Terorismul, poligamia, fanatismul sau femeile lipsite de drepturi sunt doar câteva dintre concepţiile greşite cu privire la islam ale persoanelor de alte religii, potrivit listverse.com.

Toţi musulmanii sunt arabi

Ideea standard a unui musulman este cea a unui arab cu piele închisă, barba lungă şi turban. Această imagine este însă o parte a minorităţii musulmanilor. Arabii reprezintă doar 15% din populaţia islamică a lumii. De fapt, Orientul Mijlociu este pe locul trei, Asia de Est fiind în top, cu 69%, şi Africa, cu 27%. O altă concepţie greşită este că toţi arabii sunt musulmani. Cei mai mulţi arabi chiar sunt (75%), dar există şi mulţi arabi creştini şi iudei.

Musulmanii îl urăsc pe Iisus

Sunt multe asemănări între referinţele istorice ale creştinismului şi cele ale islamului. Mulţi oameni sunt uimiţi când află că, potrivit credinţei islamice, Iisus este unul dintre cei mai mari mesageri ai lui Dumnezeu. Nu poţi fi musulman fără să crezi în naşterea dintr-o virgină şi în multele miracole ale lui Iisus Hristos. Iisus este, de altfel, menţionat în multe versete din Coran şi este adesea oferit ca exemplu de virtute şi caracter. Totuşi, marea diferenţă între creştinism şi islamism este că musulmanii nu cred că Iisus a fost Dumnezeu.

Copiii nu au drepturi

Copiii, potrivit legilor islamice, au numeroase drepturi. Unul dintre ele este dreptul de a fi bine crescut şi educat corespunzător. Islamul încurajează creşterea bună a copiilor, pentru că este responsabilitatea adultului să îşi educe copilul în aşa fel încât să devină la rândul lui un adult etic şi moral. Copiii trebuie, de asemenea, să fie trataţi egal. Spre exemplu, într-o familie cu mai mulţi copii, darurile primite au aceeaşi valoare şi nu trebuie făcute diferenţe între fraţi. Copiilor li se permite chiar să ia sume moderate din averea părinţilor pentru a se întreţine, dacă aceştia refuză să le acorde ajutor financiar pentru a supravieţui. În plus, musulmanii nu au dreptul să îşi lovească fiii peste faţă sau cu un obiect mai mare decât un stilou.

Islamul nu tolerează alte religii

"Ucideţi necredinciosul" este fraza pe care mulţi oameni o cred ideologia musulmanilor faţă de cei de altă religie. Acest lucru nu este, totuşi, portretizarea corectă a legilor islamice. Islamul a acordat întotdeauna respect şi libertate religiilor de orice fel. În Coran se spune: "Dumnezeu nu îţi interzice să stai cu ei, dacă nu vor să se lupte cu tine pentru religie sau să te izgonească din casa ta, pentru că Dumnezeu îi iubeşte pe cei drepti".

Există multe exemple istorice despre toleranţa musulmană faţă de alte religii. Unul dintre cele mai reprezentative este domnia califului Omar, care a fost conducătorul Ierusalimului între 634 şi 644. El a garantat libertate tuturor comunităţilor religioase şi a spus că locuitorii oraşului sunt în siguranţă, iar locurile lor de rugăciune nu vor fi distruse. În plus, a făcut tribunale pentru cei care nu erau musulmani. De fiecare dată când vizita zone sfinte, îl ruga pe patriarhul creştin Sofronie să îl însoţească.

Jihadul înseamnă să lupţi pentru Dumnezeu

Adevăratul înţeles al cuvântului arab "jihad" este strădanie. Totuşi, în islam este adesea folosit ca lupta pentru a urma calea Domnului. Sunt multe forme de jihad, dar cele mai importante sunt Jihad al-nafs (jihadul cu sinele), jihad bil-lisan (jihadul propovăduit), jihad bil yad (jihadul prin acţiune) şi Jihad bis saif (jihadul cu sabia).

O altă concepţie greşită esta că numai atunci când o persoană moare într-un război devine martir. Acest lucru este fals, pentru că oricine care face ceva în numele lui Dumnezeu şi este omorât devine martir. O persoană care moare în timpul pelerinajului la Mecca, o femeie care moare în timpul naşterii sau cineva care este ucis într-un accident de maşină în timp ce era în drum spre moschee devin martiri.

Profetul Mohamed era pedofil

Deşi este adevărat că profetul s-a căsătorit cu o copilă de nouă ani, acest lucru nu constituie pedofilie. Istoric vorbind, vârsta la care o fată era considerată gata de măritiş era pubertatea. Aşa se întâmpla în timpurile biblice şi acest etalon este încă folosit şi astăzi pentru a determina vârsta mariajului, în multe părţi ale lumii.

Aceasta era o regulă a acelor vremuri, nu ceva inventat de Islam. Fata cu care s-a însurat ajunsese la pubertate cu trei ani înainte de căsătorie. În momentul în care ajunge la pubertate, o persoană, fie femeie, fie bărbat, devine legal responsabilă pentru acţiunile sale, potrivit legilor islamice. Din acel moment, li se permite să ia decizii şi sunt traşi la răspundere pentru acţiunile lor.