» Este ceea ce marinarii numesc un "capitan dat dracului". A lucrat pe toate tipurile de remorcher din Portul Constanta. Aproape ca nu mai tine minte sirul interventiilor la care a participat. Uneori, i-a salvat pe marinari, alteori s-a intors in port doar cu un echipaj obosit si suparat ca nu a putut face mai mult pentru naufragiati. Rareori cei salvati au venit sa-i stranga mana. Povestite de capitanul Nelu Iordache, dramele prin care a trecut portul parca prind viata.

Dupa 35 de ani de munca pe remorcher, "Nea` Puiu", cum este cunoscut capitanul Nelu Iordache, este considerat unul dintre cei mai experimentati comandanti de vas din Portul Constanta. Are ce povesti. A trecut prin multe. Aflu de la el ca meseria de marinar pe remorcher nu este intotdeauna spectaculoasa. Fiecare operatiune de remorcaj are insa riscul ei. Nu poti niciodata sa prevezi totul. Il intreb care au fost cele mai mari nave pe care le-a remorcat. "«Independenta» si «Biruinta» (nava comandantului Basescu)", raspunde capitanul. "Aveau 324 de metri lungime si 150.000 tone. Le bagam intotdeauna in dana 79. In alta parte nu aveau loc", isi mai aminteste comandantul. La fiecare operatiune participau patru sau cinci remorchere. Mastodontii erau greu de stapanit.

Explozie pe "Fucsia"
Capitanul Iordache nu-si mai aminteste cu exactitate anii naufragiilor, insa nu a uitat numele navelor. Povestea salvarilor incepe cu "Simali", un cargou incarcat cu bumbac care a luat foc in 1977. "Nava se afla in dana 11, in fata garii maritime. Incarcatura s-a autoaprins si ardea mocnit. Am fost atunci patru remorchere pentru a stinge focul." Urmeaza "Fucsia", a carei epava se afla si acum in zona portului de la Agigea. "Eram la serviciu, la remorcher. Afara ploua torential. S-a auzit o explozie puternica in dana 59. Fucsia incarca carbid. Apa a ajuns in contact cu carbidul. Magazia centrala a sarit pur si simplu in aer. Suflul a fost asa de puternic incat s-au spart geamurile la sediul postei din Eforie. Doi marinari au murit atunci. Vasul s-a scufundat imediat", povesteste Nelu Iordache. Ulterior, sub corpul navei s-au bagat patru flotoare, epava a fost ridicata la nivelul apei si, trasa de patru remorchere, a fost mutata in zona portului nou, aflata atunci in constructie.

"Eram pe remorcherul «Cisnadie». Trageam din prova. Totul a durat o ora si jumatate. In momentul in care epava a atins fundul in zona unde trebuia sa fie mutata, s-a incetat operatiunea",  spune capitanul. In prezent, vasul, mai exact ce a mai ramas din el, se afla in aceeasi pozitie in zona abandonata a portului. Apoi a urmat o nava greceasca, ramasa fara carma pe mare de gradul 6. Doua remorchere romanesti au iesit in larg. Pe unul dintre acestea se afla si Nelu Iordache. "Vasul era la patru mile de port. Era furtuna puternica, «Huedin» si «Bran» au iesit. Am reusit sa ajungem la nava. Cei de la bord au improvizat o carma si impreuna am ajuns in port", mai spune comandantul de remorcher.

"Sadu" si "Medgidia"
Urmeaza doua episoade dureroase pentru portuari. Intai a fost draga "Medgidia", scufundata cu tot cu echipaj, intr-o furtuna, in timp ce se afla la capul digului de larg: "Erau doua drage. Am iesit pe furtuna la capul digului. Una din drage a fost mutata de «Alexandria 3». Cealalta s-a rasturnat". Comandantul nu a uitat nici de cargoul "Sadu", scufundat pe 2 decembrie 1988, langa digul de larg. Denumit si cazul "Sadu", autoritatile comuniste de atunci fiind suspectate ca au trimis cu buna stiinta la moarte 15 din cei 22 de membri ai echipajului, evenimentul a ramas viu in memoria celor care au incercat sa-i salveze pe marinari. "Eram pe «Galati 1». Era furtuna. Trei remorchere de la Petromar si patru de la Intreprinderea de Pilotaj si Nave Portuare (actualul Coremar) au iesit, insa nu ne-am putut apropia de nava din cauza valurilor. Tin minte ca echipajul de pe «Sadu» incerca sa se catere pe  stabilopozi",  isi aminteste capitanul.

Agonie la digul de nord
La fel de incrancenata a fost si operatiunea de salvare a navelor "Paris" si "You Xiou". Considerat cel mai tragic eveniment din istoria portului, naufragiul celor doua nave, la sapte ani distanta, in apropierea locului unde au murit inecati membrii echipajului cargoului "Sadu", s-a soldat cu 54 de victime. "Marea era de gradul 6-7. Nu am putut sa ocolim digul de nord. Un singur remorcher, olandez parca, a reusit sa se apropie de nave, dar nu a putut sa le ajute. Noi am ramas in asteptare in locul sparturii din dig produse de ciocnirea cu navele. Pana la urma, am renuntat. In zilele urmatoare am cautat in timpul liber impreuna cu prietenii pe plaja de la Eforie. Am gasit noua cadavre", spune capitanul. Remorcherul lui Nelu Iordache nu a lipsit nici de la operatiunea de stingere a focului de pe petrolierul bulgaresc "Mesta", care a explodat pe 8 mai 2001 la cinci mile distanta de Portul Constanta. Salvatorii au reusit sa stinga incendiul dupa 13 ore de lupta cu flacarile. Doi marinari au decedat in explozie.

Pastele naufragiatilor
Nu toate interventiile s-au soldat cu victime. Capitanul isi aminteste cum le-a carat alimente marinarilor de pe nava "Serling Star", esuata la sud de Portul Constanta: "Vasul s-a pus pe nisip. Primul remorcher care a incercat sa-l tracteze s-a impotmolit, la randul lui, in nisip. Pe marinari i-am transportat cu barcile de la bordul vasului pe plaja de la Eforie. Doi dintre ei au ramas la bord. Cateva zile le-am dus de mancare, pana s-au reluat operatiunile de salvare a navei. Era de Paste".

"Salvati-l pe el! Eu mai rezist"
Ultima actiune de salvare s-a desfasurat pe 10 noiembrie 2007 la Midia. Pescadorul "Yldirimlar" s-a rupt in doua din cauza furtunii, iar echipajul a cerut ajutor. "Alexandria 5" a salvat trei dintre marinari, al patrulea, comandantul pescadorului, de altfel, fost coleg cu Nelu Iordache, decedand in urma socului hipotermic. Comandantul nu a uitat nici o clipa cum s-a chinuit impreuna cu echipajul remorcherului sa se apropie de naufragiati pe o furtuna puternica: "M-am apropiat de ei si am intors prova in vant. Am coborat scara in babord si dupa 20 de minute l-am recuperat pe primul. Marea avea gradul 5 spre 6. Valurile de patru metri maturau toata puntea. Remorcherul se inclina la 45 de grade. Mi-era teama ca, din cauza valurilor, sa nu cada nava peste ei. Ceilalti trei din apa au fost luati de valuri si am fost nevoit sa fac inca o manevra de apropiere. Marea ii ducea spre plaja.

Dupa aproximativ o jumatate de ora l-am recuperat pe cel de-al doilea. Dupa aceea, m-am apropiat de ceilalti doi ramasi in apa. Adrian Melincovici mi-a spus: «Salvati-l pe el! Eu mai rezist». Dupa  alte 30 de minute, cel de-al treilea naufragiat, un marinar in varsta, a reusit sa se agate de parama. La un moment dat, l-am vazut cum apucase cu dintii de ea. L-am scos cu greu. Ne-am apropiat din nou de Melincovici. Din cauza adancimii reduse, remorcherul s-a pus pe uscat. Melincovici nu a putut sa apuce de parama. Am incercat a doua oara. Remorcherul a atins din nou fundul apei. La a treia incercare am vrut sa-l ridicam in sus. Din cauza frigului, nu a mai reactionat. Am legat doi baieti cu parame si i-am coborat in afara bordului, pe cauciucurile-tampon, dar n-am putut face nimic. Ne-au lipsit 10 centimetri sa-l apucam de haine.

Ultimele sale cuvinte au fost: «Baieti, nu ma lasati, ca mor!». Am oprit motoarele, cu riscul de a ma pune din nou pe uscat, dar vantul l-a impins spre plaja, unde apa era de cel mult trei metri. Cum remorcherul are un pescaj de aproape patru metri, nu l-am putut urmari. Am cerut ajutorul pilotinei. Melincovici a fost recuperat de echipajul acesteia. Din pacate, a fost prea tarziu. Cea mai mare durere a mea este ca nu l-am scapat pe Adi". Dupa atatea intamplari, il mai intreb pe capitan daca vreodata i-a fost frica in timp ce se afla pe puntea de comanda. "Nea‘ Puiu" raspunde sec: "Niciodata. Daca mi-ar fi fost, nu mai ieseam in larg".