de jumatate din navele marinei de dinainte de 1989 rugineste aici in asteptarea loviturii de gratie: taiatul la fier vechi.
Se spune ca fiecare nava de razboi are un destin aparte. Marinarii devin superstitiosi si artagosi atunci cand vine vorba despre vasul lor. Epoca ceausista a insemnat mult pentru marina militara. Atunci s-au construit un numar mare de nave, in flota mii de oameni castigau o paine cinstita, iar traditiile de dinainte de cel de-al doilea razboi mondial au renascut.
Sub conducerea comunistilor, s-a materializat cel mai important proiect naval: crucisatorul portelicoptere "Muntenia", care ulterior avea sa devina nava-amiral a marinei. "Hardughia" a fost construita, cu mari eforturi, in santierul militar Mangalia. Tot aici s-au nascut si primele corvete 100% romanesti, clasa TETAL. Unii spun ca vasele erau depasite din punct de vedere tehnologic inca dinainte de a fi lansate la apa. Altii rad de fumul gros pe care il scot pe cos si de performantele jalnice ale "produselor" autohtone. Oricum, asa de harbuite cum sunt, aceste vapoare au demonstrat ca Romania poate deveni independenta din punctul de vedere al industriei de razboi.

Industria navala, ingropata de interese de buzunar

Unica unitate specializata in repararea tehnicii de razboi, Santierul Naval Mangalia, este in pragul falimentului. Sefii Statului Major al Marinei Militare au neglijat deliberat aceasta societate, atfel ca in prezent in santier lucreaza mai putin de 200 de salariati. Unitatea a pierdut pe zi ce trece contractele cu armata. S-a ajuns pana acolo incat navele militare, cu sisteme secrete la bord, sunt reparate in orice santier civil. Cu consecinte dezastruoase. In primii ani de dupa Revolutie, "Marasesti" a fost la un pas sa se scufunde in Marea Mediterana dupa ce a iesit proaspat vopsit din santierul din Braila, dar fara lucrarile capitale efectuate.

Parastas pentru vedetele torpiloare

Grosul flotei era format, inainte de 1989, din vedetele torpiloare. Construite dupa proiecte chinezesti si sovietice, aceste nave mici au dat dovada de o vitalitate iesita din comun. Peste 30 de ani de serviciu si probleme tehnice minore, lucru care demonstreaza ca romanii au avut grija de ele. Cele mai rapide dintre ele, respectiv vedetele torpiloare cu aripi portante, au ajuns fie piese de muzeu, fie nave ale Pazei de Coasta. De altfel, cea mai importanta captura a politistilor de frontiera constanteni, sapte pescadoare turcesti care braconau la calcan, a fost facuta de o singura nava, o vedeta cu aripi portante. Reusita a fost posibila datorita performantelor deloc de neglijat: o viteza de peste 100 de kilometri pe ora si tunuri rapide. In fine, divizionul de vedete a fost decimat in parte din cauza uzurii avansate, dar si din considerente "tactice", mai exact noile principii ale unei marine membre NATO. Asa se face ca in prezent nu au mai ramas in functiune decat vreo opt vedete torpiloare, dintr-un total de peste 20.

TETAL, cantec de lebada

Romania trebuia sa aiba un divizion de opt corvete specializate in lupta antisubmarin. Depasite tehnologic din punctul de vedere al vitezei (putin peste 27 de noduri), navele compensau prin armament: tunuri de 76 si 30 de milimetri, aruncatoare de proiectile reactive antisubmarin si clasicele bombe antisubmarin. Initial, au fost construite patru nave. A urmat proiectul numarul doi, cu alte patru corvete modernizate. Din acesta nu s-au materializat decat doua, celelalte zacand si acum in docuri, in diferite stadii de executie. Marina nu mai are bani sa-si duca pana la capat programele. Diferenta dintre cele doua clase, TETAL 1 si TETAL 2, este constituita de suprastructuri si sisteme de armament. In prezent mai functioneaza doar patru nave, doua din generatia TETAL 1 si doua TETAL 2. Din prima generatie TETAL au fost alese cele mai bune doua nave. Asa se face ca acum in parcul rece ruginesc doua TETAL 1 si cele doua TETAL 2 neterminate. Caracteristic acestui tip de nava este fumul gros pe care il scot motoarele diesel romanesti. Oricum, aceste vase raman cele mai active din Marea Neagra. Participa la absolut toate aplicatiile interne si internationale cu rezultate remarcabile, mai ales la exercitiile de vanatoare antisubmarin. In viitorul apropiat nu se intrevede nici o sansa de revigorare a acestui tip de nava.

Piatra de temelie "Muntenia"

Comunistii intentionau sa construiasca cel putin doua crucisatoare din clasa "Muntenia". Acestea dispuneau inca din faza de proiect de apartamente speciale. "Muntenia" a fost o nava depasita, in primul rand din cauza armamentului, dar si a intarzierilor de executie. Imediat dupa Revolutie, "Muntenia" a devenit "Marasesti". A urmat apoi declasificarea navei de la crucisator usor la distrugator si apoi fregata. Nici nu s-a mai pus problema unei a doua nave, desi simplul fapt ca "Marasesti" inca functioneaza si inca este nava-amiral era o dovada vie a capacitatilor industriei de aparare.

"Gloabele" britanice

Oricat de confortabile ar fi pentru echipaj si oricat de multa reclama li se va face, "Regele Ferdinand" si "Regina Maria" raman doi monstri... tacuti. Nu au inca sistemele de armament operationale. Nu au nici macar munitie de tun, ce sa mai vorbim de rachete! Dupa cum evolueaza lucrurile in scandalul achizitiei fregatelor, este foarte probabil ca acest contract sa fie modificat si nu este exclus ca "familia regala" sa ramana simple "coji de nuca", fara nici o posibilitate reala de lovire a inamicului.

NPR, calul de bataie

Navele purtatoare de rachete (NPR) constituie cel mai performant divizion. Romania a cumparat cu putin timp inainte de 1989 trei vedete rapide din clasa TARANTUL, construite de rusi. "Pescarusul", "Zborul" si "Lastunul" sunt binecunoscute marinarilor straini care au participat la exercitiile desfasurate in Marea Neagra. Cu patru rachete tip nava-nava (Marasesti are opt), mult mai manevrabile si mai rapide decat nava-amiral, NPR-urile sunt catalogate drept cele mai puternice nave de atac. Navele au cate doua turbine (principiul de functionare este asemanator cu cel al turboreactoarelor de pe avioane) care le pot propulsa cu o viteza-record de 45 de noduri. Alaturi de "harbul" "Marasesti" si corvetele in prag de pensie TETAL, NPR-urile duc greul misiunilor de patrulare in apele teritoriale romanesti. Unii le privesc cu dispret, insa marinarii militari stiu ca sunt nave de nadejde si de care trebuie sa aiba mare grija. Marina romana este saraca.

Comentarii

Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.