Stabilim să ne întâlnim cu crescătorul de oi la Călan. La locul şi ora stabilite, nici urmă de oierul nostru. În schimb, dintr-un Jeep Grand Cherokee coboară un domn îmbrăcat în costum elegant şi încălţat cu pantofi fini, ce ţine un telefon Nokia business în mână: "Eu sunt Andreşoi". Se scuză: "Am 12 cârduri de oi, dar acum sunt la păşunat la 2000 de metri altitudine. Le am pe munţii Straja, Retezat, Ţarcu. E un lanţ de munţi în zona asta şi pe toţi am oi".

Andreşoi ne duce la unul din locurile de iernat al oilor, situat undeva pe o colină. Întinde braţul spre orizont ca să ne indice terenurile lui: "Acum 10 ani aveam doar două hectare. Acum am aproape 7000 de hectare, dintre care 1000 sunt în proprietate, restul în arendă pe 5-10-15 ani. Nu de la ADS, ci doar de la consiliile locale şi de la persoane fizice. Ca să ajung la suprafaţa asta, în ultimii 5 ani, am tot achiziţionat terenuri".

Andreşoi a avut la început o afacere în exploatarea lemnului şi spune că s-a apucat de oierit în joacă: "În toamna lui 2001 am cumpărat primele oi, 80 la număr, nu ca să fac un business, ci de drag. Am vrut să am eu oile mele, să mă duc pe munte la ele, fiindcă de mic am crescut cu animale. Bunicii din partea mamei au fost cu tradiţie, crescători de oi, eu de mic am ţinut la animale, mi-au plăcut".

Afacere cu rată de profit de peste 30%

Ulterior hobby-ul s-a transformat într-o afacere. Strategia hunedoreanului a fost achiziţia unui număr cât mai mare de animale, care să fete cât mai mulţi miei, care la rândul lor să fie îngrăşaţi şi vânduţi: "În fiecare an am tot cumpărat. Toţi banii pe care i-am făcut din exploatările forestiere i-am băgat în oi. Am dat foarte mulţi bani pe ele în târgurile de animale, am cumpărat tot ce-a fost mai frumos. Venitul din vânzarea mieilor l-am reinvestit înapoi în această afacere, inclusiv banii din subvenţie".

Doar din octombrie anul trecut şi până acum Dumitru Andreşoi a cumpărat 3500 de animale, ajungând în prezent la un efectiv de 8600 de oi fătate, 1700-1800 de mioare, 8500-8600 de miei şi 500 de berbeci.

În 2010 mieii lui Dumitru Andreşoi au fost achiziţionaţi de ferme de carantină ( în acestea animalele sunt pregătite pentru export, în primul rând din punct de vedere sanitar-veterinar) care i-au exportat în Turcia, Iordania şi în alte ţări arabe din Orientul Mijlociu.

Dumitru Andreşoi atrage atenţia că în prezent păşunatul oilor nu mai este o îndeletnicire pentru ţăranii fără şcoală, ci a devenit una dintre cele mai rentabile afaceri care pot fi făcute în România: "De-abia acum am reuşit să simţim banii. De vreo trei ani oieritul a devenit mai rentabil ca tăiatul lemnelor, înainte vreme nu. Preţul la carne e foarte bun. A ajuns la 10 lei kilogramul de tineret în viu, dar tendinţa e de creştere. Dacă totul merge bine anul ăsta sper să încasez pe miei între 3,5 şi 4 milioane de lei, la cheltuieli de 2-2.5 milioane lei. Rata de profit e de peste 30%, ceea ce e foarte bine, dacă ne gândim cum merge ţara asta".

În plus, pentru fiecare oaie femelă care a împlinit vârsta de 1 an, statul dă în acest an o subvenţie de 60-70 lei, ceea ce înseamnă un extra-venit de minim 600.000 lei. Andreşoi mai spune că vinde anual între 150 şi 200 de berbeci cu 500 euro bucata.

Cifrele furnizate de Ministerul Agriculturii arată că oieritul reprezintă unul din punctele forte ale agriculturii româneşti, ţara noastră clasându-se pe locul 3 în Europa la numărul de ovine şi caprine, după Spania şi Marea Britanie. România este însă departe de a-şi fi atins potenţialul în domeniu, dacă ne gândim că numărul total de ovine-caprine în 2010 era conform Recensământului General Agricol de 9.623.000 animale, cu 42% mai mic decât în 1989, când erau 16.452.000 de oi şi capre.

Ciobani cu carte de muncă

Deşi vinde miei de aproape 1 milion de euro pe an, Dumitru Andreşoi îşi administrează afacerea în stil tradiţional: "toate oile mele le am pe persoană fizică". Însă chiar şi această îndeletnicire milenară se contaminează cu elemente de contemporan: "Am 24 de ciobani. Pe cei vechi îi avem angajaţi cu carte de muncă, iar pe cei noi îi ţinem ca zilieri. Salariile lor nu vi le pot spune, dar sigur iau mai mulţi bani decât profesorii şi doctorii. Chiar şi comparativ cu minerii sunt mai mulţumiţi. Deşi trei-patru luni pe an, stau izolaţi cu oile la 2000 de metri altitudine, băieţii mei au cele mai bune condiţii. La fiecare două săptămâni merg cu maşinile de teren încărcate cu provizii la poalele muntelui. La ziua şi ora stabilită ei coboară cu asinii, iau alimentele pentru două săptămâni şi urcă înapoi în munte".

Citeşte pe pagina următoare ce îl mână pe milionar să doarmă cu oile pe munte, în loc să înnopteze în vila lui