» Putini scriitori din Est au obtinut o notorietate reala in Vest, comparabila cu a confratilor occidentali.

» Doar Soljenitin, Havel, Kundera si poate Tarkovski au acces real la statutul de star intelectual si formator de tendinte.

Criteriile de clasificare ale topului privesc atat celebritatea efectiva, cat si influenta in bransa asupra celorlalti artisti.

Criteriile eliminatorii ale acestui top sunt: o opera creata in intervalul 1945 – 1989 (chiar daca in felul acesta anii antebelici ai comunismului rusesc sunt dati la o parte), plus conditia ca opera sa reflecte probleme ale Estului. Astfel, Papa Paul al II-lea nu a intrat in top pentru ca, desi a scris poezii si piese de teatru, el insusi a delimitat cariera sa religioasa de cea artistica, publicandu-si creatiile artistice sub pseudonim (Andrzej Jawien si Stanislaw Andrzej Gruda).

Contributia sa la caderea comunismului e insa dincolo de orice discutie, atat prin scrierile sale filozofice, cat si prin speranta redemptiunii religioase pe care a oferit-o Estului oprimat. Prokofiev si sostakovici nu au intrat pentru ca, desi au trait pana in anii ’60, opera lor a fost creata pana la al doilea razboi mondial. Polonezul Roman Polanski, precum si bulgarii Tzvetan Todorov si Julia Kristeva s-au nascut in Est, dar opera lor nu reflecta problemele Estului, ei adoptand temele si tendintele din Occidentul contemporan lor. Eliade, Cioran, Ionescu au opera postbelica, dar au parasit tara inainte de instaurarea comunismului, iar opera lor nu da seama despre acesta. Szymborska, Solohov, Kertesz si ceilalti laureati estici ai Nobelului nu au nici popularitate, nici influenta reala.

Alexandr Soljenitin
1. Operele importante ale lui Soljenitin sunt "O zi din viata lui Ivan Denisovici" (singura publicata in URSS inainte de expulzarea sa din 1974), "Primul cerc", "Pavilionul cancerosilor" (pentru care ia in 1970 Premiul Nobel) si  "Arhipelagul Gulag", cea mai importanta carte a sa. Cele trei volume ale acestei carti vorbesc deschis, fara sa mai recurga la pretextul fictunii, despre conditiile de viata si exterminarile din lagarele sovietice, documentand sistemul concentrationar comunist rusesc, caruia ii arata latura criminala, apropiata de omologul sau concentrationar nazist.

Ele socheaza intelectualitatea occidentala, comparatia dintre cele doua metode de reeducare de la extremele esichierului politic devenind moneda curenta in timp. Dupa ce Soljenitin si-a publicat cartile, sustinatorii si simpatizantii comunismului estic din Occident nu au mai putut pretinde ca "nu au stiut" ce se intampla. Practic, Soljenitin este personalitatea cea mai influenta in ce priveste schimbarea perceptiei Vestului asupra comunismului: din paradis utopic, el incepe sa fie privit ca regim criminal potential.

Vaclav Havel
2. Este, probabil, cea mai respectata personalitate culturala a Estului, atat datorita activitatii sale ca opozant al regimului comunist, pe care il critica in dramaturgia si eseurile sale, inainte de ’90, cat mai ales activitatii ca presedinte al Cehiei si activismului in sprijinul democratiei si al drepturilor omului, dupa ’90.

Milan Kundera
3. La fel ca Forman, Kundera a emigrat in Occident o data cu invazia din ‘68 a Cehoslovaciei – insa, spre deosebire de Forman, Kundera a continuat si in cartile scrise in Franta sa vorbeasca despre tara sa natala. Influenta scriitorului este uriasa, acesta fiind unul dintre primii trei scriitori care au creat si impus canonul postmodern in literatura.

Andrei Tarkovski
4. Ermeticele filme ale regizorului rus au influentat masiv cinematograful de autor al anilor ’70-’80, devenind mai putin vizibile in deceniul urmator, care nu s-a mai regasit in viziunea mistica si poetica a rusului. Dar, chiar si asa, Tarkovski a ramas o figura-cult, in special in mediul artistilor, figura exemplara a filmografiei estice.

Andrej Wajda
5. Este cel mai politic regizor al Estului din perioada comunista, filmele sale vorbind despre problemele prezentului artistului, fiind adevarate cronici ale evolutiilor sociale si politice din Polonia. Cel mai influent film al sau este si cel mai politic: in "Omul de Fier" (Palme D’Or, 1981), film despre Solidaritatea, in care Lech Valessa isi joaca propriul rol.

Boris Pasternak
6. Tragica poveste de iubire din "Doctor Jivago", derulata pe fundalul dramatic si opresiv al Revolutiei din Octombrie a fost primul bestseller anticomunist din Occident scris de un estic. Interzis in Rusia si publicat in Italia (1957), romanul a luat imediat Premiul Nobel si, ulterior, a cunoscut mai multe ecranizari (inclusiv la Hollywood).

Emir Kusturica
7. O opinie rautacioasa pune faima artistului pe seama razboiului din Iugoslavia, care l-a facut brusc vizibil pe artist. Nu e adevarat: inainte de "Arizona Dream" (filmul din 1993 facut la Hollywood) sau de "Underground" (Palme D’Or 1995), au fost "Tata e plecat in calatorie de afaceri" (Palme D’Or 1985) si "Vremea tiganilor".

Nikita Mikhalkov
8. "Piesa neterminata pentru pianina mecanica" si "Oblomov" sunt filme care, in anii ‘80, au redesteptat interesul Occidentului pentru Rusia. Spun "Rusia", pentru ca filmele lui nu au dimensiune politica explicita: nu vorbesc despre cetateanul sovietic, ci despre rusul atemporal si cehovian al perioadei imperiale.

Ismail Kadare
9. Kadare nu a castigat Premiul Nobel, dar are o popularitate reala in Occident, romanele sale cu tema predominant istorica fiind comentate si citite – "Generalul armatei moarte" si cartile care au urmat fiind intampinate ca evenimente in librarii. In 2005, a castigat premiul inaugural Man Booker International Prize.

Milos Forman
10. Dupa parasirea Cehoslovaciei (1968), Forman a abandonat temele estice, facand filme care trateaza fie subiecte istorice ("Amadeus"), fie probleme americane ("Zbor deasupra unui cuib de cuci", "The People vs Larry Flint"). Inainte de ’68, Forman a facut doua filme care au devenit cult in Cehoslovacia ("The Fireman’s Ball" si "Loves of a Blonde").