Un gest văzut ca nebunesc în lumea de astăzi, dar respectat până şi de “nebunii” din lumea interbelică: o regină care să-şi dea inima pentru pentru poporul ei, la propriu. Atât putem aprecia fără tăgadă despre decizia Reginei Maria ca, după moarte, inima să-i fie separată de trup şi dusă la Balcic. Dorinţa i-a fost respectată însă numai doi ani.
În cele din urmă, intervenţia comuniştilor a făcut ca inima să ajungă “piesă” la Muzeul de Istorie. Acolo stă de aproape 40 de ani, conservată în formol undeva în subsolul clădirii şubrede din Calea Victoriei. Controversele apar în urma unei simple întrebări: de ce rămâne inima în muzeu?
romanialibera.ro a încercat să lămurească această dilemă.
Sunt cel puţin două răspunsuri diferite. Cel pătimaş vine dinspre Casa Regală, de la Principele Radu Duda: “Într-o ţară în care Sala Tronului se închiriază la nunţi şi defilări de modă, ce ne mai mirăm? Când inima fondatoarei României Mari este violată în spaţiul sacru înseamnă că se acceptă ideea că România nu mai e un stat, ci un fel de morgă”.
“Inima nu are odihnă”
Principele îşi explică indignarea. Consideră că mutatul inimii de la Bran – unde a poposit în 1940, după ce România a pierdut Cadrilaterul – la Muzeul de Istorie a fost un sacrilegiu. Iar scoaterea inimii din sipetul în care era aşezată, o denuţă ca pe “ceva păgân, ce nici sovieticii nu puteau să facă”. Principele avertizează că “această inimă nu este lăsată să se odihnească în pace”. Apoi insistă ca publicul să înţeleagă poziţia Casei Regale: “Conotaţia inimii nu este doar istorică, ci statală. Regina Maria a încarnat statul român, iar acest stat nu poate fi pus la subsol”.
Principele Duda mai spune că acum câţiva ani, când Casa Regală şi-a manifestat interesul de a recupera inima, Muzeul de Istorie a oferit un răspuns “uluitor”: caseta cea mare – unde era plasat micul sipet cu inima – este un obiect preţios, iar securitatea sa nu poate fi asigurată în afara muzeului.
Dar chiar şi dacă ar fi să obţină înapoi inima Reginei Maria, cu sau fără cele două casete, Casa Regală mai are o mică problemă. “Dacă ar fi să respectăm decizia reginei, inima a trebui returnată la Balic. Însă având în vedere condiţiile actuale, un pas intermediar ar fi măcar aducerea inimii la Bran”, expune Principele Duda un posibil scenariu pozitiv.
“Restituirea a fost aprobată, dar…”
“În orice caz, doar urmaşii direcţi ai Reginei Maria au dreptul să ceară înapoi inima, care este acum considerată piesă de muzeu, fiind în administrarea statului”, explică directorul Muzeului de Istorie, Ernest Oberlander Târnoveanu. El oferă ceea ce ar putea fi considerat răspunsul rece la “problema inimii”.
În primul rând, ţine să precizeze că acordul pentru ca inima să fie restituită Casei Regale există. În urma cu circa doi ani, o solicitare în acest sens din partea Casei a fost aprobată de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor şi procedura de restituire a fost demarată. “După acel moment lucrurile au stagnat”, recunoaşte directorul muzeului.
La întrebarea “de ce?” răspunde doar într-un târziu şi fără să îşi permită să acuze pe nimeni: “Eu n-am niciun fel de dubii că această piesă trebuie restituită familiei. Nu a fost clasată, ca să considerăm că face parte din tezaur sau patrimoniu. Este o piesă anatomică ajunsă prin vicisitudinile istoriei în posesia muzeului. Dar poate au fost alţi directori care nu au dorit să o dea înapoi”.
“Casa Regală să pornească formalităţile”
În al doilea rând, atrage atenţia Ernest Târnoveanu, după ce statul român intră în posesia unor bunuri, revendicarea se produce greu. “Ne chinuim de 20 de ani cu restituiri de tot felul. În acest caz, scoaterea unui obiect din gestiunea muzeului, o instituţie publică în fond, poate să dureze de la câteva săptămâni până la câteva luni sau chiar mai mult, lucrurile pot deveni imprevizibile”, explică directorul muzeului. El sfătuieşte Casa Regală să delege un reprezentant care să reia formalităţile necesare. Dar pune în vedere faptul că nu orice persoană care pretinde că este reprezentant al Casei de Hohenzolern va fi recunoscut ca atare: “Sunt mulţi care spun că au legături cu Casa Regală şi care vor să-şi aurească blazonul revendicând inima”.
Inima, cutia de pantofi şi mocheta
În orice caz, condiţiile în care stau în muzeu inima şi caseta care a găzduit-o sunt departe de strălucirea metalului galben. Inima este stocată în depozitul tezaurului, izolată la subsolul unei clădiri cu risc seismic ridicat şi care nu are şanse să fie renovată şi consolidată complet mai devreme de 2014.
Începute în 2002, lucrările de restaurare a muzeului sunt blocate din 2006, rezultând o situaţie în care mare parte din spaţiul de expunere nu poate fi folosit. Din acest motiv, sipetul care a conţinut inima este “uitat” pe un raft de depozit. Nu e o cutie spectaculoasă, iar înfăţişarea simplă aduce alte probleme. Îngrijitorii par mai mult decât neglijenţi cu această piesă.
La solicitarea romanialibera.ro de a fotografia sipetul cu pricina, obiectul a fost scos din depozit într-o cutie de pantofi portocalie, marca “Sabatini Italy”. Iar îngrijitoarea care l-a transportat nu a arătat niciun pic de consideraţie. A aşezat sipetul direct pe jos, pe mocheta călcată de toţi vizitatorii. Apoi l-a sucit, l-a deschis, l-a închis la loc şi, în cele din urmă, a luat decizia de a-l pune pe cutia de pantofi, “pentru o poză mai bună”. Însă instantaneul nu a mai avut loc pentru că a intervenit muzeograful Alexandru Arbunescu, aflat de faţă: “Haideţi, nu cred că e nimerit să faceţi asta!”.
Nervi şi lipsă de respect
Stânjeneala a durat câteva secunde, după care muzeograful a explicat de ce inima şi caseta mică nu sunt în niciun fel vizibile în muzeul de istorie. “Ar fi o lipsă de respect faţă de Majestatea Sa ca inima să fie expusă în public, ca orice altă curiozitate”.
Întrebat de ce s-a putut totuşi ca sipetul mare – cel din argint aurit, cu însemnele Reginei Maria şi Regelui Ferdinand – să fie expus, Alexandru Arbunescu a adus în discuţie valoarea de patrimoniu a piesei: “Noi avem expuse foarte multe obiecte care au aparţinut familiei regale şi reliefăm în acest fel istoria regalităţii din România. Avem coroanele reginelor, sceptrul Regelui Ferdinand, săbiile Regelui Carol I şi o serie de alte bijuterii”.
Însă la întrebarea “de ce nu pot să stea la un loc inima şi cele două casete?”, muzeograful şi-a pierdut răbdarea şi a replicat: “Dumneavoastră v-ar conveni să fie expusă inima cuiva din familia dumneavoastră, Doamne fereşte?!”. Şi discuţia şi-a pierdut din consistenţă.
Pesemne că “problema inimii” a devenit în timp un subiect sensibil şi cu potenţial de zarvă pentru că şi directorul organizaţiei “Fii şi Prietenii Branului“, Emil Stoian, s-a revoltat cu aproape aceleaşi cuvinte, interpretând şi el greşit demersul jurnalistic. Apoi a găsit o resursă de răbdare şi a precizat: “Eu nu ştiu ce se întâmplă cu inima şi cu casetele, ştiu doar că trebuie făcută o reparaţie istorică, creştină, morală faţă de Regina Maria. Rămăşiţele pământeşti ale unui om să stea unde le-a dus familia. Nu mi se pare normal ca o parte din corpul ei să zacă pe un raft de plastic. Atâta tot”.
Unde va ajunge inima?
Emil Stoian a publicat, în anul 2005, cartea “Inima Reginei Maria”. Organizaţia pe care o reprezintă s-a alăturat, în 2009, unei încercări a autorităţilor din Bran de a readuce inima în localitate. Lucrurile păreau atunci ca şi rezolvate, mai ales după ce Ministerul Culturii a arătat că susţine iniţiativa.
“Cei de la Bucureşti ne-au refuzat dintr-un motiv stupid: că nu am putea să asigurăm securitatea piesei”, a afirmat primarul din Bran, Gheorghe Hermeneanu, întărind spusele Principelui Duda. Directorul Muzeului de Istorie nu a confirmat această versiune, dar a justificat refuzul: “Consiliul Local Bran nu are niciun temei legal să solicite returnarea inimii. Nu are dreptul, ca instituţie publică, să ceară ceva ce ţine de intimitatea unei persoane şi a unei familii”.
Totuşi, lucrurile s-ar putea rezolva dacă Casa Regală şi autorităţile de la Bran s-ar pune de acord şi ar acţiona împreună. Urmaşii Reginei Maria pot obţine inima înapoi, iar municipalitatea din Bran o poate găzdui. Primarul Hermeneanu a anunţat că problema locului unde ar urma să fie depusă inima va fi rezolvată până la anul.
“Putem primi inima la Bran după ce finalizăm cele două investiţii pe care le avem în desfăşurare. Prima e renovarea capelei construite în 1941 de Principesa Ileana, după modelul capelei Stella Maris din Balcic. Parohia Bran se ocupă de restaurare şi a ajuns acum la faza de pictură. Tot Biserica ridică un fel de catedrală în apropierea capelei. Sperăm ca în 2012 să le terminăm pe amândouă. Vrem să facem un loc de pelerinaj în jurul inimei reginei”, a anunţat Gheorghe Hermeneanu.
Totul se realizează fără implicarea actualei conduceri a Ministerului Culturii. Interpelat de romanialibera.ro pe acest subiect, ministrul Kelemen Hunor nu a răspuns în niciun fel.
Traseul Balcic-Bran-Bucureşti
Aşa cum a cerut Regina Maria în testamentul redactat în 1933, după ce a murit inima sa a fost îmbălsămată, pusă într-o casetă de argint octogonală şi învelită într-un steag dublu – pe de o parte drapelul României, pe de alta steagul Marii Britanii. Toate acestea au încăput apoi într-o altă casetă, din argint aurit şi cu ornamente din pietre preţioase. Întreg ansamblul a fost transportat cu vechiul bric “Mircea” la reşedinţa reginei din Balcic, unde a fost depusă cu toate onorurile: tunurile distrugătorului “Regina Maria” au tras 21 de salve, iar gorniştii companiei de marină au sunat stingerea.
După pierderea Cadrilaterului, Principesa Ileana a ordonat construcţia capelei “Inima Reginei Maria” la Bran. Acolo au fost depusă casetele cu inima într-un sarcofag de marmură.
Însă în 1968, capela a fost profanată de comunişti, inima a fost scoasă din sarcofagul de marmură şi dusă apoi, împreună cu casetele, la Muzeul de Istorie.
