Și găsește anomaliile din politica de la noi: „La voi e invers, poporului îi e frică de autorități. În Japonia, statului îi e frică de popor. Dacă statul nu face bine, poporul îl schimbă. În Japonia politica e dictată de economie, la voi economia e făcută de politică".

Dacă ar supraviețui Japonia cu olteni? Da

Se declară oltean pentru că „oltenii sunt deosebiți, iar ardelenii sunt mai calmi și înceți". Apoi își exprimă dilemele: „De douăzeci de ani mă întreb, dacă s-ar duce în Japonia, cine s-ar descurca mai bine, moldovenii, oltenii sau ardelenii? Nu știu. Dar dacă ar fi trăit aceeași istorie ca țara mea, atunci oltenii ar fi fost ca japonezii, pentru că altfel nu ar fi putut supraviețui. Dacă mutăm cu forța japonezii în România, se schimbau unele lucruri - curățenia, șoselele, poate se făcea metroul către Otopeni, se schimba mentalitatea".

Și-a luat o soție româncă, s-a botezat creștin în biserică. A mai primit două nume: George și Anton. Mărturisește că a fost nevoit să se documenteze serios despre istoria Japoniei, pentru că românii o cunoșteau mai bine ca el. „Au citit Shogun și alte cărți despre samurai, sunt foarte intelectuali, mai ales în timpul lui Ceaușescu."

Anton Onoghi se uită la fotbal și îl respectă foarte mult pe Gică Popescu. Spune că s-a uitat prea repede ce goluri importante a dat Mutu și că scandalul cu dopajul a durat prea mult.

Ține cu Craiova și Steaua, dar îi plac și câțiva dinamoviști. Pentru jocul Steaua-Dinamo (disputat ieri seară n. redacției) nu are nici un pronostic. Dar parcă ar înclina spre „militari", din moment ce îl consideră pe Becali sincer și direct.   

Ghid turistic pentru japonezi

„Eu sunt și ghid turistic pentru japonezi. Avem un traseu care cuprinde Casa Poporului, Peleșul, câteva mânăstiri, Biserica Neagră din Brașov, Branul. Acum vin foarte puțin din cauza mediatizării  gripei aviare. Ei sunt foarte sensibili la asta. Știu de Ceaușescu, de Nadia, pe care o adoră, și puțin de Dracula. Când m-am dus în Japonia, am intrat la un centru de informații care se oferă gratis. O domnișoară mi-a oferit explicații și indicații timp de o oră și eu i-am lăsat 10 dolari. Femeia nu a văzut asta inițial. După ce m-am depărtat și a văzut banii, a început să strige după mine: «Clientul, clientul», să îmi dea banii. Normal că am dat șpagă în România, aici am învățat treaba asta. Șpaga e foarte bună pentru că se rezolvă un lucru."