Agerpres.

Totul a inceput cu un experiment realizat de agenţia DDB din Stockholm şi intitulat 'The Fun Theory'. Agenţia s-a întrebat care ar fi modul cel mai bun pentru a convinge oamenii să facă lucruri ce dau dovadă de o bună educaţie, fără a le lăsa impresia că sunt supravegheaţi. Luând drept punct de plecare conceptul elaborat de Richard Thaler şi Cass Sunstein, consilier al lui Obama, în cartea best-seller 'Nudge' ('ghiont'), care susţine importanţa unui ghid în procesele decizionale, chiar şi cele mai elementare, agenţia a pus la punct campania ''The Fun Theory'', finanţată de Volkswagen Suedia.

DDB a transformat astfel o scară a staţiei de metrou Odenplan din Stockholm într-un pian uriaş, după ce a ajuns la concluzia că divertismentul este modul cel mai simplu pentru a ameliora comportamentul oamenilor. 'Piano stairs' a ajuns în numai câteva zile pe YouTube şi, mai ales, si-a atins scopul: cu 66% mai multe persoane au folosit scările tradiţionale, amuzate de sunetul produs de paşi pe clape.

Acum, scările-pian au ajuns şi la Milano, în staţia de metrou din Piaţa Domului. Puţine persoane mai folosesc scara rulantă. Circulatia pe clapele albe şi negre a fost atat de intensa, incat 'Piano Stairs' a fost inchisa timp de cateva zile pentru reparatii.
''Seamănă puţin cu a te găsi în faţa scenei din filmul 'Big' cu Tom Hanks, unde el dansează pe nişte clape gigantice'', spune Red Ronnie, care împreună cu primarul oraşului Milano, Letizia Moratti, a adus ideea în Italia.

Ideea ''nudge'' a fost deja experimentată în urmă cu câţiva ani şi de primarul columbian Antanas Mockus, care şi-a stabilit ca motto: ''Să educi cu fantezie'': în cursul celor două mandate la Bogota a folosit 420 de mimi care, prin gestualitate, le cereau oamenilor să respecte culoarea roşie a semafoarelor.

Circulând în prezent prin lume /şi pe YouTube/ au început să se impună noi experimente care poartă marca de fabrică ''Fun Theory'', culese şi pe site-ul www. thefuntheory.com. Proiectul a devenit chiar un concurs, în care fiecare îşi poate propune propriul ''ghiont amabil'' şi câştiga un premiu în bani. Astfel, în timp ce Jorge Alanis Carbajal s-a gândit să rezolve problema gumei de mestecat lipită de trotuare printr-o operă de ''gum-art'' amplasată de-a lungul unei străzi /o Giocondă desenată pe care să lipeşti guma'', Daniel Bordiniuc a inventat un coş slot-machine pentru a arunca cutia din aluminiu de băuturi goală şi a spera, atunci când tragi maneta, că vei câştiga una plină.

Pentru moment, printre proiectele ''omologate'' se numără coşul sonor, care produce zgomotul unei căderi infinite: surpriza sunetului a determinat unele persoane să păstreze mai curat oraşul iar coşul a colectat 72 kg de gunoaie comparativ cu cele 41 colectate în mod normal. Mai mult sau mai puţin precum colectorul de sticle care încurajează aruncarea diferenţiată, acordând puncte ca la ''videogames''.

Toată lumea educată şi mulţumită? Aproape toată. ''Oamenii trebuie să râdă, să nu se gândească la creditele contractate şi la munca nesigură - remarcă sociologul Franco Ferrarotti. Dar am impresia că ne apropiem de o perioadă în care se pune un mai mare accent pe momentul emoţional mai degrabă decât pe cel raţional. O fi din cauza scăderii demografice dar este îngrijorător faptul că adulţii sunt trataţi acum ca nişte copii'', îl citează în final Corriere della Sera.