Li se spune geocacheri ori pe numele mic Radu, Ştefan, Corey. Sunt oameni obişnuiţi, cu diferite joburi, familie, însă când vine vorba de călătorit ei o fac în felul lor. Pentru ei geocaching-ul poate fi atât o ieşire în oraş cu prietenii, cât şi o aventură în mijlocul naturii sau chiar o călătorie pe alte continente. Reporterul romanialibera.ro a pornit pe urmele lor pentru a afla cum îşi face loc în ţara noastră unul din cele mai populare hobby-uri ale Vestului.

Peste 5 milioane de persoane din întreaga lume sunt implicate într-un joc la nivel mondial, în care cineva ascunde o cutie, postează coordonatele GPS ale ascunzătorii pe Internet, pe site-ul de unde a pornit totul, www.geocaching.com, iar o altă persoană se aventurează cu GPS-ul în căutarea cutiei. Vorbim despre o formă neconvenţională de turism, în care aventurierii, căutând aceste ascunzători, pot ajunge într-o locaţie deosebită de lângă localitatea lor sau chiar la capătul lumii, în ţări precum Taiwan sau Coreea. Majoritatea practicanţilor de geocaching sunt din Vest, însă în ultimii ani s-au dezvoltat câteva astfel de comunităţi şi în România.

Am dat de urma celei mai mari comunităţi de geocacheri din România online. Câteva zeci de persoane şi-au creat propriul loc de întâlnire pe www.geocaching-romania.ro. Una dintre ele este şi Ştefan, fondatorul şi administratorul site-ului, care mă invită să iau parte la una din întâlnire lor, într-o zi caniculară, chiar în centrul Capitalei. Terasa la care ne-am adunat mişună de lume, cu toate că nu este greu să-i deosebeşti pe geocacheri, un grup de persoane, cu vârste în jur de 30 de ani, care, printre sticlele cu băutură, au pe masă şi câteva aparate GPS. Inclusiv această întâlnire are postate coordonate pe www.geocaching.com, acolo unde apare ca un eveniment, astfel că orice geocacher din lume care trece prin Bucureşti ne poate găsi.

Ştefan, un IT-ist la vreo 40 de ani, cel mai vechi geocacher din grup, cunoscut drept SharkX, după ID-ul său de pe site, este nedespărţit de bicicleta şi GPS-ul său. Spune că bicicleta  retro este mijlocul său preferat de transport în Bucureşti. Pentru a ne arăta cum decurge o partidă de geocahing Ştefan acceptă ca într-una din zile să ne facă o demonstraţie. A pornit cu bicicleta pe străzile Bucureştiului în căutarea unei cutii, amplasate în Piaţa Revoluţiei, iar eu l-am urmărit. Ce a ieşit, dar şi ce surpriza am avut la destinaţie vedeţi în clipul următor.

"Prin geocaching se pot lega prietenii de durată. Se pare că un astfel de prieten mi-a luat-o înainte", spune Ştefan ajuns la destinaţie în cadrul demonstraţiei pe care ne-a făcut-o. Se poate întâmpla ca doi geocacheri să găsească o cutie în acelaşi timp, cum a fost cazul şi de această dată, când Ştefan şi Radu, un tânăr de vreo 30 de ani, cunoscut ca Oby One, au găsit o cutie lângă monumentul din Piaţa Revoluţiei. Amândoi au câteva sute de cutii găsite până acum, iar alte câteva zeci au fost puse chiar de ei.

Maşinuţe, figurine, obiecte cu valoare mai de grabă sentimentală, asta conţin cutiile de obicei. Radu spre exemplu ia din cutie o maşinuţă, lăsând alta în loc. O regulă a acestui hobby spune că oricine poate lua un obiect din cutie, o dată ce a gasit-o, însă trebuie să lase în loc un obiect cu valoare cel puţin egală. Următorul pas, după cum ne demonstrează tot Oby One, este să te semnezi pe carneţelul din cutie, acolo unde poţi vedea toţi geocacherii care au descoperit acea locaţie.

Geocaching-ul seamănă din multe puncte de vedere cu Letterboxing-ul, un joc vechi de vreo 150 de ani, care cu toate că vreme de câteva zeci de ani a fost complet uitat, el a redobândit atenţia publicului pe la începutul anilor 2000, când presa americană a început să-i acorde atenţie. La fel ca şi în cazul geocaching-ului el se bazează tot pe descoperirea unor cutii, majoritatea amplasate în parcuri. Însă numărul lor este mult mai mic, la nivel mondial existând doar câteva zeci de mii de persoane pasionate de letterboxing.

Munca de Sherlock Holmes şi monedele călătoare

Ştefan mi-a arătat câteva modele de ascunzători desprinse parcă din filmele poliţiste. Şuruburile false, montate la băncile de pe trotuare, cărămizile mobile, desprinse din construcţii sau diferite segmente din mobilierul urban pot înlocui cutiile de geocaching. În natură spre exemplu se poate recurge la folosirea scorburilor, a unor butuci goliţi prin interior sau chiar la false căsuţe pentru păsări. În plus, căutarea devine şi mai complicată atunci când pentru a afla coordonatele unei ascunzători trebuie să rezolvi anumite sarcini sau ghicitori.

Radu ne oferă chiar un exemplu de ghicitoare proprie. Pentru a dezlega misterul unei cutii trebuie să citeşti un fragment dintr-o poezie şi să descoperi indicii care te-ar putea duce către o anumită zonă a Bucureştiului. Într-un final îmi dă şi soluţia, însă numai după ce s-a asigurat că toţi ceilalţi geocacheri participanţi la întâlnire rezolvaseră deja ghicitoarea. Cel mai important indiciu îl reprezintă chiar autorul, al cărui nume a fost dat unei străzi din Bucureşti. Restul, o dată ajuns acolo şi citind poezia din nou, este floare la ureche. Îmi spune că aceasta este cea mai simplă ghicitoare pe care a făcut-o pentru un cache (descoperirea unei cutii).

Cu astfel de provocări geocacherii trebuie uneori să dea dovadă de multă intuiţie, imaginaţie, asemenea unui Sherlock Holmes. Însă un alt obiect care face şi mai dinamic acest hobby este geocoin-ul, care are forma unei monezi şi poate fi mutat de geocacheri de la o cutie la alta. Geocacherii trebuie doar să posteze pe geocaching.com codul inscripţionat pe geocoin-ului găsit şi locul în care l-au mutat.

Radu îşi aminteşte cum a urmărit la un moment dat pe geocaching.com geocoin-ul lansat de un tânăr din Coreea de Nord. Acesta îi ruga pe geocacherii din întreaga lume să facă fotografii cu locurile în care găseau moneda respectivă, de o valoarea sentimentală foarte mare pentru el. Astfel era bucuros că măcar o parte din el ajungea în tot felul de locuri, lui nefiindu-i permis să iasă din ţară.

Mulţi i-au catalogat pe geocacheri drept "vânători de comori", preluând astfel unele clişee lansate mai ales în presă. Însă acest termen este prea general şi are prea puţină legătură cu ceea ce comunitatea geocacherilor din Bucureşti mi-a arătat că înseamnă acest joc.

"Fiecare are viziunea lui despre geocaching. Unii îl văd, cum am început eu, ca pe o evadare în natură, să vezi diferite locuri, alţii îl văd ca pe o modalitate de a rezolva mistere, de a se aventura", spune Radu. Pe de altă parte acest hobby îţi poate da uneori motive pentru a ieşi din casă şi a te întâlni cu prietenii la un "cache", conform lui Ştefan. Alţii au mers chiar mai departe, considerând geocaching-ul o alternativă la jocurilor online de mistery. La un moment dat, într-o notă ironică, cineva definea geocaching-ul ca fiind atunci când geek-şii întâlnesc natura.