Vila din Săftica, iluminată cu gaz lampant

Alţi singuratici găsim la Săftica, la vreo 20 de kilometri de Bucureşti.  O familie de localnici şi-a vândut căsuţa de la şosea, iar cu banii şi-a ridicat acum doi ani vilă cu etaj de 220 mp în plin câmp, la 700 de metri de primii vecini. Noroc cu anul trecut, când alt rătăcit, aruncat tot în câmp, a micşorat distanţa la 400 de metri. Ţinând în mână o poşetă inscripţionată Louis Vuitton, Tatiana, fiica proprietarului, explică de ce s-a mutat atât de departe de alte case: „Ştiam că ne aruncăm un pic mai departe, dar cum erau lucrurile în 2008, toată lumea spera că se dezvoltă piaţa imobiliară. Aici terenurile ajunseseră să se dea şi cu 60 euro/mp. Acum preţurile s-au prăbuşit, dar asta e".  Viaţa la vilă n-ar fi grea în pustietate dacă ar fi măcar curent: „Avem generator şi ne-am folosit o perioadă de el. E cu benzină, dar consumă foarte mult, un litru pe oră, vă daţi seama, şi nu rentează. Acum ne luminăm cu lămpi pe gaz lampant. E antic, nu se mai găseşte, dar am mai avut noi o rezervă.

Cel mai nasol e iarna, că se-ntunecă şi ne obligă să ne culcăm la 20.00. Ştii, când te gândeşti, e aiurea, parcă vorbim de epoca de piatră". Pe becuri s-o fi depunând praful, nu însă şi pe ecranul televizorului. „Suntem inventivi. Acum alimentăm televizorul de la baterie. E unul din ăla mic, sport, alb-negru, de maşină. Îl deschidem în fiecare seară, să ştiţi, suntem la curent cu tot.  Dar nu mă mai gândesc cum ar fi fost să stăm la televizor, cum făceam înainte, până la 12.00 noaptea."  Fiind tânără, 33 de ani, nevoia de informare a Tatianei nu e satisfăcută doar cu un buletin de ştiri: „Am internet la telefon. Nu cu abonament, e pe cartelă, în Cosmote şi nu costă nimic, pentru că în fiecare lună, pe 1, îţi dă un euro credit şi-l folosesc pe ăla. Intru pe Google, pe diferite chestii, inclusiv pe mess. Dar nu intru mereu". Oamenii nu se tem că ar putea fi prădaţi, pe de-o parte, fiindcă „am stat în sat şi lumea ne mai cunoaşte pe-aici, nu suntem veniţi de niciunde şi oricum, tot timpul rămâne cineva acasă. Plus că, ocazional, o maşină de la Teamguard vine până aici ca să vadă dacă s-a întâmplat ceva. Cred că îi trimite de la primărie, că noi n-avem contract".

Marele zid de beton de la Mihăileşti

Criza i-a lovit şi pe marii dezvoltatori. La Mihăileşti, judeţul Giurgiu, de pildă, s-a început pe o tarla, la 700 de metri de şoseaua naţională, construcţia ansamblului rezidenţial „Paradise Valley", cu 800 de vile, biserică, parcuri. Numai că, în loc să înceapă cu casele, investitorii au ridicat mai întâi zidul împrejmuitor, „lung de 3 kilometri"- cam cât cel care înconjoară Casa Poporului - şi înalt de 2m, din zidărie masivă şi tencuit în relief cu motive geometrice. Acum lucrările aproape au stagnat şi s-a ajuns la situaţia hilară în care curtea gigantică adăposteşte doar 14 căsuţe din lemn, aflate în diverse grade de finisare-degradare. Cipriotul „Buric" (după cum e poreclit de  muncitorii de pe şantier), cel care coordonează  delimitarea viitoarelor străzi din „Paradise Valley" de Mihăileşti, ne-a explicat că şefii lui vor începe cât de curând prelungirea cu încă 600 de metri a gardului, care e deocamdată gata doar pe trei laturi. Despre viitorii locatari ai complexului rezidenţial cipriotul nu ne-a putut spune prea multe. Am aflat doar că un grup de cetăţeni britanici a plătit deja avansul pentru 40 de căsuţe din lemn.  ­

Primăriile nu mai trag utilităţi la astfel de case

Ionuţ Butoi, preşedintele filialei Bucureşti a Uniunii Naţionale a Agenţiilor Imobiliare (UNAI), estimează că în jurul Capitalei sunt sute de cazuri de vile şi blocuri izolate în câmp: „Au construit în câmp mizând pe o dezvoltare masivă a Bucureştiului, care oricum se va întâmpla, dar că va fi în 5, în 7 sau în 10 ani, nimeni nu ştie. Până atunci, o casă din asta poate să valoreze 50.000 de euro, dar dacă e în fundul pământului şi nu există cerere pentru ea, poţi s-o vinzi şi cu 20.000, că n-o cumpără nimeni". Şeful UNAI face portretul-robot al celor care stau în case izolate: „Oamenii ăştia care şi-au vândut un alt imobil, din Bucureşti, s-au mutat acolo, făcând o construcţie mai mare, o bucată de pământ unde să se joace copiii. Este OK până aici, dar e vorba şi de infrastructură, care-i foarte păguboasă. Primăriile nu se mai implică, n-au fonduri".

Şantiere mai puţine

În 2009, în Bucureşti şi Ilfov numărul autorizaţiilor de construcţii acordate a scăzut cu 40% faţă de 2008. Anul 2010 începe la fel de prost, scăderea în primul trimestru, comparativ cu anul trecut, fiind de 25%, informează Institutul Naţional de Statistică.

2007 - 7.499 autorizaţii de construcţie

2008 - 7.919 autorizaţii

2009 - 4.904 autorizaţii