Soţul a trebuit să dovedească că mă poate întreţine şi a fost nevoit să depună o su­mă de bani echivalentă cu costul unui bilet de avion spre România - în caz că i se întâmplă lui ceva, statul foloseşte banii să mă trimită acasă." Mâncarea con­dimentată a fost o altă surpriză greu de „digerat". După un an de zile în care a încercat să păstreze tradiţiile culinare din ţară, Aishah a renunţat definitiv. „Nu găseam toate ingredientele, găteam cum puteam, iar rezultatul era unul prost. Soţului nu-i plăcea mâncarea ro­mânească, mie nu-mi plăcea mâncarea lor. După un an, mi-am făcut curaj şi am început să mănânc foarte condimentat... M-am obişnuit, acum gătesc doar mâncarea lor."

Divorţ doar cu aprobarea tribunalului islamic

În Malaezia, religia joacă un rol extrem de important. Spre exemplu, în justiţie există tribunale care funcţionează după legea islamică. „Şaria" limitează în special drepturile femeilor. Interzicerea vestimentaţiei occidentale sau pedeapsa prin lapidare pentru adulter sunt şi acestea prevăzute de legea islamică. „Islamul e aplicat diferit de la ţară la ţară. Malaezia e o ţară musulmană, dar e o ţară mai liberă decât altele, aici vezi pe stradă femei în fuste scurte, maiouri, care fumează. Eu am voie să ies singură din casă, să merg în parc sau la magazin, să stau de vorbă cu vecinele." 

Diferenţele de mentalitate sunt destul de greu de însuşit pentru cineva obişnuit cu o lume secularizată. „Aici e legal să ai mai multe soţii, dar nu prea se practică. Am observat că există două situaţii în care apare haremul. Ori soţul şi soţiile sunt foarte religioşi şi fac asta de dragul lui Allah, ori soţul este foarte, foarte bogat, iar soţiile acceptă din interes. Eu nu aş putea permite ca soţul meu să-şi mai ia o soţie, aş prefera să mă lase pe mine singură şi să-şi refacă viaţa", recunoaşte Aishah.

În general, într-un mariaj islamic, soţia are dreptul să divorţeze doar cu acordul soţului şi este necesară aprobarea tribunalului islamic. „În Malaezia mi s-au spus condiţiile divorţului: eu pot să divorţez dacă soţul lipseşte de acasă mai mult de doi ani, sau dacă mă lasă fără bani, mâncare, mai mult de trei luni sau dacă mă bate excesiv."   

Libertăţi restrânse

Conform organizaţiei Freedom House, Malae­zia are statutul „parţial libe­ră". În ultimul studiu, publicat pentru anul 2008, orga­nizaţia atrage atenţia asupra dis­criminării femeilor, practicată atât de tribunalul islamic, cât şi de cel bazat pe sistemul laic. Spre exemplu, în Malaezia, femeile sunt dezavantajate în privinţa divorţului, a moştenirii, iar mărturia unei femei nu este echivalentă cu cea a unui bărbat în cadrul unui proces. Un alt semnal de alarmă vizează violenţa împotriva femeilor .

Japonia: „Vor fi multe dezavantaje"

Părinţii Alexandrei A., în vârstă de 25 de ani, s-au arătat sceptici în privinţa relaţei acesteia cu Mikeru, un tânăr din Japonia. Cei doi au întreţinut o lungă relaţie de amiciţie comunicând pe internet, înainte de a deveni un cuplu. „Iniţial, când considerau că avem o simplă prietenie, reacţiile familiilor noastre  au fost pozitive sau de indiferenţă. Lucrurile s-au schimbat în momentul în care părinţii noştri au realizat că nu avem doar o simplă relaţie de prietenie, şi când au considerat că viaţa noastră va fi afectată atât personal, cât şi profesional."

Alexandra lucrează în Bucu­reşti la o importantă companie de IT, însă ar fi dispusă să renunţe la viaţa ei din România. „Dezavantajele vor fi fost multe, poate chiar mai multe decât beneficiile, dar ce mai contează pentru o persoană îndrăgostită statisticile?", spune ea râzând. „În primul rând, când pleci într‑o ţară străină, după părerea mea, trebuie să începi totul de la zero. Nu ai prietenii pe care îi cunoşti de-o viaţă, nu ai familia care reprezintă cel mai important suport moral, nu ai nici viaţa şi nici statutul din propria ta ţară. Trebuie să dovedeşti tuturor că eşti persoana care susţii că eşti. În plus, cultura, obiceiurile, limba...trebuie să te adaptezi la toate pentru a putea trăi acolo."

Deşi este o realitate impor­tantă, fiindcă ridică numeroase probleme sociologice, ma­ria­jul între români şi persoane de alte naţionalităţi nu este creditat cu atenţie, fiind lăsat fie la nivelul bârfelor, fie la cel al câtorva sociologi. O căutare pe Google pentru „mariaj intercultural" nu întoarce rezultate semnificative. Dacă însă traducem sintagma în engleză, rezultatele căutării constau în sute de articole, sfaturi şi cărţi pe această temă.